Romanul obiectiv postbelic - Morometii de Marin Preda

Romanul obiectiv postbelic - Morometii de Marin Preda

Romanul Morometii reprezinta un punct de referinta in peisajul literaturii postbelice deoarece reuseste sa surprinda o epoca extrem de controversata a istoriei noastre. Romanul este o oglinda a satului romanesc zbuciumat de instaurarea comunista, si evoca drama unui taran constient de procesul de involutie prin care trece viata rurala din Campia Dunarii.

Intr-un mod diferit de opera lui Rebreanu, Ion, Morometii ofera o alta imagine a realitatilor romanesti. Textul, va merge pe aceeasi linie de tip fresca sociala, surprinzand prin realismul evocarilor, prin transpunerea intregii actiuni intr-o culoare verosimila. Eroul in jurul caruia se contureaza majoritatea conflictelor este Ilie Moromete, un taran total diferit de imaginea cu care am fost invatati pe parcursul evolutiei romanului romanesc. Special ca structura sufleteasca, eroul, numit de critica literara taranul filosof, surprinde prin calitatea sa de lider de opinie intr-un spatiu rural unde traditiile tind sa dispara. Ilie Moromete este surprins in satul romanesc ce se confrunta cu un proces de amestecare a valorilor, de stergere a traditiilor. Aici este si marea discrepanta intre Ion si Morometii. Textul va reusi sa descrie amanunte socante despre instaurarea unei noi oranduiri.

Daca primul volum prezinta viata in satul dunarean de dinaintea celui de-al II-lea razboi mondial, volumul II este un document al instaurarii regimului comunist, o socanta monografie a unui sat care incepe sa nu mai semene cu imaginea traditionala a universului rural.

In centrul actiunii se afla familia Moromete, formata din destramarea altor doua familii. Ilie vine din prima casatorie cu fiii Achim, Nila si Paraschiv. Sotia acestuia, Catrina are tot dintr-o casatorie anterioarao fiica: Alboaica. Impreuna, cei doi soti, ii au pe mezinul Nicolae si pe cele doua fete Tita si Ilinca. Conflictele familiei vor fi unul din punctele de plecare ale dramei eroului principal. Una dintre temele romanului va fi conflictul dintre generatii, conflict ce va avea la baza doua idealuri diferite: cel al tatalui de a-si determina fiii sa ramana in sat, si cel al celor trei baieti de a-si incepe o noua viata la oras, in capitala. Moromete va avea un statut special. Pe de o parte avem imaginea unui om bine vazut in sat, ale carui idei sunt apreciate de cei din jur, iar pe de alta ni se ofera si imaginea unui erou care lupta cu toate armele pe care le are la indemana sa isi mentina familia unita, astfel avand si puterea de a pastra o cat mai mare parte din pamanturi. Refugiul sau este poiana lui Iocan, loc aflat in centrul satului, unde Moromete se intalneste adesea cu prietenii, le citeste si le comenteaza stirile din presa. Daca pana la plecarea baietilor la Bucuresti Moromete este inca in putere, aflarea vestii ca baietii si-au inceput o noua viata in capitala este perceputa de erou ca o dureroasa tradare si constituie punctul de plecare al suferintei sale. In cel de-al II-lea volum Moromete este de necunoscut. Incapabil sa accepte noile realitati Moromete se dovedeste a fi lucid, dar in acelasi timp neimpacat cu sine. Drama sa este drama constientizarii faptului ca traieste intr-o lume ale carei valori au disparut, intr-o lume fatala pentru traditia satului romanesc.

Textul cuprinde cateva scene simbol, printre care si cea de la inceputul romanului unde ne este descrisa cina familiei Moromete. Ilie sta in capul mesei pe o pozitie de lider de neclintit. Este un simbol al efortului eroului de a tine familia strans legata. Scena taierii salcamului este un semn al nesupunerii personajului in fata problemelor. O imagine memorabila este cea a mortii eroului. Moromete moare la sfarsitul celui de-al II-lea volum cu spatele la lume in strada, semn al degradarii sociale, dar si al dezacordului fata de noile schimbari ale regimului. Putem astfel aduce in discutie o "suparare" a eroului nostru pe lume.

Actiunea se desfasoara pe mai multe planuri narative constructia fiind supraetajata. In primul rand atentia naratorului este focalizata asupra destinului familiei Moromete, familie ce va cunoaste o puternica involutie. Din cauza uneltirilor sorei lui Ilie, Maria, cei trei fii vor pleca la Bucuresti cu oile, lasandu-si tatal cu o intreaga serie de datorii la banca. Pe de alta parte conflictele dintre cei doi soti sunt din ce in ce mai mari, in cele din urma, in volumul al II-lea Catrina isi paraseste sotul si pleaca sa locuiasca cu o alta fiica din prima casatorie. Un alt plan este cel al vietii satului. Saracia cu care se confrunta locuitorii din Silistea-Gumesti, fuga de autoritati prin sustragerea de la darile pentru stat, intrigile dintre tarani si venirea comunistilor cu scopul de a instaura colectivizarea ofera romanului un statut de fresca sociala, un caracter monografic.

Tehnica nararii este obiectiva, la persoana a III-a, acest lucru conferind textului un realism pertinent. Personajele sunt caracterizate din mai multe perspective existand tehnici moderne de surprindere a acestora. Moromete este caracterizat atat direct cat si indirect, autorul folosindu-se de talentul sau in surprinderea eroului. Autocaracterizarea joaca un rol esential in opera. In finalul Romanul Morometii va ramane un document literar al timpului, document de o valoare incontestabila.