Retorica grupului µ - O aplicatie pe poemul (Din ceas,dedus.)Joc secund de Ion Barbu

Master Romanistica

Curs :Stilistica, abordari teoretice

Retorica grupului µ - O aplicatie pe poemul (Din ceas,dedus.)Joc secund de Ion Barbu

aa Demersul nostru porneste de la cateva consideratii teoretice formulate de Grupul µ ,care ne vor ajuta sa decelam in poemul (Din ceas dedus.)Joc secund mesajul subliminal si sa trasam cateva repere in ceea ce priveste latura stilistica a scriiturii barbiene.

Retorica a cunoscut o evolutie constanta din Antichitate si pana in zilele noastre. Actul nasterii sale se scrie o data cu aparitia Retoricii lui Aristotel ,continuand in secolele XVIII-XIX sa se rafineze ,lucrarile lui Dumarsais si Fontanier punand pe prim plan analiza tropilor si lasand pe plan secund studiul compozitiei discursului oratoric. Un alt moment cheie in revitalizarea acestei stiinte il reprezinta scoala franceza (R.Barthe,G.Genette,Todorov)care a elaborat o clasificare riguroasa a figurilor de stil pe niveluri lingvistice(fonetic,gramatical,lexico-semantic).

Un climax se atinge in anul 1970, cand apare lucrarea Grupului µ Retorica generala ,secondata in 1977 de volumul Retorica poeziei.Lectura lineara,lectura tabulara.Ei redefinesc cateva notiuni ale retoricii clasice.Astfel , tropii ca ansamblu al figurilor de limbaj se redenumesc drept metabole.Acestea sunt grupate pe niveluri lingvistice:metaplasme, metataxe-nivelul sintactic,metalogisme si metasememe.

In aceeasi lucrare ei incearca sa defineasca lectura tabulara / lectura lineara, oferind un model de analiza poetica. Se porneste de la ideea ca orice lectura, pe masura ce inainteaza, dezvolta campuri izotopice. O serie de lexeme se grupeaza in astfel de campuri semantice,reducandu-si polisemantismul initial. Acesta este primul nivel de lectura al textului,cel linear. Pentru o decodare a mesajului eficienta , Grupul µ ne propune urmatorii pasi: intai trebuie detectate acele lexeme care sunt univoce ,urmand completarea campului izotopic cu cele ambigue:Vom nota de asemenea ca izotopia se determina cel mai economic pornind de la lexeme non-ambigue (deci ortosemantice) si de la lexeme bogate in seme(deci precise). Multe discursuri concentreaza in incipit informatia izotopiile creionandu-se precis.In decodajul textului, dupa stabilirea unei izotopii, se poate face ramarcata o alotopie(acele unitati textuale care nu se integreaza in izotopia curenta).Acestea au fost definite drept ruptura de izotopie.

Astfel discursurile devin poli-izotope .Pornind de la aceste delimitari Grupul µ a definit lectura tabulara si pe cea lineara.Aceasta din urma este accidentata, delimitand diferitele campuri semantice Cea tabulara consta in rezultatul diferitelor lecturi ale unitatilor unui text.Este practic o evaluare post-lectura, textul fiind resemnificat prin cumularea informatiilor continute de fiecare izotopie.

Vom incerca in continuare un astfel de model de lectura pe textul poetic barbian mentionat anterior.Poezia a fost inclusa in volumul Joc secund ,anuntat inca din noiembrie 1929,dar aparand in ianuarie 1930.Se pare ca poetul a scris textul cu doua, trei luni inainte de tiparirea volumului,Din ceas dedus..devenind astfel o ars poetica sintetizatoare.Ea face parte din a treia perioada de creatie ,cea hermetica(conform taxonomiei lui Tudor Vianu).

Se observa opacizarea instantei lirice emitente ,care nu isi face simtita prezenta prin nici un indiciu. Sunt evitate intentionat toate marcile gramaticale care ar putea deconspira eul liric. Primul lexem inductor al unui camp semantic este din ceas.Avem prepozitia simpla din care poate indica punctul de plecare a ceva sau al cuiva.Lexemul ceas este constituit din urmatoarele seme: ora,moment,trecere,anthropos, lumen .Se poate vorbi , aplicand lectura linera de o prima izotopie: lumen .De altfel, acest prim termen este separat grafic in primul vers de restul sintagmelor prin virgule. Se produce in continuare o ruptura semica -o alotopie : adancul acestei calme creste (stilistic vorbind se identifica o prima metafora textualizata ).Semele care se deduc din aceasta noua sintagma sunt:inaltime,profunzime,seninatate ,stare sufleteasca forica.Se creeaza un nou camp semantic , acela al creatiei., al actului poetic.

