Agresivitate - Problema stresului

Agresivitate

Problema stresului

Am ales aceasta tema deoarece mi se pare interesant si foarte ultil sa intelegem cum poate functiona o gandire afectata de stres, astfel sa stim sa ne ferim de persoanele care o au afectata si sa ne ferim si noi sa nu ajungem sa ne-o defectam.

"Prin agresivitate, intelegem un comportament ofensiv, orientat spre umilirea si chiar suprimarea fizica a celorlalti".

Comportamentul agresiv poate fi orientat:

Contra propriei persoane (autoagresiune);

Spre distrugerea obiectelor investite cu semnificatii sociale;

Heteroagresivitate (impotriva celorlalti si a conducatorilor).

Prin violenta intelegem utilizarea fortei si a constrangerii de catre un individ in scopul impunerii vointei asupra altora. Privarea de libertate favorizeaza aparitia si dezvoltarea unor comportamente agresive.

Se poate ca unii detinuti sa fie victime sau agresorii altora, conduitele lor agresive fiind fie incluse motivational prin crearea unor stari de manie si furie, fie determinate de efecte de grup, ca imitatia comandata.

Alta forma de agresivitate este cea instrumentala care se manifesta sub forma conflictelor individuale sau de grup, in conditiile in care se intra in competitie pentru o resursa de existenta limitata, cum ar fi - teritorialitatea, dreptul de a lua primul masa.

O forma extrema de agresivitate verbala si fizica este a celor care sunt condamnati pentru delicte respinse de mediul carceral, cum ar fi: violul cu incest, violul copiilor, uciderea copiilor, parintilor, sotiei.

Ca forma de agresivitate specifica mediului apare sclavia, constand in folosirea de catre detinuti a altora pentru menaj si alte activitati considerate injositoare.

Putem afirma ca, mediul privat de libertate dezvolta un comportament agresiv care consta in respingerea agresiva a valorilor si normelor de grup din exterior.

-Stresul-

Acest fenomen "reprezinta un raspuns al organismului la orice solicitare"3

(presiune, incarcare, apasare, solicitare). Hans Selye (1907-1982) a definit in 1935,

pentru prima data, termenul de stres. In acceptiunea sa stresul este o caracteristica a materiei vii, lipsa totala de stres fiind echivalata cu moartea.

Termenul de stres apare intr-o dubla utilizare. Una se refera la situatia stresanta (conditii daunatoare, agresive, care asalteaza sau ameninta organismul, presiunile, constrangerile, privatiunile la care este supus individul). Cealalta are in vedere starea de stres a organismului (suferinta, uzura lui, precum si raspunsurile psihologice si fiziologice ale individului la actiunea agentilor stresori).

Se spune ca o persoana a fost supusa unui stres sau ca traieste intr-o conditie de stres permanent, subantelegandu-se ca este vorba de o suprasolicitare sau, in general, de o situatie careia ii poate face fata.

Se poate spune, de asemenea, despre un individ ca este stresat cand se simte

amenintat, frustrat, incapabil sa faca fata unor solicitari crescute (tensiune emotionala, neliniste).  Atunci cand accentul cade pe situatie, pe factorii provocatori, se are in vedere de obicei caracterul lor neobisnuit, neasteptat, agresiv. Pot apare situatii stresante colective.

Pieron identifica stresul cu agresiunea, cu actiunea violenta exercitata asupra organismului. Termenul de adaptare are la randul lui diverse intelesuri. Prosser denumeste adaptarea fiziologica "orice proprietate a unui organism care favorizeaza supravietuirea intr-un mediu specific (intr-un mediu stresant)". Adaptarea comporta modificari (generale si particulare) ale organismului care-l fac apt pentru existenta in conditiile de mediu. Izolarea sociala isi exercita in mod diferentiat influenta stresanta asupra conduitei, nu numai in functie de particularitatile individuale, dar si de relatiile dintre persoanele aflate in aceste conditii.

Comportamentul oamenilor in situatii de captivitate (izolari), in care stresul atinge limitele extreme, este determinat de o complexitate de factori care nu pot fi identificati decat printr-o analiza detaliata, rareori posibila in asemenea conditii.

Alte tipuri de stres, in afara celui biologic, sunt: psihic, psihosocial,

organizational, socio-cultural.

Stresul nu reprezinta numai o stare nervoasa, nu este totdeauna consecinta unei actiuni nocive, efectul stresului persistand si dupa incetarea influentei stresorului.

Rezistenta la stres este diferita de la individ la individ.

Dintre aceste clasificari ale stresului, aproape toate se regasesc in mediul privat, in ceea ce ii priveste pe detinuti. Cu toate acestea sunt cateva surse de stres specifice mediului privat:

Cea mai mare presiune asupra detinutului vine din pozitia in care este privit mediul penitenciar - daca este privit ierarhic, marea majoritate a detinutilor se afla pe ultima treapta, asupra lor actionand raporturile de putere si inegalitate.

Aceasta asimetrie este permanenta sursa de stres;

O alta sursa de stres este atitudinea administratiei;

A nu avea nimic de spus pentru propriul destin;

Intoleranta fata de individualitate este stresanta; daca un detinut vrea sa fie in echipa el trebuie sa se alature nu numai fizic ci si emotional ceea ce inseamna conformare si supunere sentimentelor si atitudinilor;

Monotonia activitatilor, a programului zilnic, respectarea regulamentului.

Se impun o serie de masuri pentru a-l adapta pe individ: familiarizarea cu colective omogene care sa-i dea posibilitatea individului de a-si expune problemele care-l tulbura, sa poata primi o asistenta psihologica.

Bibliografie:

DEX

Revista Familia mea, 1997, Bucuresti

https://www.preferatele.com/ - agresivitatea