Expune subiectul unui text narativ studiat, apartinand lui Mihail
Sadoveanu.
Opera
aleasa: Baltagul
Vitoria
Lipan, nevasta de oier din Magura Tarcaului, isi
asteapta sotul plecat la Dorna sa cumpere oi. Intr-o
seara de toamna, torcand pe prispa casei, ea se gandeste cu drag
la Nechifor, caci era un om plin de viata, gospodar si oier
priceput, vesel si sociabil, iubind petrecerile si nuntile, unde
spunea mereu o poveste despre oamenii de la munte, pe care Dumnezeu i-a inzestrat
cu inima usoara, sa poata rezista unei vieti
pline de vicisitudini. Ingrijorarea Vitoriei sporeste cu fiecare zi,
caci ea cunoaste drumul urmat de acesta an de an, si stie
ca ar fi trebuit sa se intoarca demult. Nelinistea o face
sa caute sfat la parintele Danila, ba chiar si la baba
Maranda, vrajitoarea satului. Unele vise si presimtiri care se
acumuleaza treptat, ii sadesc in suflet ideea ca el ar fi
disparut, mort pe undeva, fara sa-l stie nimeni.
Hotarata sa plece in cautarea lui dupa
sarbatorile de iarna, isi recheama acasa fiul,
plecat cu turmele in baltile Jijiei, instiinteaza
autoritatile de la Piatra-Neamt de disparitia lui Lipan
si o duce pe fiica sa, Minodora, la manastire, pentru a fi in
siguranta. Cunoscand bine drumul turmelor, Vitoria alege drumul pe
care presupune ca l-ar fi urmat si sotul ei. Infruntand viscolul
iernii, ea poposeste in localitatile intalnite in cale, sta
de vorba cu oamenii si afla ca Lipan trecuse pe acolo. La Borca
a intalnit un botez, iar la Cruci - o nunta. Desi este
ingrijorata, munteanca stie sa-si ascunda
nelinistea si sa participe la aceste evenimente atat cat sa
nu supere gazdele. In cele din urma, mama si fiu ajung in
tara Dornelor. Vitoria
intreaba oamenii, chibzuieste, pune cap la cap informatiile
culese si deduce ca Lipan fusese insotit de alti doi oieri,
carora le vanduse o parte din turma cumparata de el. In
localitatea Sabasa, Lipan nu mai ajunsese, la carciuma poposind doar
ceilalti doi. Refacand drumul dintre localitati,
gasind intre timp si cainele lui Lipan, Lupu, pripasit la
un gospodar, Vitoria descopera intr-o rapa, osemintele sotului.
Respectand
traditia, munteanca organizeaza priveghiul si, ajutata de
domnul Toma, carciumarul, si de sotia acestuia, il inmormanteaza
pe Lipan cu toate cele cuvenite. La praznicul de pomenire invita si
autoritatile din partea locului, dar si pe cei doi
presupusi asasini. Conducand discutia cu abilitate, marind
tensiunea cu fiecare clipa, ea povesteste drumul celor trei oieri
si uciderea lui Lipan ca si cand ar fi fost de fata.
Nemaiputand suporta, cei doi marturisesc crima si sunt arestati.
Desi sufera cumplit, Victoria nu se lasa doborata si
are cugetul impacat ca si-a facut datoria de sotie si
de crestina. Ea planuieste sa-i arate Minodorei
mormantul si sa recupereze turma pierduta, gasind in sine
puterea de a duce mai departe viata cu toate responsabilitatile
ce-i revin.