Al doilea vers Intrata in oglinda prin mantuit azur multiplica semele celei de-a doua izotopii. Conformul DEX-ului azurul se defineste astfel:culoare albastra,deschisa,albastrul cerului.Notam coincidenta semului inaltime al termenilor creasta si azur.Se observa folosirea adjectivului provenit din verb la participiu mantuit,care in sintagma mantuit azur formeaza un epitet apreciativ (daca ne gandim la clasificarea estetica a acestui trop) sau metaforic (conform taxonomiei semantice). Se adauga izotopiei creatiei si semele sacru,binecuvantat.

Al treilea vers Taind pe inecarea cirezilor agreste tine de primul camp semantic delimitat de textul poetic.Semnificatia de moarte indusa de infinitivul lung inecarea ,precum si semul materialitate ,continut de lexemul cirezilor nuanteaza prima izotopie. Atemporalitatea este sugerata prin utilizarea verbului la modul gerunziu.

Ultimul vers In grupurile apei,un joc secund,mai pur completeaza disjunctiile celor doua planuri fundamentale delimitate anterior. Se reia structura metaforei textualizate din primul vers, actul creatiei fiind definit prin sintagma joc secund . Tot ceea ce presupune lumenul trebuie mortificat, inecat (apa joaca aici rolul de liant intre cele doua planuri) si metamorfozat intr-un act creativ mult mai valoros,autentic (mai pur ). Adjectivul la gradul comparativ de superioritate mascheaza in spatele lui consideratiile eului liric cu privire la superioritatea valorica a creatiei poetice originale.

Sintetizand,in urma lecturii acestei prime strofe se transcriu doua izotopii divergente:lumen (materialitate,impuritate, trecere, moarte ) si creatie( inaltime,profunzime, gratie divina, puritate). George Calinescu interpreta astfel textul barbian:Poezia (adancul acestei calme creste) este o iesire (dedus) din contingent ( din ceas) in pura gratuitate (mantuit azur) ,joc secund ca inecarea imaginii cirezii in apa.E.o sublimare a vietii prin retorsiune. Interpretarile au fost nuantate ulterior. Criticul Marin Mincu vedea aici un act de cunoastere poetica. Eul liric trebuie iasa din carapacea simturilor, acest proces realizandu-se intr-o durata dedusa din ceas,adica in ipostaza statica, oprita din ciclu si rasfranta in sine.

El discuta si despre semnificatia jocului secund,mai pur, plecand de la Platon, care facuse urmatoarea consideratie:jocul prim ar apartine Demiurgului, avand gradul de puritate desavarsit, urmeaza jocul Mestesugarului Soare ( un intermediar intre numen/ lumen) ,apoi jocul de gradul al treilea,apartinand poetului.:Ideea pura (prima treapta) se transpune senzorial in lumea fenomenala ( a doua treapta) si aceasta este reluata de artist ( a treia treapta).

O alta interpretare nuantata o da Mircea Scarlat . In lucrarea Istoria poeziei romanesti vorbeste despre clasicizarea care a avut loc in evolutia poetica a lui Ion Barbu. Astfel,noi receptam poeziile volumului Joc secund prin prisma acestuia.Clasicismul barbian se raporteaza la precedenta productie literara a lui. Iata consideratiile criticului:In versul -Din ceas, dedus adancul acestei calme creste- putem vedea o aluzie la poezia din 1929, care e o iesire (dedus) din contingent. De ce n-ar fi acest contingent lirica barbiana anterioara?Inecarea cirezilor agreste ar fi renuntarea la poezia decurgand din principiul elementar.

La o reevaluare a acestei prime strofe se observa ca izotopia creatiei poetice primeaza, prin multitudinea semelor incorporate ,izotopie sintetizata prin expresia din ceas dedus (acesta este punctul de pornire ,iesirea din contingent). De altfel , paratextul (titlul) contine aceasta sintagma, orientand cititorul ,dar la postlectura ( in urma lecturii tabulare).

