Contimporanul - revista literara de avangarda

Contimporanul - revista literara de avangarda

Avangardismul este numele generic dat unor orientari si grupari literar-artistice moderniste aparute indeosebi la inceputul secolului al XX-lea. Daca originile metaforei avant-gardei coboara, dupa cum argumenteaza Matei Calinescu, pana la mijlocul secolului al XVI-lea, miscarile artistice grupate sub denumirea omonima reprezinta un fenomen al secolului al XX-lea, puternic asociat conceptului de modernitate cu care, de cele mai multe ori, se si confunda. Ca atitudine si orientare, avangarda reia in extremis aceeasi configuratie temporala a modernismului(conform careia trecutul este reductibil la o constiinta normativa osificata si astfel sacrificat in numele ideii de progres si viitor salvator): apologia nonconformismului pe fondului unui vizionarism militant, revolutionar. Tendintele estetice ale avangardismului iau nastere si se dezvolta sub semnul unei negatii radicale - refuzul categoric si global al artei si literaturii anterioare. Cu cat acestea sunt mai intens considerate clasice, academice, oficiale, consacrate, cu atat antagonismul - urmat de respingere - este mai agresiv si mai violent. Acesta este sensul cel mai profund si mai general al activismului, al luptei, opozitiei si rupturii pentru care pledeaza avangardismul: o contestare absoluta a tot ceea ce este invechit, a poncifelor de orice natura. Iar o asemenea negatie se mentine arareori, poate niciodata, in sfera esteticului pur: este vorba intotdeauna de un refuz global, cu implicatii mai mult sau mai putin artistice, mai mult sau mai putin teoretice. Pornit la vanatoarea formelor traditionale - indiferent de orientare -, cum ar fi ordinea, inteligibilitatea si insasi notiunea de capodopera, avangardistul sfarseste adesea prin a uita de viitor, pentru ca futurismul teoretic al avangardismului ajunge uneori un simplu pretext pentru utilizarea tehnicilor subversive si subminatoare. Evoluand sub auspiciile refuzului categoric, ale unui nu autofondator, avangardismul lanseaza pe piata culturala un nou produs: artistul-om, pentru care viata e spectacol, iar spectacolul e viata. O estetica sinucigasa a antiartei pentru antiarta.

Contimporanul, revista aparuta la Bucuresti, saptamanal, intre 3 iulie 1922 si 7 iulie 1923, apoi lunar, intre aprilie 1924 si ianuarie 1932 avandu-l ca redactor pe Ion Vinea. Contimporanul reprezinta prima si cea mai semnificativa publicatie a avangardei romanesti, cu un program estetic bine conturat. In primii ani, revista, eclectica, manifesta predilectie pentru articolele de orientare democratica si adesea polemica despre actualitatea politica interna si externa, pentru cronici economice, anchete sociale. Printre primii colaboratori se numara Tudor Arghezi, F. Aderca, Camil Petrescu, B. Fundoianu, Ion Calugaru. Intentiile inovatoare, moderniste ale mentorilor publicatiei, Ion Vinea si Marcel Iancu, ambii aflati printre initiatorii miscarii dadaiste de la Zürich, sunt insa evidente inca din 1923. Intr-un articol intitulat Pentru contimporani, revista isi marturiseste intentia de a atrage atentia militantilor celebri ai artei si literaturii contemporane din Occident asupra Bucurestilor si de a se sincroniza cu spiritul epocii, definit ca viteza, miscare, forta. Cristalizarea programului propriu-zis al gruparii, menita sa deschida calea unui curent salubru si inviorator, incepe cu popularizarea unor articole-manifest si cu tiparirea unor eseuri despre arta noua. Inainte de a deveni o revista de avangarda propriu-zisa si in pofida diversitatii de preocupari si de stiluri, Contimporanul isi vadeste orientarea modernista prin atentia acordata manifestarilor culturale si artistice moderne de peste hotare. Alaturi de publicistica socio-politica, sunt de mentionat in 1923 articolul explicativ al lui Hans Richter, Constructivismul, care traseaza principalele coordonate ale curentului, formulate mai tarziu si de mentorii Contimporanului, eseul Cubism si empirism, apartinand lui F. T. Marinetti, care isi anunta si intentia de a vizita redactia revistei si de a tine o conferinta in octombrie 1923.

