La tiganci

NUVELA    FANTASTICA

de Mircea Eliade

DEFINITIE specie de intindere medie, mai mare decat povestirea si mai mica decat romanul, avand un singur plan narativ: acela al profesorului de pian, Gavrilescu, prototip al insului obscure si ratat in plan profesional sentimental, care are revelatia sacrului, asa numita hiero-fanie " prin patrunderea in alt spatiu decat cel real, guvernat de alte legi decat cele ale timpului reversibil.

Actiunea este plasata in Bucurestiul de altadata " centrul unei mitologii inepuizabila " pt. Eliade intrucat considera ca orice loc natal constituie o " geografie sacra ". De altfel, in convorbirea cu Claude-Henri Roquet, Eliade marturisea: " orice loc natal constituie o geografie sacra; pentru aceia care l-au parasit, orasul copilariei si al adolescentei devine intotdeauna un oras mitic. Pentru mine, Bucurestiul este centrul unei mitologii inepuizabile. Prin aceasta mitologie am ajuns sa-i cunosc acea istorie si pe a mea proprie ".

Optand pentru formula literaturii de imaginatie, scriitorul dublat de specialistul in mitologia lumii, plaseaza in centrul operei sale notiunea de sacru si modalitatile de a se revela in lumea profana actuala. Ca si sacrul, fantasticul este un fapt exclusiv de imaginatie si limbaj. Fantastic nu este o evaziune din realitate precum miraculosul, ci o reconstructie a ei cu mijloacele specifice fictiunii artistice. Miticul eliadesc fiind ca o repunere in drepturi a sacrului, mai poate fi numit si fantastic initiatic.

Toate personajele imaginate de autor se grupeaza in doua categorii:

neofitii (profan)

aspirantii (la conditia sacra)

Lectorii povestirilor sale neobisnuite, o data convinsi de adevarul mesajelor cu un vadit caracter initiatic al acestora, vor deveni implicit niste convertiti.

Fantasticul mitic presupune, in viziunea lui Eminescu, doua abordari diferentiate:

a mitului propriu-zis: presupune reluarea unui scenariu mitic intr-o perspectiva actuala, actualizarea unui mit cunoscut.

a modelului mitic: presupune revigorarea arhetipurilor, intelegand prin ele modele exemplare ale comportamentului uman. Aceasta categorie presupune introducerea mentalitatii mitice in insusi modul de a concepe istorisirile.

In ceea ce priveste timpul, ca durata reversibila, remarcam in nuvela lui Eliade sub forma anomaliei cronologice. In conceptia primordiala, timpul sacru, este oricand reversibil, el putand fi reinviat afectiv printr-un efort recuperator al memoriei voluntare.

Iesirea din timpul profan al personajului coincide cu amnezia, iar intrarea in cel sacru presupune un proces sufletesc in sens inversat, anamneza, sub forma recuperarii memoriei.

In nuvela " La tiganci " sunt evidentiate 8 episoade simetrice ale iesirii si intrarii in si din spatiul real al lui Gavrilescu si invers. Profesorul de pian parcurge o traiectorie similara cu cea a multor eroi eliadesti: memorie-uitare-amintirea recuperatoare marcand capacitatea lor de a depasi banalitatea existentei prin forta imaginativa care le reda semnificatia intregului si posibilitatea de a se conecta la viata universala.

PLANUL REAL :

Profesorul Gavrilescu se intoarce acasa cu tramvaiul de la lectiile de pian pe o caldura    " incinsa si inabusitoare " obsedat de colonelul Lawrence si calatoriile lui in Arabia. Banalitatea vietii este definita de interese materiale, socotind valoarea casei tigancilor, loc despre care e rusine sa vorbesti in lectii de pian. Isi aduce aminte ca si-a uitat servieta cu partituri la Otilia, si coboara din tramvai, cu intentia de a-l lua in sens invers pentru a recupera servieta. Este atras de umbra si racoarea nucului din gradina tigancilor si fara sa-si dea seama, se afla in fata portii unde " il intampina o neasteptata, nefireasca racoare ".