Strofa a doua se deschide cu un vocativ: Nadir latent! .Conform DEX-ului nadirul reprezinta punctul pe sfera cereasca opus zenitului .Sema inaltime a acestui substantiv vine sa completeze izotopia creatiei. Pot fi date doua interpretari acestei metafore textualizate: fie ea traduce metaforic statutul poetului, fie poate fi considerata un simbol al cunoasterii ,al creatiei ( in lirica lui Barbu roata lui Mercur are aceasta conotatie).Marin Mincu opteaza pentru a doua interpretare, considerand ca aceasta sintagma nu trimite catre poet, ci spre cunoasterea suprema, mercuriana, care poseda nenumarate lantente necesare unei noi creatii.

Strofa contiua astfel:.Poetul ridica insumarea/ De harfe resfirate ce-n sbor invers le pierzi.Instanta lirica isi pastreaza in continuare opacitatea. Harfele prin semul (+material) apartin lumii concrete ,iar verbul a ridica completeaza campul semantic al creatiei . Actul creatiei presupune reconvertirea materialitatii,transfigurarea ei. Expresia zbor invers are o structura oximoronica (zborul trimite la inaltare ,adjectivul invers aducand ideea unei prabusiri in lumen ). Semantic vorbind, sensul acestor versuri este urmatorul: in lipsa poetului care transpune materialitatea in creatie , aceasta s-ar disocia in timp.

Versurile finale aduc noi nuantari ale izotopiilor :Si cantec istoveste:ascuns, cum numai marea,

Meduzele cand plimba sub clopotele verzi.

Substantivul cantec se integreaza semantic actului creatiei. Lexemul are in structura sa urmatoarele seme: melodicitate, armonie . Adjectivul ascuns trimite la incriptarea actului poetic, codat pentru neinitiati. In ultima strofa se regaseste o noua metafora ( meduzele sunt simboluri ale stelelor, intr-o imagine rasturnata a cerului). Iata ce nota critical Marin Mincu cu privire la aceasta noua figura de stil: Intr-o metafora concentrata, Ion Barbu reia muzica de sfere eminesciana, permutand marea de stele in oceanul lichid ce-si plimba astrii scufundati (meduzele) .

Lectura linera a textului a urmarit punctual modul in care cele doua campuri semantice s-au completat treptat. La postlectura ( cea tabulara) , insumand toate semele adiacente fiecarei izotopii se ajunge la concluzia ca, acest text este o veritabila ars poetica definindu-se coordonatele creatiei poetice , ca ruptura de lumen.

In urma analizei acestui text se pot trage urmatoarele concluzii cu privire la stilul barbian: acesta este unul condensat, sintetic, lipseste aproape total predicatia, preferandu-se modurile nepersonale pentru redarea actiunii( gerunziul ). Ca trop predominant s-a subliniat prezenta a numeroase metafore . Ion Barbu a optat pentru metafora textualizata deoarece limbajul sau este unul propriu, aproape desemantizat de semnificatiile curente. Tudor Vianu observa ca in lirica lui Barbu limbajul este aproape desocializat. De aceea poate a fost si catalogat, pe nedrept, drept un poet obscur. Ioana M . Petrescu nota in lucrarea Eminescu si mutatiile poeziei romanesti ca Ion Barbu ambiguizeaza obiectele prin evitarea cazului nominativ si folosirea cu precadere a vocativului :Nadir lantent!.

Bibliografie

*Bidu -Vranceanu Angela,Calarasu Cristina, Ionescu-Ruxandoiu Liliana, Mancas Mihaela, Pana Dindelegan Gabriela, Dictionar de stiinte ale limbii, Editura Nemira, Bucuresti, 2001

*Grupul µ, Retorica poeziei.Lectura lineara , lectura tabulara, Editura Univers, Bucuresti, 1997

*Mincu Marin, Ion Barbu-Poezii, Editura Pontica, Constanta, 1995

*Scarlat Mircea, Istoria poeziei romanesti, volumul III, Editura Minerva, Bucuresti, 1985

*Vianu Tudor, Introducere in opera lui Ion Barbu, Editura Minerva, Bucuresti, 1970