Atitudinea pluralista a Contimporanului se mentine, de altfel, de-a lungul intregii sale aparitii, iar interesul publicatiei imbratiseaza o arie foarte larga de manifestari ale artei moderne, prin noile curente, constructivismul, futurismul, dadaismul, suprarealismul. Cele dintai note si insemnari ale conducatorilor revistei, Ion Vinea si Marcel Iancu, au in vedere nu literatura, ci arta in general, in speta curentul abstractionist, strans inrudit cu constructivismul. In niste Note de pictura se pledeaza pentru ,,o cat mai libera interpretare a alcatuirii lumii" (1992), iar intr-o nota de la Posta redactiei, pentru superioritatea artei abstracte, in care, fara asentimentul nimanui" (1923).

Textele cu caracter de program estetic se inmultesc din 1924, cand revista isi afirma pregnant caracterul literar-artistic si orientarea avangardista. Cateva dintre premisele noi arte promovate de Contimporanul sunt enuntate explicit de catre Marcel Iancu intr-un articol-program, intitulat Insemnari despre arta (1924): repudierea esteticii romantice si clasice si a vechiului concept de creatie bazat pe cultul frumosului, antirationalismul, antididacticismul, in arta, elogiul ingenuitatii artei primitive, intemeiata pe instinct si spontaneitate. Din toate aceste insemnari, mai mult sau mai putin elaborate, prinde contur celebrul Manifest activist catre tinerime al constructivistilor, inserat in numarul 46 din 1924 si influentat de cel similar al revistei olandeze ,,De Stijl" din 1920, care se remarca inainte de toate prin fervoarea sa negativista: ,,Jos arta, caci s-a prostituat! Poezia nu e decat un teasc de stors glanda lacrimala a fetelor de orice varsta; Teatrul o reteta pentru melancolia negustorilor de conserve; Literatura, un clistir rasuflat; Dramaturgia, un borcan de fetusi fardati" etc. in locul vechii arte, constructivistii propun, dupa principiile artei abstracte, ,,minunea cuvantului nou si plin de sine, expresia plastica, stricta si rapida a aparatelor Morse", asadar sincronizarea artei, intr-o expresie concentrata, intelectualizata, dinamica, in deplin acord cu ritmul vietii citadine, impregnata de tehnicism si masinism. Reportajul, notatia fugara, imediata sunt mai adecvate timpului decat romanul, in acceptiunea constructivistilor, iar obiectivitatea, renuntarea la individualism si la subiectivitate ar fi o conditie a accederii la ,,arta integrala, pecete a marilor epoci".

Coordonatele programului formulat de Contimporanul, unele trasaturi comune cu alte miscari de avangarda, antinaturalismul, antiromantismul, corelarea in forma si continut a artei cu tehnica, aspiratia catre arta sintetica se regasesc si in numeroase alte articole-program publicate ulterior aici. Intr-un eseu consacrat arhitecturii, Marcel Iancu formuleaza astfel o definitie a curentului: ,,Constructivismul este arta ,,abstracta", care, crescuta dintr-un simt optimist al vietii, purifica arta de orice urme de romantism, fiind expresia cea mai violenta a dorului de constructie a vremii noastre"(Constructivism si arhitectura, 1925). Formula estetica a orientarii este aplicata cu precadere artelor plastice, sculpturii si arhitecturii, fapt explicabil prin formatia artistica a multora dintre animatorii sai, pictori si sculptori, precum Marcel Iancu, Milita Patrascu, M.H.Maxy, Victor Brauner s.a. Sub auspiciile publicatiei sunt organizate expozitii individuale si de grup, popularizate intens, cum ar fi, de pilda, marea expozitie internationala din decembrie 1924, la care participa artisti din intreaga Europa. Din 1925, Contimporanul isi largeste spectrul, scotand numere speciale consacrate artelor plastice, arhitecturii sculpturii, artizanatului si unor personalitati marcante precum C. Brancusi, insotite de articole programatice.

