Psihologia sociala - o disciplina in ofensiva

Psihologia sociala - o disciplina in ofensiva

La interferenta psihologiei cu sociologia, psihologia sociala studiaza omul in con­text social, in situatie concreta, in interactiune. Daca, la inceput, disciplina noastra s-a orientat cu precadere spre studiul grupurilor si relatiilor interpersonale astazi isi revendica teritorii mult mai vaste : articularea intre conduite, viata publica si cimpul social. Psihologul si-a delimitat un "teren' de interventie care se intinde de la evolutia sociala la actele cotidiene, spontane ale actorului social, de la angajarea constienta si voluntara in actiuni sociale pina la procesele inconstiente asumate de fiecare individ prin pozitia sa sociala si optiunea ideologica. Psihologia sociala se apleaca, cu acelasi interes, atit asupra manifestarilor grupale si organizationale, analizindu-le critic si conceptualizindu-le, cit si asupra fenomenelor de manifestare ale actorilor sociali -reprezentari sociale, credinte dogmatice, moduri de alienare, dar si organizarea pro­iectelor, competenta de a crea noi structuri sociale, democratice. Vocatia principala a psihosociologului este aceea de a interveni si de a schimba cimpul social, de a inventa dispozitive sociale capabile sa favorizeze implicarea, comportamentul de cetatean, inovatia sociala.

Orice manual de psihologie sociala am deschide, vom gasi interactiunea umana plasata in centru. Ea se manifesta sub toate formele, fie ca "interdependenta a condi­tiilor umane', ca "influenta', reala sau imaginara, ca schimb de idei, sentimente, stiluri sau ca simpla relatie a individului cu altul, in manifestarile sale cotidiene. Dar interactiunea sociala constituie deasemenea preocuparea sociologiei, politologiei, an­tropologiei, lingvisticii. Care e exact terenul precis al psihosociologici, unitatea sa de analiza? W. Doise (1976), dar si J.Ph. Leyns cred ca sarcina psihologiei sociale este sa uneasca, sa articuleze ariile de cercetare ale psihologiei si sociologiei. Pentru S. Moscovici (1984), cimpul stiintei noastre nu este nici individul, nici grupul, ci conflictul dintre individ si societate, conflict care nu exclude armonia provizorie sau chiar pacificarea durabila. Acest cuvint evoca posibilitatea de a aborda concomitent ambii termeni ai cuplului, renuntind la separare, la obisnuinta de a-i trata ca realitati autonome. Specificul psihologiei sociale consta in incercarea de a arata cum confruntarea credintelor, valorilor, reprezentarilor sociale determina si regleaza inter­actiunile sociale. Subiectul (individual sau colectiv) si obiectul (social sau nu, real sau imaginar), prin interactiunea lor, determina posibilitatea de a identifica trei cim-puri de analiza: subiectul individual (Ego), subiectul social (Alter) si obiectul (fizic, social, imaginar sau real). Fiecare nivel de analiza, scrie recent Ewe Drozda-Senkowska, intervine intr-un alt mod in organizarea perceptiei, experientelor si conditiilor. La nivel intra-individual analiza se centreaza pe mecanismele proprii de tratare a infor­matiei, la nivel inter-individual pe dinamica relationala intre indivizi intr-o situatie data, la nivel pozitional pe diferentele de pozitii sociale intre indivizi sau grupuri si,

in fine, la nivel ideologic, pe sistemele de norme, idei, credinte ale indivizilor si grupurilor. Identitatea psihologiei sociale trebuie cautata in efortul de a descrie, ex­plica si face sa functioneze social fiecare individ. Ea nu ofera solutii sau retete asupra modului cum ar trebui sa ne organizam viata si nici nu eticheteaza stiluri sau modele, nu cere adeziune. Ea ofera modalitati de cunoastere si interpretare a unor fenomene importante cum ar fi influenta si schimbarea, conformismul si supunerea, persu­asiunea, prejudecata, iubirea sau agresiunea, ea difuzeaza o cultura psihosociologica, lasind indivizilor sau grupurilor libertatea sa aleaga.

