Caragiale fireste!

FIRESCUL NECESAR

CARAGIALE FIRESTE!

S-a nascut ,oare ,Caragiale mai devreme decat trebuia?

A murit , oare Caragiale?

Raspunsul se gaseste in lucrarea cu titlul: " Caragiale ,fata cu

contemporaneitatea."

Eugen Lovinescu scia despre I:L:caragiale ca : "datorita valorii comediilor sale de moravuri si caractere, din nefericire scrise intr-o limba care nu este de circulatie mondiala , I.L.Caragiale este poate cel mai mare dintre dramaturgii necunoscuti ."

Citind opera sa care zugravea societatea romana de la sfarsitul secolului al XIX lea si aruncand o privire asupra ei in zilele noastre , e lesne de observat cat de viu e Caragiale azi ,ba mai mult ,e firescul necesar

Lucrarea de critica si istorie literara a lui Liviu Papadima,Caragiale ,fireste!,Ed.Fundatiei Culturale Romane , Bucuresti ,1999.,cuprinde trei studii despre opera caragialiana : "Homo caragialiensis ,La rascruce ,Numaratoarea steagurilor ."

Intervievat pentru ziarul " La zi pe Metropotam " de ce a ales titlul de : "Caragiale, fireste! , explicatia sa da 2 sensuri adverbului "fireste".

"Fireste" ,pentru mine pentru ca e o boala veche si "fireste" pentru ca vrem-nu vrem ,nu putem scapa de el. "

Iata ,cateva sensuri pentru "fireste " :

- "fireste "ca o amendare a iluziei .

"fireste " este semnul egalitatii lui Caragiale , este o emblema identitara romaneasca ,unanim recunoscuta cu disperare sau cu idolare .

- " fireste " ca o certitudine ,o siguranta .

- "firesc" al naturalului ,a renuntarii la masti ,la poleiala de sine mincinoasa ,la iesirea din regimul lui "ca si cum " la intrarea an alt registru

"fire " ca un narav , de esenta a firii

-Verbul " fi" care este constiinta romaneasca a fiintei decantata de Caragiale

1.1. Homo caragialiensis

Primul studiu numit : "homo caragialiensis " se dovedeste a fi reconstituirea omului indigen din proza scuta caragialiana pe baza celo trei verbe constituiente : "a sti , a face , si a manca " .

Pe baza acestora ,omul creat intentionat absurd de catre scriitor,da viata lumii literare caragieliene; o lume de sfarsit de secol XIX ,cand politica ,societatea ,moralitatea lumii romanesti imbraca masca falsului si a imposturii .

În creatia caragialiana se porneste de loa un simt aprofundat al realitatii omului .

Criticii care-l integreaza pe Caragiale in randul " clasicilor " ,marturiseste autorul studiului ca acestia cauta la el "filonul realist " si isi ghideaza analiza dupa principiile "artei mimetice "( L.Papadima :83 ) alti critici socotesc scriitorul si opera ca fiind moderna privind opera acestuia "din unghiul artei simbolice " (idem:83) .

Papadima exemplifica argumentele prin care cele doua tabere ,clasicii si modernii ,isi sussin fiecare punctul de vedere ,el insusi fiind adeptul ideii de "modernitate "a lui Caragiale .

Simtindu-l "actual "chiar si critica tinde sa-l apropie de contemporaneitate caci o data cu opera caragialiana treptat se trece spre o noua conceptie despre literatura .

Verbului "a sti " autorul studiului ii atribuie diverse nuante,de pilda: " a sti "- gastronomie informationala si " a sti"-dezechilibrul echilibrat .

În schitele caragialiene ,gazetaria ,lumea jurnalistica este aceea care-si atribuie dreptul de " a sti ".

Criticul considera ca " sti " e o " falsa dimensiune a lumii caragialiene " in acelasi timp in care nimeni dintre cei pe care acesta ii numeste "infometati " sau "saturati "nu sunt interesati cu adebarat de veridicitatea informatiilor gazetaresti pe care le transmit sau care sunt primite la randul lor -.

Un exemplu de " a sti " sau " a manca " este si personalitatea lui Caracudi din O cronica de craciun.-reporter al "Revoltei nationale ".

El este persoana cu un comportament senzational al reporterului nerabdator ,cu acel du-te-vino pentru aflarea si difuzarea stirilor ce urmeaza a fi publicate fara a fi controlata veridicitatea informatiilor .

În O cronica de Craciun ,Caracudi este pus in ipostaza de redactor si de tata; an persoana caruia se petrece un dublu transfer comportamental,

Dezvaluind contrastul dintre viata de reporter si cea de tata .

Ceremonial pranzurilor la care asteapta sa fie chemat in fiecare zi de socrul sau care locuieste in vecinatatea redactiei pandindu-i semnalele acestuia din indaratul geamurilor de la redactie ,aseaza personalitatea lui Caracudi sub semnul lui "a manca "-

În schita "succes "se amesteca cele doua elemente ale lui "a sti " cu " a manca".

Dezastrul care urmeaza in urma erorii semantice transmise de catre reporterl trimis sa "transmita " cifratstiri de pe frontul de la Plevna demonstreauza ca tema lui " a sti " e specifica personajelor ce raspandesc stiri false doritoare de senzatii .

"Medoc fini,Vodca ,Tzuica dedans!"

Numele-onomastica ,este si ea particularizata dovada fiind schita Tren de placere ,unde Paderevski -marele pianist ,compozitor ti om politic "polinez"ajunge a fi numit Pederaski de catre Madame Georgescu -Mita- . Caragiale da impresia de o aparenta inteligibilitate a personajelor tocmai pentru a demonstra prototipul acestora .

Dorinta personajelor de " a face " este de fapt iluzorie caci atunci cand e vorba de un "tren de placere " totul este pus sub forma "li se intampla " .

Finalul schitei il constituie replica Mitei :

" Ah ! mamita ! ,menuetul lui Pederaski ma-nnebunesc ! ",demonstreaza inca o data acea "duplicitate perversa a lumii caragialiene " (L.Papadima,caragiale,fireste !,ed.Fundatiei Culturale Romane bucuresti.1999,:34) .

O alta tema atinsa de Papadima cu privire la colajele caragialiene este cea a arivismului si a versalitatii, aratand cum ideea de parvenire ,Caragiale o pune pe buzele comentatorilor din schita Tempora ,caci arivismul reiese tocmai din lipsa de neasumare a responsabilitatilor personajejelor .

Versatilitatea personajelor este "fireasca ",spune autorul ,deoarece cu cat personajele se implica mai mult cu atat isi asuma mai putin responsabilitatea .

Personalitatea lui Leonida "fiu al faptei "din " O zi solemna " ,Papadima ii atribuie calitatea de "ambitios cuminte !,personalitate pe care o integreaza in categoria "vesnicului petitionar " caci Leonida ,

"nu face " ,cere in schimb "sa se faca " .

Ceea ce se faptuieste in sine fapta -este o miscare , un fenomen de "migratie iluzionista si bovarica spre centru ; povestea unei calatorii din Jules Verne devenita realitate cu cat mai gaunoasa,cu cat mai utopica ,cu atat mai reala ; realitatea unei aspiratii degradante "(idem :45)

Pentru omul caragialian interpretarea raportului dintre istoric si cotidian se face intotdeauna dupa opinia sa ,largind sau minimalizand la maxim istoria ,astfel ca odata ce istoria e comprimata in cotidian , acesta se dilata ,se mareste enorm pentru ca ulterior sa devina istorie .

Omul caragialian ,insa ,nu mai face niciodata ceva realizat de propriile forte ,ci se folosestete de unelte sau "institutii " asa cum le numeste autorul studiului,avand fiecare specificul ei .:nevasta ,statul si scrisoarea .

Institutia epistolara -scrisoarea - este un instrument duplicitar care creeza relatii specifice . În interiorul lumii caragialiene se observa ca biletul ,scrisoarea ,telegrama ,corespondenta , joaca un rol considerabil in existentele personajelor lui Caragiale,dovedindu-si astfel semnul de relatie , un semn al unei noi legaturi .

Daca scrisoarea este o unelta semantica ce se integreaza elementului " a sti " ,statul este acea instanta care poate rzolva totul ,mai ales problemele cetateanului care vede in stat un " deus otius , un "alma mater " a fiecarui cetatean (cf.op.cit.:49 )

Scrisoarea se dovedeste a fi un simptom al hipersintaxiei an Caragialia, deoarece frecventa ei este justificata pri " oroare de solitudine a personajului caragialian -cum o umeste Valentin Silvestru in( Caragialia : 34-42) .

