Dan
Botta, Cununa Ariadnei
1. inlantuiti = uniti; melancolie
= tristete.
2. Cratima din structura "Dumnezeieste-ntraripati" marcheaza elidarea
vocalei i si are scopul de a pastra ritmul si masura
versului.
3. "Un cantec fara moarte as vrea sa cant".
4. Teme/motive literare: tema iubirii, motivul cantecului, motivul lunii.
5. Marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza
prezenta eului liric in textul dat sunt verbele la persoana I singular:
"as vrea" si plural: "sa plutim" si pronumele personale la
persoana I singular: "ma" si plural: "noi".
6. Metafora "Dumnezeieste-ntraripati de vant" sugereaza
infocarea eului liric si a iubitei sale si faptul ca
sentimentele acestora, prin intensitatea lor, ii ajuta sa se
detaseze de zbaterile ce tin de sfera terestra, materiala,
au o valenta eliberatore si in acelasi timp le insufla
vitalitate, un clocot interior.
7. Verbele la modul conjunctiv au rolul de a exprima
dorinta eului liric de a fi alaturi de femeia iubita si de
a-si eterniza sentimentele de dragoste, idee sugerata de verbul a
canta: "sa cant", "sa cante". Verbul "sa
plutim" ilustreaza dorinta eului liric de a depasi
zbuciumul lumii materiale prin intermediul sentimentelor lui
inaltatoare si eliberatoare.
8. In ultimele doua strofe eul liric isi imagineaza momentele
finale ale iubirii lui, creand o atmosfera melancolica, aflata
in contrast cu cea dinamica, infocata, din incipitul poeziei. Sentimentul
de tristete este ilustrat cu ajutorul epitetului "bratul rece"
si al personificarii "Acelasi pescarus in larg va
plange", care sugereaza legatura permanenta dintre natura
si eul liric, dar si cu al metaforei "Melancolia va luci stelar",
prin care se face o noua trimitere la planul ceresc, spre care tinde eul
liric, plan aflat in opozitie cu cel intunecat al lumii materiale: "Pe
marginea de umbra a tunicei". Este utilizat motivul mitologic al reginei
Berenice in cadrul unei metafore pentru a reda imaginea cerului instelat care
pare sa atinga indragostitii:
"peste noi va ninge rar/ O pulbere din Coada Berenicei".
9. Cuvantul cantec, devenit un motiv al poeziei,
simbolizeaza dragostea eului liric pentru iubita sa, sentimentele lui
infocate pe care doreste sa le eternizeze. In cea de-a doua
strofa sensul simbolic al cuvantului este
generalizat, referindu-se la iubirea traita de toti
indragostitii, iar cantecul devine asemenea unei vraji, o
incantatie a iubirii: "Un cantec printre ani si un descant".