Pentru unii cercetatori insa, psihosociologia are si o vocatie actionala, chiar mili-tantista. Psihosociologia, opineaza Eugene Enriquez (1984), se plaseaza in centrul discutiei despre democratie si comportament cetatenesc, ea saluta aparitia fenome­nelor de solidaritate si viata comunitara, favorizeaza afirmarea respectului pentru altul si accesul la autonomie personala, chestioneaza modalitatile de dominatie sociala, respinge injustitia, demonteaza birocratia si sistemele mortificate, propune proiecte de ameliorare. Militantismul confera psihosociologului un rol de responsabil in actiu­nile de redresare sociala. Cu toate acestea el nu are un rol integrator sau subversiv. Principala lui obligatie profesionala este sa creeze, fiecarui individ sau grup, dorinta de a-si gasi in societate locul care-i convine si care raspunde cel mai bine posibi­litatilor sale reale actuale. De aceea el trebuie sa inteleaga cit mai bine fenomenele sociale globale, precum si influentele sociale specifice, pentru a putea apoi crea, impreuna cu cei carora le acorda asistenta, un dispozitiv de analiza impartasit de toti, o grila de lectura care sa le permita sa traiasca astfel situatiile cu care se confrunta.

De aceea, acest practician-cercetator, care este psihosociologul, are nevoie de o buna formatie in domeniul sociologiei organizatiilor (inchise si deschise), in socio­logia politica si in istorie. El exista intr-un context social-istoric si ii insoteste pe oameni in istoria lor personala si in istoria grupurilor de care apartin. El ajuta pe oameni sa-si inteleaga situatia, sa se situeze, sa-si aprecieze corect valoarea, sa aiba o viziune realista asupra celorlalti, dar sa si imagineze proiecte pentru depasirea impa­sului. El il trateaza pe celalalt ca subiect capabil sa se autonomizeze, sa creeze insti­tutii democratice si-1 invata sa traiasca in aceasta casa noua care este democratia.

Demersul psihosociologului nu este, atunci, doar cunoasterea, ci si actiunea, schimbarea unor situatii inadecvate, interventia asupra cimpului social. Cunoscuta formula a lui Lewin - "cercetare-actiune' - ar trebui completata, crede Andre Levy, adaugindu-i noi dimensiuni:

a)  o dimensiune educativa, care priveste atit pe creator, cit si pe actori - ela­
borarea si apropierea noilor cunostinte si reprezentari, plecind de la actualizarea
progresiva a semnificatiilor multiple ale unei situatii socio-afective;

b)  o dimensiune activa privind transformarea acestor situatii, printr-o interventie
care favorizeaza emergenta potentialitatilor ignorate sau neexploatate, actionind ca
o supapa pentru ceea ce este trait ca blocaj, criza, dificultate paralizanta (conflicte
insolubile, absenta comunicarii, lipsa unor proiecte semnificative, injonctiuni in­
stitutionale contradictorii, excluderi sau retrageri voluntare);

c)  o dimensiune analitica, permitind intoarcerea in timp, recitirea unor amintiri
sau afecte mai vechi, uitate sau interzise. Analiza trecutului permite accesul la
devenire.

Conceputa astfel, ca examen concomitent al actorului si al contextului sau (grup, institutie, organizatie), al prestatiei lor actuale, dar si al unor situatii din istoria deve­nirii lor, psihologia sociala a parasit poza neutralitatii, contractul neimplicarii. Dim­potriva, a devenit o stiinta a interventiei, schimbarii, transformarii. Psihosociologul este azi un implicat, el propune clientilor sai jocul reciprocitatii, ii incita, le ofera noi

fatete ale imaginarului, ii ajuta sa-si decodifice reprezentarile sociale, le ofera filtre de lectura. ii sustine in efortul lor de auto-organizare si auto-instituire. Desigur, res­ponsabilitatea sa creste, el nu se poate sustrage unor reguli deontologice ce-i porun­cesc sa nu atinga demnitatea subiectului, integritatea sa psihica si morala.