Libertinajul erotic a costituit pentru Caragiale o sursa de inspiratie .Piesele cele mai valoroase ale operei caragialiene sunt modelate dupa schema triungiului conjugal .

Persoajele feminine ale operei ,se poate spune ca sunt inculte si mahalagioaice,exceptie facand Zoe Trahanache din piesa de teatru "O scrisoare pierduta";este tipul damei din societate care se face remarcata prin frumusete si inteligenta ,insa pe care o intereseaza o moralitate aparenta avand o oroare de scandal . În timp ce pentru unii e o "dama bine "-expresie ce o caracterizeaza in mod direct ,dovedinu-i astfel caracterul de femeie usuratica ,pentru Nae Catavencu ,Zoe e "un inger".

Tema "Crapelnitei " ,a ospatului si a modului de desfasurare a acesteia in proza caragialiana este inca un motiv ca opera sa fie atribuita modernitatii literaturii .

Personajul din opera lui Caragiale nu este in sine un gourmand,insa tema gastronomiei si cea potatorica (a bauturilor ) poate fi considerata uneori o momeala , moment prielnic discutiilor ,conspiratiilor sau chiar inspiratiilor ,uneori , un mod de impunere . Cat priveste simtul vazului ochii sunt folositi ca instrumente pentru privit -a vedea - dar si pentru priviri ce seduc ,ce fascineaza vointa .

1.2.La rascruce

Importanta si "cotitura "operei caragialiene constituie tema studiului "La rascruce ".

Modul de a face o diferentiere intre "realismul traditional si modernism -prezent in opera caragialiana si care costituie subiectul polemicii dintre cele doua epoci -se face simtita la nivelul procedeelor naratologice, care au un alt rol decat cel detinut pana atunci ,iar nu la nivelul temei .

În ceea ce priveste raportul autor-narator ,ironia ,absurdul ,ambiguitatea si fictionalitatea operei caragialiene ,Liviu Papadima urmareste trecerea realizata de proza lui Caragiale spre configurarea unui alt set de norme ale literaturii .

Omogenitatea textului marcheaza accentul de modernitate a prozatorului care se desprinde de "textul pur "-ca model standard prin insert sau ansa alotopica ,foarte important in structura textului ,ce focalizeaza interesul cititorului pentru lectura .Astfel textul alotopic devine focarul central , samburele naratiunii,in timp ce restul textului -textul topic- ramane " rama "

Textului caragialian ii este specific acest tip de text "alotopic ";in timp ce textul " rama " ii lasa loc acestuia sa se impuna .

Tot in cadrul insertului , de o foarte mare importanta este catalogat si romanul epistolar " manuscrisul gasit ".

Autorul studiului mai emite concluzia ca atunci cand insertul ocupa in fapt "intreg spatiu literar al textului textul se construieste in spatele lui " (L.Papadima , Caragiale,fireste ! ,ed. Fundatia Culturala Romana ,Bucuresti,1999 :96) ,exemplificand cu schitele "Tema si variatiuni " sau "Groaznica sinucidere din strada Fidelitatii " pe care acesta le catalogheaza drept "povesti fara cuvinte "construite pe baza unor articole de jurnal

Pentru scrierea antologiilor , Caragiale atribuie subiectivitate textului care ar fi trebuit sa aiba obiectivitate , prin procedeul "oglinzilor deformante -relativismul perspectival " rezultand astfel opinii diferite ale personajelor despre aceeasi situatie insa, mincinoase ,incomplete si uneori chiar exagerate .

Utilizare citatului in opera are o dubla valoare : aceea de a acredita sau de a discredita . La fel se intampla si in cazul fictionalitatii unde:

" adevarul sta pentru fals si non-literarul pentru literar "( L.Papadima,Caragiale,fireste ! Ed. Fundatiei Culturale Romane ,bucursti 1999 :155). Figura retorica se transforma in figura textuala prin distantarea tot mai mare a autorului de narator care este "tonul spunerii " si care joaca numeroase roluri : orator ,colportor ,narator - inducand asfel cititorul pe o pista falsa .

Daca pana la Caragiale ,ironia a fost in literatura romana un procedeu ce tinea de retorica ornamentala ,odata cu Caragiale ironia devine un alt mecanism ,o alta cale de a face literatura . Întrepatrunderea ironiei cu comicul este vizibila atunci cand personajele "spectacolului " caragialian isi joaca cu adevarat rolul.

Pentru a intelege absurdul an Caragialia ,autorul studiului face o scurta trecere in revista a "precursorilor " si a "stramosilor " prozei caragialiene,amintindu-i pe casiva dintre autorii care au dezbatut tema absurdului in operele lor : Edward Lear ,Alfred Jarry ,Albert Morgenstern (acestia fiind dintre predecesori) ,Guillaume Apollinaire , dadaistii si suprearealistii Tristan Tzara , Andre Breton ,Urmuz ;filozofii Jean Paul Sartre ,Albert Camus ; existentialistii Franz Kafka , Eugen Ionesco , Samuel Beckett , Iar in literatura romana B.P.Hasdeu , D.Cantemir, M. Eminescu , I.Heliade , Negruzzi .

În studiul lucrarii sale " Caragiale si inceputurile teatrului european modern ,ed.Minerva ;1974,:309,I. CONstantinescu prin formele absurdului din dramaturgia lui Caragiale il apropie de Ionesco sau Tristan Tzara sau chiar de Urmuz.

Iata cateva forme ale absurdului prezente in dramaturgia lui Caaragiale: "lumea pe dos " , carnavalescul ,nonsensul ,automatismele ,tehnica proliferarii si a zigzag-urilor .

În schita " Canuta , om sucit " formula ironica nu exista , fiind sesizabila si lipsa satirei ,aceasta "suceala " a personajului trezeste simpatie din partea naratorului ceea ce face ca "prototipul sau folcloric "

sa fie umanizat.

"Povestea lui Canuta -afima Papadima -reprezinta o surprinzatoare metafora caragialiana a sufletului omenesc "(L.Papadima,Caragiale,fireste!:148 .). Experienta absurdului traita de fiinta umana prin Canuta ,om sucit,acele trairi reale intens zugravite de Caragiale sunt rare in opera sa .

Notiunile de ambiguitate si -sau- echivoc Papadima le defineste cu nuantare.Ambiguitatea realizeaza un spatiu difuz al posibilului in care alternativele de decodare se imbogatesc una pe alta .

Ambiguitatea e asociativa ,in schimb echivocul-cel care marcheaza o ruptura , o ambiguitate " litiginoasa"cum o numeste autorul ;tensiunea ce se naste intre doua alternative -e disociativ .

" Tendintaideala a ambiguitatii este de a absorbi un univers intr+un cuvant (). Echivocul .aspira spre triumful unei viziuni schizoide .Ceea ce face prima , al doilea desface."(idem :154) Ironia e unealta de sprijin a echivocului ,ambiguitatea insa, nu lipsette prozei caragialiene ,iar umanizarea absurdului din Canuta,om sucit realizeaza "ambiguitatea genuina"(idem:154).

1.3 Numaratoarea steagurilor

Caragiale este privit ca un "deschizator de drumuri ", atribuindu-i-se pozitia de " plca turnanta " in beletristica autohtona :

" Opera (lui Caragiale ) joaca in cadrul literaturii romane ,un rol de placa turnanta: ea asigura operatia de substituire dialectica intre doua epoci literare si marcheaza intrarea tn "varsta moderna a literatutii noastre " (Al.Calinescu,Caragiale sau varsta moderna a literaturii1976.)

Accentele satirice identificate de critica literara in opera lui Caragiale ,au facut posibila in anii 1950 rastalmacirea acesteia in serviciul " luptei de clasa "

Pornind de la citatul lui B. Elvin ,care sustine: " clasicii sunt fiii modernilor " , Caragiale este perceput in deceniile sapte si opt ca fiind un " precursor" al unor tendinte manifestate in literatura universala a secolului XX , a literaturii" absurdului " si este afiliatunor scriitori precum : Kafka , Pirandello ,Sartre ,Beckett ,Urmuz .

Spre finele anilor 1960-1970 se insista asupra posibilelor legaturi intre scrierile lui Caragiale si teatrul lui Ionesco. Aceasta perioada este benefica pentru critica prozei scurte caragialiene unde critica identifica elemente care sa probeze noutatea de forma , de stil si structura a creatiei si actiunea de remodelare a canoanelor estetice .