PLANUL IMAGINAR :

Il intampina o fata tanara, frumoasa si foarte oachesa care il duce intr-o " casuta veche " unde o batrana ii cere sa aleaga trei fete. Alege " o tiganca, o grecoaica, o ovreica " si ajuns in bordei este supus unei probe initiatice. Traind un destin haotic, neobisnuit sa caute intelesurile profunde ale vietii, Gavrilescu se opreste la suprafata lucrurilor, la aparente (vestimentatia fetelor), impiedicandu-l sa vada esentele , si in consecinta, esueaza.

Fetele il prind intr-un cerc ametitor, ca intr-o hora de iele, unde Gavrilescu isi pierde constiinta intrand intr-o stare superioara de vis.

Se trezeste ametit si confuz intr-o incapere total necunoscuta, crede ca totul este o iluzie si simte o fericire totala, superioara cantand la pian.

Cand isi da seama ca este singur in aceasta lume, devine nerabdator, incepe sa caute o iesire, dar ca intr-un labirint traverseaza odai nesfarsite cu destinatii incerte, se simte agresat de unele lucruri vechi si ciudate, care isi modifica permanent dimensiunile, formele, culorile; este stapanit de o tensiune sufleteasca maxima osciland intre vis si ameteala premergatoare lesinului, scena culminand atunci cand se simte infasurat, strans intr-o draperie (ca intr-un giulgiu), pierzandu-si perceptia asupra lumii inconjuratoare.

Dupa ce ii povesteste femeii batrane experienta, revine in planul real dominat de acelasi " uruit metalic al tramvaiului ". Va constata uluit ca intamplarile cotidiene ii contraziceau toate obiceiurile:

ofera taxatorului o bancnota retrasa din circulatie

d-na Voitinovici isi schimbase adresa

in propria casa se mutase alti locatari

de la carciumar afla ca Gavrilescu disparuse cu 12 ani in urma, iar Elsa se repatriasera in Germania.

PLANUL REAL:

Protagonistul intamplarilor neobisnuite nu se mai poate adapta la realitatea prozaica dupa ce traise intr-un timp exclusiv imaginar. Va reveni de buna voie la tiganci, se urca in birjarul (care fusese dricar) care il ajuta sa treaca dincolo, trecandu-l prin locuri impuse de traditia inmormantarii, un drum prestabilit, oprindu-se in dreptul bisericii si ajungand in final la tiganci.

Ajungand la tiganci, Gavrilescu va regasi pe Hildegard. Cele doua planuri temporale, pana atunci distincte, vor fuziona in clipa in care barbatul, luat de mana de femeia vietii lui, se va urca in trasura pe capra careia motaia acelasi birjar care-l adusese. Gavrilescu nu mai distinge planurile, ba chiar le confunda.   

Timpul istoric se ingemaneaza intr-o unica directie: suprarealitatea mitica.

Exista 4 mituri:

al timpului reversibil

al erosului ca act de cunoastere

al logosului cu valori semnificative

al mortii ca trecere spre nasterea cosmica.

Baba = cerberul, paznicul integru al portilor infernului

Tigancile = preotesele, ielele care oficiau ritualul mortii in templele antice

Birjarul = luntrasul Charon, cel care calauzea sufletele mortilor din lumea vie in lumea cealalta peste apa St

CARACTERIZAREA LUI GAVRILESCU: nuvela fantastica " La tiganci " are ca protagonist un ins banal, ratat, tipul aniteroului din proza moderna. Hazardul il arunca in plin mister, pe care-l traieste fara stire si fara vrere. Conditia de artist, chiar ratat, ii faciliteaza aventura fantastica si il transforma in purtator al mesajului nuvelei: renasterea artei prin redescoperirea miturilor. Atitudinea personajului este redata, in mod realist, prin dialog, monolog interior si gestica. Varsta personajului, 49 de ani, nu este intamplatoare, ci poarta simbolistica cifrei 7, incheierea unui ciclu al existentei in plan terestru, moment al trecerii in alt plan, cel spiritual. Sensul initierii, din bordei, nu este dezlegat, dar, desi nu " ghiceste " tiganca, recupereaza treptat atributele omului primordial: anamneza si capacitatea creatoare, ceea ce il scoate din timpul liniar, istoric, unde nu-si gaseste locul. Pentru ca la a doua intrare la boedei, sa fie trimis in " casa cea mare " unde o gaseste prin intuitie pe Hildegard, simbol spiritual. Drumul spre padure semnifica intrarea intr-un apatiu etern, dar ambivalent: moarte sau/si hierofanie ( renastere spirituala ).