EPOCA LUMINILOR - iluminismul

Epoca luminilor

1. Ce este iluminismul?

- marea miscare filosofica a secolului al XVIII-lea, care considera ratiunea umana singura capabila "ilumineze" calea catre realizarea fericirii umane.

- un termen generic care prezenta toate tendintele societatii din acel secol:

- spiritul inventiv, cercetarea stiintifica,

- enciclopedismul,

- conceptia optimista despre lume,

- credinta in pro­gres,

- folosirea luminilor inteligentei,

- inlocuirea obiceiului si traditiei prin ratiune,

- tendinta de a pune totul la indoiala dintr-o perspectiva critica.

- scriitorii si filosofii secolului al XVIII-lea s-au consacrat unor critici sistematice ale religiei, politicii, economiei si societatii

- reprezentanti: englezii David Hume, Swift sau Defoe, francezii Montesquieu (1689-1755), Voltaire (1694-1778), Jean Jacques Rousseau (1712-1778), Denis Diderot (1713-1784).

2. Noi principii si valori in societate.

a. Credinta si fericirea omului.

- pe plan religios, contestau invatatura clerului, revelatia divina si dogmele Bisericii catolice (plecau de la premisa lui Diderot: "nu exista decat o singura datorie a omului, aceea de a fi fericit");

- admiteau existenta unui Dumnezeu creator al Universului, dar negau interventia sa in istoria umanitatii, aceasta fiind supusa doar legilor naturii (conceptie cunoscuta sub numele de "deism"),

- au minimalizat rolul Bisericii, care era considerata sursa de fanatism si ignoranta.

- religia era acceptata doar ca un garant al ordinii sociale, necesara oamenilor de rand, in lipsa unei educatii rationaliste, care sa "ilumineze" mintea si sufletul omului.

b. Un nou model al puterii.

- pe plan politic, filozofii iluministi acceptau doua forme de guvernare a statului: monarhia (Montesquieu, Despre spiritul legilor, si Voltaire) si republica (J.J. Rousseau, Contractul social);

statul monarhic

- nu mai era insa un stat la dispozitia regelui, ci el se con­ducea dupa principii si reguli de guvernare (principii: regimul constitutional, separatia puterilor in stat, respectarea drepturilor naturale ale oamenilor, proprietatea pri­vata si egalitatea in fata legilor si a justitiei);

- monarhia constitutionala trebuia sa se edifice prin intermediul reformelor propuse de catre filosofi si cu participarea elitelor instruite ale societatii.

republica

- o societate aparuta ca urmare a unui contract incheiat intre oameni liberi si egali, contract in temeiul caruia exercitarea puterii era delegata unor reprezentanti ai acestora;

- vointa generala este expresia politica a unei comunitati nationale, care reprezinta sursa autoritatii puterii intr-un stat (se fundamenta ideea regimului politic reprezentativ ca expresie a suveranitatii poporului).

c. Munca - sursa bogatiei.

pe plan economic, considerau munca singura sursa a bogatiei si a progresului economic.

teorii economice:

- fiziocratii credeau ca munca agricola este sursa bogatiei ( proprietarii funciari ar trebui sa ocupe un loc privilegiat in societate);

- economistul englez Adam Smith sustinea ca industria si comertul nu pot prospera decat in situatia in care intr-o societate sunt indeplinite trei conditii: libertatea individuala, exprimarea interesului personal si actiunea pe piata a legii cererii si a ofertei.

3. Absolutismul luminat.

- in secolul al XVIII-lea, filosofia iluminista a fost imbra­tisata de catre cativa dintre reprezentantii monarhiilor absolutiste din Europa (influentati de noul model de putere propus de iluministi si dorind sa evite conflictelor sociale si sa-si mentina putera personala).

"despotii luminati":

- regele prusiei Frederic al II-lea (1740-1786), imparatul Austriei Iosif al II-lea (1780-1790), tarina Rusiei Ecaterina a II-a (1762-1796);

- au incercat o serie de reforme economice, sociale, religioase si politice:

- modernizarea legislatiei,

- investitii de stat in economie,

- imbunatatirea situatiei taranilor,

- dezvoltarea invatamantului,

- toleranta religioasa,

- sprijinirea artelor si literaturii.

- politica absolutismului luminat considera interventia statului esentiala pentru progresul general al societatii;

- nu au afectat prin aceste reforme fundamentele regimului politic abso­lutist (au incercat sa asigure supravietuirea monarhiei absolute si sa intareasca forta imperiilor lor in relatiile internationale);

- ratiunea de stat a fost singurul principiu care le-a calauzit politica.

- esecul acestor politici s-a datorat incompatibilitatii dintre regimul politic al absolutismului monarhic si politica de reforme a acestuia.

- Revolutia franceza si influentele sale asupra conceptiei despre guvernarea statului au stopat politica de reforme a monarhiei absolute.

4. Raspandirea iluminismului.

- iluminismul s-a raspandit mai ales prin intermediul cartilor (brosuri sau printr-o opera de mari dimensiuni cum a fost Enciclopedia - 35 de volume - se raspandesc in toata Europa cunostintele stiintifice si tehnice ale vremii, ideile filosofice, politice, sociale, religioase, economice, critica societatii, ideea progresului uman etc.), presei, societatilor stiintifice, literare si artistice, saloanelor de lectura si prin lojile masonice.

5. Literatura iluminismului.

filosofii secolului "luminilor" au fost ganditori in plan politic sau economic dar si remarcabili scriitori;

- Voltaire, a abordat epopeea istorica, poemul eroi-comic, poemul filosofic, satira, pamfletul, tragedia clasica, romanul.

- J.J. Rousseau a consacrat in literatur tema contemplarii melan­colice si solitare a naturii, ca refugiu in fata nelinistilor umane, iar in romanul pedagogic aplica teoria apropierii de natura prin intermediul educatiei si al calitatilor morale innascute ale omului.

- literatura engleza iluminista reprezentata de opera lui Daniel Defoe (Robinson Crusoe) si Jonathan Swift (Calatoriile lui Gulliver).

- curentul de gandire german Sturm und Drang ("Furtuna si avant") a fost o reactie in fata invaziei literaturii franceze si pentru sustinerea literaturii nationale germane (dramaturgie, J.W. Goethe cu Faust, muzica, W.A. Mozart cu opera Don Giovanni).

6. Opinia publica.

- o data cu aparitia statului modem, s-a nascut ideea trasarii unei granite intre viata privata (tot ceea ce este propriu, particular, care nu se refera la nici o obligatie sau sarcina fata de ceilalti) si viata publica (autoritatea statului, administratia, regulile sociale si ordinea limbajul public, serviciile publice);

- problemele societatii (guvernare, finante, economie, armata, relatii internationale etc.), pana atunci apanajul monarhului si al ministrilor, devin obiectul dez­baterii publice care a antrenat un numar din ce in ce mai mare de oameni: elitele intelectuale, filosofi, oameni de stiinta si publicul larg (carti si brosuri, presa, conferinte publice, cafenele si cluburi, loji masonice, societati literare etc.);

- au aparut idei noi, pareri diferite de cele oficiale, atitudini exprimate in manifestari publice care au format opinia publica (in numele opiniei publice era criticata starea generala a societatii si politica monarhului).