Ambivalenta lui "nenea Iancu " de scriitor si jurnalist deopotriva , cel care utiliueaza in creatia operei sale pastisa si citatul.ironic ca modalitati de subminare a conventiilor literare si spargerea ierarhiilor de gen traditional . Însesi aspectele tematice ,sunt privite din perspectiva modernitatii ; persoanele vazute ca "masti,papusi " "marionete" golite de substanta psihologica,incapabile de comunicare si relaaionare cu ceilalti ,lipsirea de finalitate a activitatilor ce revin la actul de pornire limbajul stereotip si non-sensul .

Succesiunea disputelor referitoare la Caragiale ,consta in tendinta de a transforma opera acestuia in pretext pentru disputele politice,caci inca din timpul vietii,nationalistii l-au considerat pe Caragiale ca fiind lipsit de patriotism, fauritor a unei imagini intentionat defavorabile a societatii romanesti. Adeptii dadaismului abisal si apoi legionarii -in perioada interbelica -l-au facut vinovat de denigrarea patriei; la polul opus liberarii au vazut in el un adversar de temut ,un junimist militant,socialistii au receptat opera caragialiana ca un "pamflet contra progresului "

A vorbi despre Caragiale cu un spirit nou in perioada comunista , era cu siguranta o sfidare a regimului . Caragiale a fost vazut ,transformat chiar intr-un anti-burghey feroce militant pentru distrugerea" lumii vechi "si anticipator al societatii socialiste Ironiile sale avand ca obiect nationalismul,demagogia patriotarda ori discursul politic face ca in anii dinainte de 1989 sa fie socotita o prezenta incomoda .

Prin valoarea ei opera caragialiana ,continua sa pasioneze si sa starneasca polemici ,dovada ca nu a fost uitata ,ba mai mult s.ar putea afirma ca : azi ,Caragiale e mai viu ca niciodata!

In finalul volumului,L.Papadima incheie cu incercarea de a raspunde intrebarii puse la inceputul capitoluluil:Numaratoarea steagurilor: " Cate feluri de Caragiale sunt ?"

"Caragiale satiricul ,maestru al "realismului critic ;Caragiale precursor al "literaturii absurdului"; "Caragiale "textuelist",promotor al "deconstructiei conventiilor literare "; Caragiale pe post de "placa turnanta a literaturii romanesti"; Caragiale "duplicitar" ;Caragiale cel negru al unui univers uman cosmaresc;Caragiale " al vesnicei reintoarceri "Caragiale "in calea istoriei celei mari " ;Caragiale "retro";Caragiale "glissando";Caragiale "c'est moi"; si cate feluri de Caragiale mai sunt dom'le?"

. LUMEA CA ZIAR

A patra putere:

CARAGIALE

" Nu cautati totdeauna inspiratia la

un kilometru ,ea ne sta foarte adesea

sub nas ."

I .L .Caragiale.

Critic literar si eseist, Ioana Parvulescu isi porneste scrierea cartii "Lumea ca ziar - A patra putere :Caragiale" de la o experienta personala. Bunicul matern, pe numele sau Ioan Vintila, a avut oportunitatea de a-l intalni pe batranul Caragiale, cu " chipul usor ridat pag 5),de a-l privi timp de "o ora - doua"( pag 9) de a-i asculta experienta de scriitor.

Aceasta placuta experienta a fost traita de bunicul autoarei pe vremea cand era student la medicina la Viena si membru al Societatii Romania Juna.

Bunicul patern purta numele eroului caragelian Dumitru ( i se spunea "Mitica") ; cu o fire sociabila:"de bon viveur"( pag 10). Iata deci, un dublu motiv care o face pe autoarea studiului sa se intoarca in lumea lui Caragiale deja apusa,doar ca doreste sa o parcurga numai pe urmele " celui viu"- pe urmele gazetarului.

În opinia Ioanei Parvulescu, faptul ca " nenea Iancu"prelucreaza un text deja scris, pe modelul gazetaresc, despre realitate, demonstreaza ca nu e un scriitor realist.

Scrisul lui Caragile este grefa pe un tipar stilistic existent caruia ii modifica semnificatiile si mizele;scrierea parodica pe o structura amenintata de stereotipie, cu scopul re-intemeierii, reinventarii ei si instaurarii unui statut literar original.

Multi contemporani ai sai dar si cei din generatiile urmatoare au avut pareri opuse asupra operei caragialiene , amintind aici doar pe Duiliu Zamfirescu , Garabet Ibraileanu si Eugen Lovinescu , care subliniaza in aprecierile lor relativismul istoric al operei sale.

Atacurile , denigrarile , neintelegerile critice sunt argumentele pro si contra.

De ce parea actual si in ce fel - este ideea de plecare a lucrarii "Lumea ca ziar " pentru a se putea intelege puterea de rezistenta a operei caragialiene in posterioritate . Însa pentru a putea raspunde acestor doua intrebari , Ioana Parvulescu impune " un ocol prin presa din vremea lui Caragiale " (pag .21)

Autoarea studiului reproduce in volum o multime de " documente"

( ale presei ), cu intentia evidenta de a releva importanta presei in viata oamenilor obisnuiti de altadata.

Daca pe la 1877 " tirajul obisnuit al unui ziar important era de 1500 - 2000 de exemplare "( pag. 28 ) , " Universul " lui Luigi Cazzavillan ajungea " la 97000 de exemplare " , dovedind astfel ca presa este puterea.

" Cuvantul ziar se trage din cuvantul zi ".

----(Bogdan Petriceicu Hasdeu - " Ziarele in Romania " in "Satyrul"

13 febr 1866)

" Ziarul e mijlocul prin care se tine in corent cu progresele pe care le face omenirea" )" Universul " , 29 mai / 10 iunie 1894 " Ziarul e articolul cel mai la indemana impotriva plictiselii sau a

sigurantei. Toata lumea citeste presa " ( pag 29 )

Deci subiectul lucrarii Ioanei Parvulescu este:

, "Fomula lui Caragiale , arta lui poetica este ziarul. Opera sa comica este scrisa pe hartie de ziar, alcatuieste o mare gazeta cu toate defectele presei vremii , adunate laolalta." ( pag 91).

ZIARUL - este raspunsul la intrebarile puse la inceputul lucrarii de catre autoare cu privire la rezistenta operei comice a lui Caragiale si despre lumea reala contemporana lui : lumea ca prezent permanent , ziar, articol =hic et nunc , aici si acum= ancorare in acum,incizii in prezent .

Lumea lui Caragiale este lumea ziarelor deformatoare ale vremii lui :

filtrul ziaristic pus artistic in scena de catre Caragiale

Ziarul deformeaza realitatea odata , opera carageliana pune in scena ziarul

ca o colosala bufonie , comicul in toata splendoarea lui si creeaza o opera geniala care e una artistica - aranjata estetic , prelucrata de Caragiale pornita fiind de la deformarea ziarelor.

" Lumea lui Caragiale " e lumea din ziar iar comicul "lumii lui Caragiale"

e prostia si comicul generat de ziaristi

(Gabriel Liiceanu - Conferinta de la Teatrul National

Autoarea afirma ca"

" indaratul fiecarei intamplari si al fiecarui personaj caragialesc sta un gazetar, iar indaratul fiecarui gazetar sta Caragiale " ( pag.92 ). Daca gazetele vremii n-ar fi existat , atunci nici Caragiale n-ar fi existat.

Temele din comedii sau din schite sunt inspirate din ziar , texte insotite de decupaje din presa vremii : "

" Trenurile de placere ","Cronica - viata in Bucuresti (caldura

mare )" Repausul de Duminica","Pentru repaozul duminical "

" Situatiunea " , " Întamplari " , " D'ale bucurestilor "

" Cronica femeeasca " , " Cronica judiciara ".

Jurnalele reproduc pe larg procese , pledoariile procurorului si aparatorului , cuvantul acuzatilor. Discursurile politice sunt redate cu cele mai mici ama nunte "Proces senzational " , "Senzationalul - proces intre doui scriitori germani " Cronica Stiintifica " , " Partea literara - Scrisori de I. Negruzzi " , "Partea literara Povestea unui om lenes " , "Inspectiune " , " Meteorologie " , "Moda - cea mai mare palarie din lume" , " Solutia " ( modelele noi au probleme si solutii) , " Chestiunea zilei

Bacalaureatul si problemele lui sunt reluate de presa in fiecare an :

" Bacalaureata " , " Scump si prost - Bucuresti 6 iunie 1890 " , " Cereri de posturi " , " Vechiul Magazin de Postavuri " - cea mai frumoasa firma din Caragiale apare in schita La Pasti , " La trei struguri tricolori" , fragment din ziar : " Daca-i tradare, s-o stim si noi " , "Mitica " , " Sala Mitica Georgescu ".