Legatura indisolubila dintre constructivism si arta abstracta nu exclude insa ponderea mare acordata literaturii, indeobste poemului, definit de Ion Vinea ca "rezultanta a tuturor artelor": "muzica, plastica, literatura, sunetul, materia, verbul se rezolva in poezie", scrie poetul mentor al miscarii(Principii pentru timpul nou, 1925). Principalele repere ale curentului constructivist in lirica, intelectualismul, citadinismul, geometrismul, concentrarea expresiei, elemente comune, de altfel, si altor orientari de avangarda, sunt ilustrate de versurile semnate de Ion Vinea, Ilarie Voronca, Tristan Tzara, B. Fundoianu, St. Roll, Mihail Cosma, Filip Corsa, Tana Quil. Numeroasele similitudini de conceptie dintre gruparile avangardiste romanesti, precum si atitudinea ponderata, neexclusivista a revistei favorizeaza apropierea multor poeti modernisti, neafiliati vreunei grupari literare. Cei mai insemnati poeti care isi trimit colaborarile la Contimporanul sunt Ion Barbu, care publica aproape numar de numar poemele ce vor alcatui volumul Joc secund, si Tudor Arghezi, considerat de catre Marcel Iancu, cu prilejul unei anchete realizate la aparitia volumului Cuvinte potrivite, "cel mai nemarturisit modernist". Sporadic, mai participa cu versuri Camil Petrescu, Al. A. Philippide, Ion Pillat, Perpessicius, Ion Minulescu, Camil Baltazar, ilustrand deschiderea larga a revistei catre variate formule literare, in contrast cu negativismul programului sau initial. Insusi Ion Vinea promoveaza in lirica un modernism moderat, in care sunt ingemanate elemente constructiviste, dadaiste, expresioniste, simboliste, futuriste. In proza, tendintele novatoare sunt mai marcate, iar formulele traditionale aproape absente. Ion Vinea se distinge in scrierea fantastica Paradisul suspinelor si prin alte schite cu caracter parodic, unele inspirate de precursorul avangardismului, Urmuz, care se bucura de o atentie deosebita prin prezentarile semnate G. Ciprian. Scrieri in proza semneaza Ion Calugaru, Claudia Millian, Romulus Dianu si sporadic, Mircea Eliade.

Aceeasi orientare novatoare, uneori cu elemente umoristico-parodice, prezenta in proza, e sesizabila si in dramaturgie, fiind ilustrata de Scarlat Callimachi, Sergiu Dan si Romulus Dianu. Modernismul moderat pe care il afirma in fapt gruparea de la Contimporanul, apare limpede, de asemenea, in comentariile critice publicate indeosebi in primii ani de activitate a revistei. In cadrul unei rubrici cu caracter nepermanent din anul 1923, Ion Vinea si F. Aderca apreciaza operele unor scriitori ca Adrian Maniu si Ion Pillat, articole elogioase fiind consacrate lui Mihai Sadoveanu, G. Cosbuc, Al. Vlahuta, Anton Pann(sub semnatura lui Tudor Arghezi), Liviu Rebreanu, Al. A. Philippide, nu fara a fi exprimate pe alocuri rezerve fata de semanatorism si gandirism.

Eseistica, de factura diversa, si publicistica literara si artistica, foarte bogata, chiar si dupa anul 1929, cand revista isi pierde coloratura pronuntat avangardista si redevine eclectica, este sustinuta, ca si poezia, si de scriitori din afara gruparii, precum Mihail Sebastian, Tudor Arghezi si, sporadic, Panait Istrati, Constantin Noica. Specificul avangardist al publicatiei angajate in impunerea unui nou curent artistic este mai transparent in domeniul traducerilor si al raporturilor stabilite cu avangarda straina.

In scurt timp de la aparitie, Contimporanul isi asigura colaborarea a numerosi reprezentanti a noii arte din Olanda, Franta, Italia, Germania, Danemarca: futuristii Marinetti si Prampolini, expresionistii Herwarth Walden si Ludwig Kassak, cubistii constructivisti Theo van Doesburg, Georg Linze, fostii dadaisti Hans Arp, Tristan Tzara, suprarealistii André Breton, Paul Eluard, B. Peret. Apar si desene in maniera avangardista realizate de Marcel Iancu, cronici dramatice sustinute de F. Aderca, cronici cinematografice, articole de popularizare a recitalurilor si spectacolelor de arta noua organizate de grupare. Alti colaboratori: Victor Eftimiu, Lucian Boz, Radu Boureanu, Sandu Tudor, N.D. Cocea, Dan Botta.

Bibliografie:

***, Dictionarul general al literaturii romane, vol. I - II, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2004

Calinescu, G., Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Craiova, Editura Vlad &Vlad, 1993

Mincu, Marin, Avangarda literara romaneasca, Ed. Minerva, Bucuresti, 1983

Pop, Ion, Avangardismul poetic romanesc, EPL, Bucuresti, 1969