Carnavalul e tot o tema de gazeta :" Balul Presei " , regele Carol I "Loteria comunei Sinaia , cea mai frumoasa loterie cu 40.000 lei castiguri ".

Presa poate fi si bine dispusa - ziarul " Romania libera " unde se gaseste anuntul inaugurarii magazinului de vinuri si cognacuri " Dealul Zorilor " precum si lista de meniu servita in cadrul inaugurarii.

Alte titluri literare ale lui Caragiale , de origine gazetareasca ce se repeta frecvent : " Telegrame " , " Proces verbal " , " La Mosi " , "Poveste de contrabanda " , " Justitie " ," Accident parlamentar " , " Articolul 214" "Facatoarea de minuni ".

De asemenea , titlul volumului din 1901 "Momente " e tot o trimitere la jurnalul cotidian (povestea cu musculita efemerida si piramida) poate fi socotita tot o trimitere la efemeridele gazetaresti.

Un alt personaj creat de gazete este si jurnalistul de tip Rica Venturiano - din " O noapte furtunoasa" sau Catavencu din " O scrisoare pierduta ".

Ocolul lumii cu viteza gazetei

"Gazeta este painea cotidiana a opiniei publice "

Ion Luca Caragiale

Pentru a demonstra importanta presei , Ioana Parvulescu face o scurta alunecare spre marginea mintii umane sa-ti imaginezi " cum ar arata viata noastra fara mijloacele de informare " care fac posibila contactul cu lumea exterioara.

Astazi e greu de conceput acest lucru caci formele de informare si mediatizare le intalnim la tot pasul . În schimb in epoca lui Caragiale, a secolului al XIX -lea, exista in Romania o singura forma care facea rapid legatura intre oameni si anume ziarul . Acesta era si computer si radio si televizor si toate la un loc.

În aceste conditii, presa isi primeste statutul de " a patra putere in stat "

(pag. 26 ).

Jurnalistul este cel care preia si ofera toate informatiile de care cititorul

" care sta comod in fotoliul sau dintr-o casa de pe strada Sapientei, sorbind din cafea " are placerea sau dizgratia de a le afla.

Deoarece ziarul , pagina de ziar sa aiba acces in spatiile altadata interzise , spatii tabu ,ea este socotita de oamenii sec. XIX ca un " producator de vulgaritate , de dezordine , ca o gura indiscreta , ca un mesager al raului (pag.29 ), pentru ca aduce in fata ochilor si a mintii , sange , violenta , obscenitate , dar satisface si curiozitatea.

Socotit un secol " pudic " prin esenta valoroasa a unor persoane respectabile - de pilda Maiorescu , tot prin intermediul gazetelor li se permite si anonimilor sa rastalmaceasca cuvintele si faptele acestor persoane

onorabile , ba chiar sa fie caricaturizate.

Aceasta meserie de gazetar , jurnalist, le era permisa doar barbatilor , pana la 1900 , exceptie facand Maria Rosetti care scrie in reviste dedicate mamelor si copiilor.

La inceputul secolului XX, femeile semneaza in ziare de mare tiraj avand o singura tema si anume " problema femeii ".

În 1907 - gazetarul isi castigase deja un loc in societate, iar in anul 1908 , numarul de publicatii inventariate - ziare si reviste - in limba romana si in limbi straine ajunse la 589 in tara , iar in afara tarii la 657.

Acestea sunt grupare pe categorii :

" 27 administrative, 91 economice , 37 enciclopedice , 9 juridice ,36 literare , 26 medicale , 11 militare ,10 pedagogice , 219 social-politice ,

10 stiintifice , 15 sportive , 7 teologice 20 umoristice ,restul - diverse".

Doar Capitala are 250 de publicatii.

Lumea exterioara : inventii , moda , stiri despre calamitati naturale sau stirile politice, intra in Romania, in casa cetateanului burghez , prin ziarul de dimineata si de seara.

Presa ajunge si in locurile de destindere , in berarii sau restaurante.

În epoca lui Caragiale se traieste cu viteza gazetei.

Bogdan Petriceicu Hasdeu in lucrarea sa "Ziarele in Romania", face o remarca tipica ziaristului care-si schimba pozitia radical :

"A fi ziarist este a fi acelasi om in cursul unei singure zile , caci

cuvantul ziar se trage din cuvantul zi. Din data ce a trecut o

noapte la mijloc , ziaristul isi schimba fata : ceea ce ieri a fost

alb , devine negru; da se preface in nu , marele Cuza se

transforma in tiranul Cuza , ilustrul Kogalniceanu se transfor-

ma in tradatorul Kogalniceanu O noapte la mijloc , nu mai

mult!"

Gazetarii fiind noi in meseria noua, lipsiti de experienta scrisului si cu carente in studiul limbii romane , face ca publicistica epocii sa nu aiba estetica , nearanjata corectura pe un exemplar de proba al redactorului responsabil facuta contra cronometru , caci sa nu se uite : se traieste cu viteza gazetariei! Este rezultatul unei deformari despre care se vorbea la inceput (pag. 43).

În eseul lui Nicolae Steinhardt , "Secretul scrisorii pierdute" din

" Cartea impartasirii "4) , ii da o semnificatie aparte si anume de opera transistorica pentru ca face posibila intelegerea "altei lumi " si anume

"lumea romaneasca ".

Afirmatia sa despre faptul ca :

"Caragiale ne descopera sufletul romanesc in toata minunata lui dulceata si crestinatate "( pag 33).

(Nicolae Steinhardt - "Cartea impartasirii" , Biblioteca Apostrof , 1995.)

CALIN ANDREI MIHAILESCU -

TARA EUROPSITA

CARAGIALEEA : TETRA ANGHELICUL

" Creatia a apuca din haosul inform

elemente brute , a le topi impreuna

si a le turna intr-o forma care sa

imbrace o viata ce se diferentiaza

intr-un chip absolut hotarat de tot ce

nu este ea - aceasta este puterea naturii

si a artistului ."

I. L. Caragiale

" Spirit alert , neastamparat , febril si pus pe poante , ( ) " scriitor , critic si teoretician , volumul " Tara europsita " " Romania " scrisa de Calin este o hipnoteza. (Horia Roman Patapievici , Figura unui spirit de foc , aer si matase , Vol " Tara europsita "Ed. Curtea Veche ,Bucuresti 2002

Volumul rizomatic are in structura sa patru capitole , fiecare la randul lor subsumate fiind de subcapitole :

I . " Clepsidre "; II . "Ceausescu de pe linga ";

III . "Caragialeea " ; IV " Despre cuvinte si arme ".

Textul - Tetra Anghelicul scris in 1985 si publicat in revista literara Agora - ar fi trebuit sa vada lumina tiparului intr-un volum colectiv numit

"Caragialia " 1983 - 1985 care insa nu a mai aparut deoarece cinci dintre cei noua autori , au parasit tara.

Calin Andrei Mihailescu spunea :

" Caragialia este rezultatul prieteniei noastre . Numele

celorlalti colaboratori sunt : Adriana Bontea , Catrinel

Candea , Mioara Lujanschi , Laurentiu Niculescu ,

Liviu Papadima , Adriana Stefanescu , Traian Ungureanu

si Rodica Zafiu . Textul acesta il dedic lor si lui Vlad

Cadnea , a carui cumintenie in despartirea de noi da,

Întreprinderii acestuia o impenetrabila intimitate "(.Calin Andrei Mihailescu , Tara europsita - Caragialeea)

În textele acestui volum se regasesc preocuparile gandirii contemporane identitatea - alteritatea , analiza filologica " textualista " a amanuntului politic , problematica istoriei , sindromul postcomunist.

Personajul principal al schitei " Inspectiune " scrisa de Ion Luca Caragiale "reprezinta jocul cel mai subtil - pasionat pe care literatura romana il ofera cititorilor ei " - afirma Valeriu Cristea . , Modestie si Orgoliu , Eminescu , Bucuresti 1984 (p.92)

Actul sinuciderii lui Anghelache este o enigma a literaturii romane si pentru multi critici , si pentru a putea iesi din noaptea misterului , a devenit un exercitiu epistemiologic , de gimnastica mintala , o prinsoare cu inteligenta.

Istoria " Inspectiunii " se contureaza alaturi " de-a lungul unor linii paralele cu personaje ori evenimente exterioare textului ( pag 146 C.A.Mihailescu ) , focalizarea fiind indreptata catre intrebarea finala :

" De ce?. de ce nene Anghelache ? " .

Accentul s-a pus pe psihologia personajului..

Lumea schitei " Inspectiune " e " pe dos ".Anghelache , cunoscut ca "un tip de urbanitate " se comporta mitocaneste ; inspectorul - omul care reprezinta Autoritatea , Statul intr-un cuvant , isi face aparitia atunci cand nu trebuie , cand Anghelache isi pierduse speranta ca va avea un control al casieriei pe care-l asteptase de 11 ani si cind gandurile sumbre ii macinase intelectul , ducand la sinuciderea functionarului subaltern.,Controlul nu aparuse cind trebuia - in acei ani de asteptare grei si decisivi pentru soarta lui Anghelache . În lumea actuala patrund elemente ale morbiditatii , prevestitoare parca a mortii - o duduie ingereasca si un martir iesit din icoane. Textul care debuteaza prin relatarea unei absente (ce reiese din discutia camarazilor) , sfirseste printr-o absenta mult amplificata si semnificativa .

Facand o analiza a textului din punct de vedere al formei si al semanticii , autorul eseului afirma ca poate decide ce exista si ce se poate cunoaste in "Inspectiune ".

Cele trei personaje : Anghelache , inspectorul si cei trei amici , sunt grupate prin jocul simetriei si al disimetriei , joc care inverseaza situatia initiala in cea finala , aceasta fiind regula universala a schitei.

Descrierea celor trei amici e specific carageliana : caci personajele lui Caragiale nu au trecut , nu au viitor , acestia nu au nume , nu au varsta si nici stil , ei sunt actantii spectacolului .

În urma acestor personaje se creioneaza vocile " informatorilor " ( pe care-i intalnesc amicii plecati in cautarea lui Anghelache ) : domnisoara Eliza Anghelache - sora casierului , amicul Mitica si chelnerul care " traduce " vorbele acestora .

"Vocea principala " ( pag. 169 ) este cea a naratorului si nu stirea parvenita din ziar ; vocea este cea care intervine in restul textului.

Pe parcursul naratiunii " tetrada dezechilibrata " - reprezinta o regularitate

formala sau numerica , prezenta in mod excesiv in opera lui Caragiale ( pag. 170 ) , se structureaza episoade ale povestirii : trei dialoguri care au loc intre I) Anghelache si amici , II) inspector si " informatori " III) dialogul neimplinit dintre amic si Anghelache.

Calin Andrei Mihailescu face o scurta trecere in revista a personajelor schitei "Inspectiune ".

Cei trei amici apar pe parcursul intregii naratiuni si - omul comun , de buna credinta , milos si neobisnuit cu paradoxul .

Cautarea acestora asemeni unor detectivi , seamana mai mult cu o actiune alarmata de strangere de informatii pentru prietenul , amicul lor care se presupunea a fi la ananghie .

Un alt personaj al actiunii il constituie inspectorul.

Ideea de structura organizationala de rang superior e seful lui Anghelache - inspectorul financiar , omul care reprezinta Autoritatea - Statul.

El iti reprezinta lumea prin prisma institutiei pe care o reprezinta .

Inspectorul este interesat de cantitatea si fagasul banilor manuiti de slujbasi incat comportamentul amicilor este inteles ca fiind normal.

Casierul Anghelescu acuza ruptura dintre autoritate si lumea concreta a slujbasilor facuta posibila de Inspector care " ar fi trebuit sa mediteze efectiv intre cele doua teritorii ( pag.171 ) , insa fortele maligne reusesc sa se impuna in fata " lumii de jos " distrugandu-le , acesta fiind rezultatul neimplicarii .

Specific Caragialiei este faptul ca atunci cand " o autoritate isi pierde puterea " , ea este inlocuita de alta , " deghizata " ( pag. 171 )

Anghelache nu este tocmai exemplul unui functionar subaltern care nu se schimba niciodata , imuabil , deci etern , este un om simplu " necomplicat ", este casier , o versiune decazuta in administrativ a trezorierului.

Casierul este manuitor , paznic si pastrator de valori cu care se afla in contact direct , nu un intermediar , precum functionarul .

Comportamentul sau e asemeni unui organism care pe masura ce se alimenteaza , primeste o " excitatie crescanda " ( pag.172 ).

Anghelache sustine ideea ca autoritatea ar fi trebuit sa-si verifice subalternii cat mai des.

Gandul sumbru ca de 11 ani el nu a fost controlat , vestea rusinoasa despre colegul fugit din tara si care lasase o insemnata lipsa de bani in casa statului ,"nenorocirea " acestuia , frica lui Anghelache este si mai intensa datorita faptului ca nu vine controlul iar in seara discutiei de la berarie , se convinge ca asteptarea este zadarnica si ca soarta ii este pecetluita . Mai devreme sau mai tarziu , va delapida ! Si atunci gandul moral din Anghelache este calea unica de a evita diabolica ispita : - sinuciderea - caci casa de bani - permanenta diabolica ispita - trebuie sa ramana intacta .

O alta dovada a primitivismului casierului Anghelache este faptul ca la inspectia facuta , inspectorul ii gasise in plus un pol de aur.

Anghelache e numele unei entitati care - prin mecanism biologism si manifestare primitiva - este elementar. ( pag. 173 )

Informatorii cu cat par mai bine informati , cu atat mai mare pare a fi nedumerirea amicilor.

Întalnirea cu sora lui Anghelache , nu e de interes principal , in schimb intalnirea cu Mitica e un episod detasat dar totodata principal al textului ,unde descrierea amanuntita a lui Mitica , pare o " fotografie " .

rau prevestitoare a casierului sinucigas .

"Plasat in cafeluta ca un muzeu , ( ) el pare un exponent

muzeal , o opera de arta primitiva si un homuncul

nedesavarsit al mortii "

Anuntul mortuar

Plicul adresat lui Anghelache reprezinta in fapt acea scrisoare anonima care " are o putere magica formidabila . Intereseaza , captiveaza , subjuga , ameteste , orbeste si stapaneste cu cea mai neinfricata , cu cea mai diabolica tiranie " noteaza Alexandru Calinescu.( Caragiale sau varsta moderna a literaturii Bucuresti 1976 ( pag. 15 )

Aici , scrisoarea e mentionata in treacat.

Autorul eseului spune ca daca un personaj caragelian raspunde scrisorii primite , e fericit si isi continua viata normala ( vezi O scrisoare pierduta) , insa daca nu da curs scrisorii , nenorocirile se abat asupra sa ( vezi Stavrache - În vreme de razboi ) .

În cazul povestitorului , fara inteventie , rolul acestuia in lumea schitei

" Inspectiune " ar ramane formata din existente ce nu comunica intre ele si nu au acces la ele . Aceste entitati il irita pe Anghelache .

Subtilitatea ii e necesara autorului:

" Firesc lucru ca din toate sa-i intereseze una - mai cu seama e

vorba de nenorocirea unui coleg ( ) (pag.176 )

Anghelache raspunde :

" Fireste ca nu e el de vina" ( . )( pag 177 )

În schita , valoarea literala ( denotativa , lineara )a semnelor e superioara . Naratorul in fond isi programeaza " papusile " pentru spectacol asemeni unui regizor , caci asa sunt personajele chiar daca lasa impresia cititorului ca " papusile " ( personajele ) sunt oameni ca si noi , complicati si vii.

Personajele sunt obediente regizorului care trage sforile , astfel ca Anghelache e dirijat sa se sinucida - actul fiind motivat exterior.

Concluzia lui Calin Andrei Mihailescu este ca : povestitorul construieste nu o enigma ci forma universala a enigmei ( pag 178) , propunand cititorului un " joc al inteligentei " in care Anghelache ar fi " un caz " substantial , insa acesta e doar " un nume pentru calea spre forma enigmei" ( pag. 178 ).

Întelegerea "Inspectiunii"se incheie in contrariul cunoasterii

"cu cat cunosc mai mult , cu atata stiu mai putin " ( pag 178 ) .

Întrebarea din fnalul textului ramane celebra :

" De ce? De ce , nene Anghelache ? a intrebat plangand

ca un prost cel mai tanar ;" la care se adauga vocea grava

a naratorului : " Dar nenea Anghelache cuminte, n-a vrut

sa raspunza."

Anghelache e modelul casierului cinstit , un personaj atipic

pentru lumea carageliana , deoarece el ia lucrurile in serios si e consecvent cu sine pana la capat.

Lectia lui Anghelache , de asta data , este aceea ca in lipsa unei instante superioare care sa-l valideze , omul sfarseste prin alienare -

instrainare.

PRIM SI ULTIM CARAGIALE

"Celebru unul care incepe sa traiasca

dupa ce a murit."

"Daca e insuflata de talent , opera va fi

si va trai , putin importa cat : o clipa ,

un veac ori mai multe."

I. L. Caragiale

Asa cum aminteste autorul volumului de eseuri " Tara europsita ",scriitorul Ion Barbu , imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial ,a scris un " Protocol al unui club Mateiu Caragiale " - aparut in Revista literara in 13 aprilie 1947 , destinatarul este un "Prim si ultim Caragiale ".

Într-un interviu cu I. Valerian din 1927 spunea ca :

"În proza noastra admir pe Matei Caragiale , autorul Crailor de Curte - Veche si a nuvelei Remember (I. Valerian , De vorba cu d-l Ion

Barbu ,in Viata literara , din octombrie 1927) .

Un alt interviu acordat de data aceasta lui Felix Aderca , in 1927 ,Viata literara , tot ca o preferinta nutrita pentru Craii de Curte - Veche , afirma :

"Dar pe deasupra intregii proze romanesti ( in lumina "Fratilor Karamazov ") cu vechi suflet din rasarit , iubesc Craii de Curte - Veche , romanul domnului Matei Caragiale."

Comun celor doi este parodia care realizeaza incorporarea textuala a istoriei , este modalitatea prin care se instituie un permanent dialog intre prezent si trecut.

Din versurile care-i sunt adresate , reiese imensa pretuire a lui Barbu pentru Mateiu :

" om cu zei putini , opinii raspicate si muze multe " ) pag 179 , div vol. Tara europsita ".

"Drept pravila , dar zumzet de vestiri rasaritene ,

Fiinta noastra se cladeste cu scriptura ta ,Matei !

Prim si ultim Caragiali , ca o holda de antene

Te alegem viu din vantul despletitelor idei . " (pag. 179 )

Mareiu Caragiale era ful cel mare al lui Ion Luca Caragiale , lucru care nu era de loc pe placul lui , ajungand in cele din urma sa-si urasca tatal.

Mostenirea genetica lasata de Ion Luca Caragiale fiului sau - Mateiu - se vede in talentul si dragostea pentru literatura , pasiunea pentru scris fiind prelungita de la tata la fiu.

Daca tatal a fost retinut de istoria literara si de posteritate ca spirit ludic , cu condei vitriolat prin care-si imagineaza contemporanii , fiul e un visator , un " crai de curte veche " , migalind la genealogii fanteziste .

Fireste , tot prin ironie , tatal sau ii amintea de crestetul sau plat ,urmare a tavii cu placinte tinute pe cap de stramosii aromani placintari.

Dar autorul " Crailor de Curte - Veche " , " Remember " isi pastreaza iluzia de incrancenare , arborand steagul unei descendente regale . Relatia sa incordata cu parintele e vizibila la tot pasul.

În proza si viata personala a lui Mateiu Caragiale , discutiile despre stiinta sau filozofie pe cere le facea plimbandu-se , sau colocviile , adancesc problemele eului , pana ajung a fi de nepatruns . Acesta semna Mateiu sau

Matheiu I. Caragiale.

Litera " i " din mijloc ,spune Serban Foarta

" nu reprezinta initiala tatalui , ci bariera fara punct dintre

doua lumi - a lui Matheiu si a lui Caragiale."

Mateiu este primul din familia lui Caragiale care nu doreste sa-i poarte numele marelui maestru Caragiale .

De aici s-ar putea naste ideea expresiei lui Ion Barbu :

" ultim Caragiale "

Întelesul de " prim " ( matematic ) e acel numar prim divizibil doar prin sine si prin 1 .

El este " prim si ultim Caragiale " .

CAP. II

RE - SCRIERI CONTEMPORANE

ALE SPIRITULUI CARAGIALEAN

CARAGIALETA

editia a II a revizuita pe ici pe colo ,

in partile esentiale

Editura BRUMAR 2002

" Natura nu lucreaza dupa tipare, ci-l

toarna pe fiecare dupa calapod deosebit.

Unul e sucit intr-un fel , altul

intr-alt fel , fiecare in felul lui ,incat

nut e mai saturi sa-i vezi si sa faci

haz de ei I. L. Caragiale

Totul a pornit ca un joc amical , conform Colofonului primei editii , unde se mentioneaza ca autorul a compus primele parafraze caragialiene pentru o prietena , Leta Medvighi (de unde reiese si prima grafie a titlului CaragiaLeta )

La solicitarea editorului. Serban Foarta improviza de doua ori mai multe poeme intr-un timp foarte scurt , de doar doua saptamani .

La prima vedere , transpunerea lui Caragiale in versuri , in spiritual ironic al modelului , pare sa ilustreze speciile pastilei si parodiei , intr-ale caror taine Foarta e un maestru .

" O noapte furtunoasa (sau nr. 9 ), Actul I , Scena IX " este parca un Caragiale versificat :

"Cate mai gandurisi ce dor m-a ars pe mine , Veto ,

tu num a-ntrebi , si acum , ca mor

de ce nu-mi spui mie Veto ?" ( pag. 13 )

Scene din Momentele si schitele lui nenea Iancu , siluete ca in "Tren de placere " sau obiecte - "Sonata pentru pianina mecanica " - din " la belle epoque " de sec. XIX , aluzii catre unele personalitati ale epocii.

"La Dobrogeanu Gherea " sau "La Hasdeu " , toate parfumate cu acel aer caragialian

"Daca sambata e

si albastru pe sus

pune-ti bluza vert - mousse

jupa fraise écrasée

ca sa te asortezi

(ca in camuflagii )

cu muschiul de fragu

'ntre care te asezi

ia-ti palarie

in ton , caci parol

ie dai altfel de gol

În balarie , () ( "Tren de placere II ")

În scrierea Caragialetei , Serban Foarta a pornit de la opere literare sau din ziare , evenimente a " rescris " senzationalismul presei cotidiene contemporane .

Asemeni maestrului Caragiale care-si modela artistic si estetic personajele operei sale , Serban Foarta in atelierul siu de creatie a dat nastere unei minunate poezii plamadita din " faptele diverse " ale cotidienelor cu maniere de tabloide .

Cu o gluma de savoare , cu un aer sagalnic, Foarta isi exprima pecetea proprie in viata si in literatura romana contemporana totodata .

" Caragialeta " si "Caragialeta bis" sunt niste traduceri din piesele ,momentele si schitele lui Caragiale - in limbaj poetic.

Privit mai indeaproape , pare un portret al Romaniei de la 1900 facut din comentarea lirica a ilustratiilor epice lasate de nenea Iancu.

În poezia lui Serban Foarta se intalnesc formele lirice si tipurile de versificatie din poetica romana clasica , intrand in dialog direct sau aluziv cu poetii romani precursori sau stramosi ai lui Caragiale .

Prin cuvinte , forme poetice si citate din literatura inceputului de secol XIX , Serban Foarta da o prospetime postmoderna lumii caragialiene .

Dar spiritul lui Caragiale a pus stapanire pe intreaga cultura romana de ieri si de azi

" CALENDARUL DUPA CARAGIALE "

" Lumea asta se aseamana cu un vast balci."

I .L. Caragiale

Cu totul contrar prezicerilor de perisabilitate , odata cu trecerea timpului a operei caragialiene , nu numai ca n-a devenit desueta , iesita din spiritul vremii , dimpotriva , pare sa castige in actualitate pe vreme ce timpul trece .

Asa cum afirma Serban Cioculescu , el este "constiinta noastra intoarsa ".

Volumul " Calendarul dupa Caragiale " , avandu-i ca autori pe Calin Andrei Mihailescu , Liviu Papadima si Rodica Zafiu , colectie " În afara

colectiilor" Editura Curtea Veche august - octombrie 2002 Toronto , spiritual lui Caragiale se intinde peste toata glasuirea si intelesul romanului , indifferent de locul unde se afla acesta.

Autorii calendarului fac o recomandare, o dedicatie chiar cititorului roman :

" . pentru tot romanul , fie ca-i bun ca semintele sau rau

( precum caviarul ). Pentru doamne si altele , pentru

domni si domnisoare , pentru felceri si surori , secretare

si feciori .Calendarul dupa Caragiale : cate un ape fiecare

zi a democtatiei romanesti cu dinti ; caci daca fiecare

noapte dormita e o noapte pierduta , orice zi fara

Caragiale e o tradare a neamului la fel de nepedepsita

cam ca toate celelalte . Faceti-o cadou prietenilor si mai

cu seama dusmanilor , ca un dusman incult si neprevenit

nu-si merita nici macar numele : si apoi n-aduce anul

Caragiale ce adduce ceasul rau .Iar daca o face cadou

prietenilor sau rudelor prietenoase , sa stiti ca peretele pe

care nu atarna Calendarul dupa Caragiale , e mai sensibil

la igrasie si cutremure. "

Aceste file si zile ale Calendarului adapostesc pentru eternitate vobele lui Nenea Iancu.

Semnificatiile zilelor sunt vorbele lui Nenea Iancu din comedii , nuvele , povestiri , schite, " ba chiar si-au varat nasul in corespondenta jupanului." ;

6 Decembrie " Sunt compromentata . Mi-ai omorat viito-

rul , D-le Nae " ( Didina - D'ale carnava-

lului , III ,1) - Calendarul crestin ortodox

" Sf. Nicolae"

25 Decembrie "Merg sa va aduc una de Craciun . stiu sigur

ca am si una de Craciun . trebuie sa am si

una de Craciun " (Caracudi , catre directorul

Gazetei Revolta nationala , O cronica de

Craciun ) - Calendarul crestin ortodox

" Nasterea Domnului - Craciunul "

26 Ianuarie " Tipatescu e imortalizat cu : " Vrea sa ne

omoare , trebuie sa-l omoram!" ( Ziua de

nastere a lui Nicolae Ceausescu

DUMITRU RADU POPA

"PANIC SYNDROME ! "

"În genere , natiile mari au cate un dar

sau vreo meteahna specifica :englezii

au spleenul ; rusii - nihilismul ,

francezii - l'engouement ,spaniolii -

morga , italienii - vendetta, etc;

romanii au Moftul .

Traiasca dar Moftul roman ! "

I. L. Caragiale

Volumul Panic Syndrome , Editura Univers 1997 , cuprinde patru povestiri : "Panic Syndrome" , "Din povestirile unui frizer ",

"Tablourile " si " Alegerea ".

Dubla experienta romana si americana este determinanta pentru scrisul lui Dumitru Radu Popa..

Autorul combina , cu rabdare si curiozitate originalitatea si prospetimea

- asemenea unui cercetator de laborator , in toate povestirile sau romanele sale.

Povestirea Panic Syndrome descrie lumea snoaba , sclifosita , pedanta , pretioasa a psihiatrilor americani care se confrunta cu lumea lui Caragiale.

Aceasta lume care prin cateva vorbe "moft" , " fandacsie " a zugravit atat de bine simptomele principalelor boli psihice ale omului contemporan.

Povestirea pleaca de la un fapt real , spre a duce lucrurile la absurd ; ea satirizeaza spumos rolul pe care-l joaca psihicul "shrinck" in anumite

medii , peste ocean .

Tema identitatii e explorata din perspective ironic - amuzanta a unui "eu" panicat care sufera de o "boala fara nume "

"Doctorul Kaplan isi scoase ochelarii si facu un gest de

neputinta.

- Dar cine a spus , dragul meu , ca ai fobie la orez? Nu , e

vorba de cu totul altceva . Dumneata ai fobie la tipul asta ,

Ca . Caragiale , rezulta clar din toata documentatia . Întai

vorbesti la nesfarsit despre el , pe urma , dintr-o data , nu

mai poti sa-l suferi , ba chiar devii violent si ridici tonul

cand ti se pomeneste despre el ! Foarte interesant . ma

intreb , insa daca e vorba de o rivalitate , o competitie rau

inteleasa . poate si vreo femeie la mijloc ; eu am demon-

strat in studiile mele recente ca fobiile au mai toate un

substrat erotic , sexual !

- A murit ! exclamai eu exasperat, simtind ca parca ma

invart in cerc .

- Cine , ea ? Circumstante naturale , sper .

- Nu. el , nefericitul ala de Caragiale .

- A . da ? Sa vedem , scrie aici -? . unde .

- La Berlin , in 1912 . am mai apucat sa adaug ,epuizat

Doctorul Kaplan ma ignora acum cu desavarsire , captivat

de lectura foilor din dosarul meu medical , pe care , cum

spuneam , le tot aranja si rearanja .

- Interesant . cat se poate de interesant . reiese de aici

ca era un adversar inversunat al lui Shulemberg , al

scolii psihomotrice .

- Si , in general , al stupiditatii si prostiei universale !

ma trezii eu murmurand. " ( D.R.Popa Panic Syndrome

pag 25)

echivalentul " moftului "caragialean. Este un fel de cerc vicios al psiho-

patilor , din care personajul se dovedeste cel mai sanatos.

CARAGIALE

FATA CU CONTEMPORANEITATEA

"Am ascultat " Pe-al nostrum steag e scris

Unire! "Asta-i! Asta-i ! Asta-mi place !

Bravos , baieti !Asta-i adevarata si nu ,

"Desteapta-te romane !"Asta-i tangui-

toare , ma ,si noi am plans destul pana

acuma. Ma , de acuma sa nu mai cantati

pe taran cu plete lungi si cu fluierul de

cioban pe buze . Azi fluiera trenul .Sa-i

faceti pe tarani un popor european."

I. L. Caragiale

( Romania Mare )

ARGUMENT

Caragiale este oare contemporanul nostru ?

Lucrarea de fata isi propune sa faca o incursiune , o calatorie prin lumea lui Caragiale , privita prin prisma a doua oglinzi.

Prima dintre ele reflecta lumea cu incredere in om si in viitor , o lume a bunului simt , " la belle époque ".

Cea de-a doua oglinda insa ne reflecta o lume cu o societate a Romaniei corupta , sucita si ridicola.

Ziarul e oglinda vremurilor .Acum la inceputul mileniului III , se spune frecvent ca " presa este a patra putere in stat " dupa Guvern ,Parlament si puterea judecatoreasca , un adevarat " watch - dog " (cai-

ne de paza ) al democratiei , care informeaza , analizeaza , sanctioneaza ,dupa caz , ceea ce se petrece in realitatea imediata . ( Ziarul .Dli .ro -

Descoperim lumea impreuna )

Daca pe vremea lui Caragiale, presa constituia mijlocul de informare , astazi cand omul dispune de capacitati inimaginabile de transmitere si receptare a oricarui tip de informatie , stirile din lumea intreaga ajung pana in cele mai greu accesibile locuri ale planetei , cu o viteza uluitoare

Deschide radio-ul pe orice lungime de unde si vei auzi ultimele noutati " fierbinti" Daca privim orice canal de televiziune , patrundem cu ochii pana-n cele mai tainice locuri din Univers.Calcualtorul ne ofera sansa de a naviga in orice domeniu si oriunde in lume.

Dar cu toate acestea , facand o punte imaginara intre vremea lui Caragiale si lumea de azi,putem cu siguranta afirma ca inceputul secolului al XXI-lea este o continuitate a lumii caragialiene , din multe puncte de vedere .

Romania , ca multe alte tari din Europa si din lume , se confrunta cu o criza economica , financiara ,politica si sociala care creeaza situatii a caror solutionare se va simti peste ani si ani.

Citatul de la care am pornit ,al maestrului Caragiale ,prezicea oarecum viitorul Romaniei , caci asa cum suna indemnul , astazi ea este o tara europeana , membra a Uniunii Europene .

Dar azi aceasta tara europeana s-a transformat in tara europsita , uitata , parasita si alungata . reala in volumul de versuri ale lui Calin Andrei Mihailescu " Tara europsita ",Editura Curtea Veche ,Bucuresti 2002.

În prefata volumului , scriitorul si eseistul Horia Roman Patapievici face o scurta prezentare a volumului de fata , spunand ca aces

ta este " un mic tratat perfect de tipicul : Avem o tara , cumprocedam ? ,

an care imensa bucurie se impleteste cu disperarea profunda , seriosul cu jocul , speculatia cu oracularul si eruditia cu ermetismul liric ".

Cu toate ca situatia e atat de deteriorata ( . ) totusi in tara europsita exista si invingatori ".( idem pag 7 )

A vorbi despre Caragiale cu spirit nou , cand comunismul era in floare , cu siguranta era o sfidare a regimului , drept pentru care tinerii doritori de cultura , se cufundau " in lumea ceaiurilor "caci spatiu npublic nu exista , care devenea adevarata " arma de incercare a ingeniozitatii ( si chiar a geniului ) de care fiecare era ori se simtea in stare.( Calin Andrei Mihailescu , Figura unui spirit de foc , aur si matase,Vol .Tara europsita pag 5 )

" Caragiale , fireste!"este titlul volumului de studii des-

pre opera caragialiana a conferentiarului la Facultatea de Litere din Bucuresti , catedra de limba romana, Liviu Papadima

În interviul acordat " La zi pe Metropotam ", fiind intrebat de ce a ales titlul , raspunde , aducandu-I adverbului " fireste ", doua sensuri.

Primul sens - este o boala veche pentru sine , Caragiale si

al doilea sens -e "fireste" pentru ca " vrem nu vrem , nu putem scapa de el "

În subcapitolul " Firescul necesar" am incercat sa esentializez cateva din sensurile lui fireste .

1. "fireste " a naturalului

2 . "fireste " o amendare a iluziei

3. "fireste " sta pe aceeasi trapta cu Caragiale devenit o

emblema identitara romaneasca

4. " fireste " o certitudine , o siguranta

5. "fireste " esenta a firii

6. " a fi " verb - constiinta romaneasca decantata de Calin Andrei Mihailescu , personalitate de prima marime a literaturii romane , journalist radio ( Radio Free Europe , BBC , CBC ) si ziarist al diasporei stability an Canada alaturi de alta personalitate marcanta a literaturii romane , stabilita la New York , Dumitru Radu Popa - correspondent de cronici culturale ale BBC - ului.

Prin intermediul presei , asadar si a mass-mediei ,informatia ajunge de la un capat la altul al lumii.

Iata deci ca dorul " mania " lui Caragiale aduce , reintregeste spiritual romanului.

O alta instanta de raspandire a stirilor , informatiei , care face legatura intre oameni , il constituie ziarul "presa. Ori acesta este subiectul lucrarii doamnei Ioana Parvulescu . Ea sustine ca " sursa de inspiratie a lui Caragiale a fost gazeta."( Lume ca ziar , Editura Humanitas, Bucuresti , 2011) , arta lui poetica este ziarul .

Revenind in contemporaneitate , volumul "Caragialeta" editia

a II a , revizuita " pe ici pe colo , in partile esentiale " Editura Brumar

2002 a poetului Serban Hoarta este o superba transpunere an versuri a lui Caragiale , in spirit ironic .

"Calendarul dupa Caragiale" , un volum colectiv a lui

Liviu Papadima , Calin Andrei Mihailescu si Rodica Zafiu , in care spiritual lui Caragiale este present , iar semnificatiile zilelor si filelor sunt vorbele lui nenea Iancu extrase din comedii , schite , nuvele ,

povestiri .

"Moftul " caragialian este atat de actual chiar si peste ocean , in America .

Povestirea din volumul cu acelasi nume "Panic Syndrome "

Scrisa de Dumitru Radu Popa ,scriitor din diaspora in literatura romana ,

prezinta lumea snoaba si sclifosita a psihiatrilor americani , intrati in confruntare directa cu vorbele caragialiene :"moft " sau " fandocsie".

Este povestea unui "eu " panicat ce " sufera " de bucurii si necazuri , saumerit si imfamie , vina si patanie , drept , datorie ,sentimente , interese , convingeri , politica , ciuma , lingoare , difterita ,sibaritism , vitiuri distrugatoare , suferinta , mizerie , talent si imbecilitate , eclipse de luna

si de minte , trecut ,present , viitor - citat original din Caragiale".

Acest " eu" este diagnosticat cu o " boala fara nume" care la finalul perindarilor sale la mai multi psihiatri , se dovedeste cel mai sanatos .

Putem sa ne intrebam , oare , daca nenea Iancu este contemporanul nostru .

Realitatea zilelor noastre este oglindirea lumii caragialiene!

Caragiale va fi de actualitate mereu - tipurile sociale descries de opera sa vor exista mereu .

În lumea noastra avem o Zoe multiplicata ; oamenii s-au schimbat putin , acum se folosesc telegrame virtuale anonime , sau scrisori semnate cu pseudonime ca si cum nu am sti cine ar fi.

" Numaratoarea steagurilor " azi echivaleaza cu numaratoarea voturilor din Parlament

Economia Romaniei " straluceste in representanti ca : Branzovenescu , Catavencu si Farfuridi.

Exemplele ar putea continua , insa ma opresc pentru a lasa cititorilor acestei lucrari , placerea de a continua imaginar lista .

Caragiale nu este doar reperul fundamental al dezbaterilor contemporane asupra identitatii romanesti , asupra putintelor

si neputintelor socialesi politice ,ci si o sursa inepuizabila de inspiratie pentru romani .

Caragiale e etern , cu toate ca timpul trece , oamenii vor fi mereu aceiasi ;

Caragiale e al nostru , al copiilor , al tinerilor , al varstei senectutii .

Ca un omagiu adus marelui dramaturg roman I L Caragiale anul 2012 se numeste Anul Caragiale pentru ca se implinesc 160 de ani de la nasterea sa si 100 de ani de la disparitia sa .

Toata cultura romana ,invatamantul ,dramaturgia,filatelia ,literature si chiar biserica ii aduc cinstire

Recitindu-I opera lui Caragiale il vom simti atat de viu si actual incat vom putea costata ca el nu s+a stins si ca traieste in fiecare din noi.

" Sa ne traiesti nene Iancule ! "

BIBLIOGRAFIE

1. Caragiale Ion Luca , Tren de placere ,vol. II , Opere , Editura

Minerva , Bucuresti ,1908.

Caragiale ,Ion ,Luca ,Opere ,vol I ;II ;III; colectia Opere Fundamentale ,Ed. Academiei Romane , 2002-2003.

3. Calinescu , Alexandru ,Caragiale sau varsta moderna a literaturii,

Ed. Albatros , Bucuresti , 1976

4 .Cioculescu ,Serban ,vol .Caragialiana ,Ed. Eminescu ,Bucuresti ,

5. Cristea , Valeriu , Modestie si Orgoliu , Ed .Eminescu , Bucuresti

1984

6 . . Constantinescu , I. , Caragiale si inceputurile teatrului european

modern , Ed. Minerva , 1974

7. Hasdeu , Bogdan Petriceicu , Ziarele in Romania , Satyrul , 13

Febr. 1866

Foarta , Serban , Caragiale , Editia a II a revizuita pe ici pe colo,

in partile esentiale , Ed. Brumar , 2002

Jakobson , Roman , Deux aspects du langageet deux types

d'aphasie ; in Essaie de linguistique générale ;Paris , Minuit ;

1963 .

Liiceanu ,Gabriel ,Conferinta de la Teatru National.

Lovinescu ,Eugen,Caragiale in Critice , vol , IV ,editia a II a ,

Bucuresti ,1990.

.Mihailescu, Calin ,Andrei ,Tara europsita ,Ed. Curtea Veche,

Bucuresti , 2002 .

Mihailescu , Calin , Andrei ; Liviu Papadima ,Rodica Zafiu

Calendarul lui Caragiale , Ed. Curtea Veche , Toronto ,

august - octombrie 2002

14 . . Patapievici , Horea , Roman , Figura unui spirit de foc , aer si

matase Vol Tara europsita , Ed. Curtea Veche ,Bucuresti , 2002

15 . ..Steinhardt , Nicolae , Cartea impartasirii ,cap. Secretul scrisorii

pierdute , Ed, Biblioteca Apostrof , Cluj , 1995.

16 . Popa , Dumitru ,Radu ,Panic Syndrome , Ed. Univers ,1997.

17 Zarifopol ,Paul ,Studiul introductive al vol.Opere I.L.Caragiale,vol.III ,Ed.Cultura Nationala ,1932.

Dictionare :

18 Dictionar de personaje literare din proza si dramaturgia romaneasca Colectia ,Dictionarele Paralela 45 ,in Seria Lyceum ,Ed. Revizuita , si adaugata ,vol., I-II ,autori ,Colectiv de 33 de cadre didactice din Învatamantul universitar si preuniversitar .

19 Dictionar de proza romaneasca ,Iustina , Itu , Ed. Coresi ,1990.

20 Dictionar de literatura romana , Ecaterina , Taralunga , Ed. Univers,

Bucuresti , oct. 10 .

21 DEX '09 , Dictionarul explicativ al limbii romane , Academia Romana , Institutul de Lingvistica , Iorgu , Iordan-Al. , Rosseti , Ed. , Univers , Enciclopedic , 2009

Ziare , si, reviste :

22 Ziarul : , La zi pe Metropotam , 16 ianuarie , 2007 .

23 Revista :Apostrof , Oftalmologie sau ochelarii lui nenea Iancu, ,Ed.Grivita , Cluj, ,2012, .

24 I.Valerian , articolul , ,De vorba cu d-l Ion Barbu in Ion Barbu, ,in Viata literara, ,oct.1927.

25 Interviul lui felix Anderca cu Ion Barbu, ,revista , Viata literara , 1927 , .