Noul discurs al psihosociologului se defineste prin depasirea modelelor descriptive sau explicative si adoptarea unor perspective noi. El nu mai descrie obiecte sau stari, ci procese, fenomene si fapte, istoria dorintelor, actelor, interactiunilor, influentelor, schimbarilor, personalitatea in situatie, in context social. Existenta colectiva, grupari­le comunitare, organizatiile care se compun si descompun, masele care sint conduse de ideologii sau de grupuri de autoritate si putere, structurile organizate, dar si agre­gatele care se sprijina doar pe liantul afectiv nu sint mai putin interesante. O disci­plina in evolutie, avind ca obiect de studiu miscarea sociala!

Volumul de fata nu este un manual de psihologie sociala. Pentru ca nu-si propune sa abordeze toate temele disciplinei noastre, identificate pina acum. Este, mai degraba, un inventar al noutatilor, al subiectelor fierbinti, neocolite de manualele ultimilor ani.

Noutatea acestei lucrari colective este participarea, calitatea autorilor. Am obtinut colaborarea unor nume de prima marime in psihosociologia europeana, de la clasicii Serge Moscovici si Jean Maisonneuve, la cei ce controleaza anumite teme - Willem Doise, Gabriel Mugny, Jean-Claude Deschamps, Jean Dubost, Pierre de Visscher, Juan Antonio Perez, Augusto Palmonari, Veronique Guienne, Alain Clemence, Fabio Lorenzi-Cioldi. Alaturi de acestia, profesori romani binecunoscuti (Andrei Cosmovici, Septimiu Chelcea, Elena Zamfir, Nicolae Mitrofan, Mihaela Vlasceanu) si trei tineri universitari ieseni, in curs de afirmare : Luminita Iacob, Ion Dafinoiu, Stefan Boncu. Se intelege, nu a fost usor sa unificam stilurile, nici modul de abordare, experimental sau preponderent teoretic. Cuvintul de ordine a fost: incercati o sinteza a lucrarilor dumneavoastra anterioare ! Cum am reusit, vor hotari cititorii.

incercarea de fata nu reprezinta o intreprindere izolata, ci face parte dintr-o serie, conceputa in cadrul laboratorului "Psihologia cimpului social', care-si desfasoara activitatea la Universitatea "Al.I. Cuza' din Iasi. Organizat ca un grup de analiza, prin cercetari experimentale si reflexii, laboratorul a initiat si un plan ambitios de publicatii in domeniul psihologiei sociale, traduceri sau lucrari originale, nazuind sa ofere celor interesati (studenti, analisti sociali, jurnalisti, oameni politici) instrumente de cunoastere a cimpului social. Au fost deja publicate lucrarile Serge Moscovici, Psihologia sociala sau masina de fabricat zei (Editura Universitatii Iasi, ed.I, 1994, ed. II, 1995) si Reprezentarile sociale (Editura Stiintifica si Tehnica, 1995).

Sint in curs de pregatire volumele Minoritari, marginali, exclusi (coordonatori: Adrian Neculau, Gilles Ferreol), Dinamica grupului (coordonatori: Adrian Neculau, Jean Clade Rouchy, Andre Sirota), Influenta sociala (coordonatori: Juan Antonio Perez, Stefan Boncu), Comunicare si identificare (coordonatori: Edmond Marc Lipiansky, Luminita Iacob), Cimpul universitar si actorii sai (coordonator: Adrian Neculau). La Editura Institutul European se pregateste traducerea unei carti clasice, care a cunoscut deja mai multe editii: Psychologie sociale experimentale de W. Doise, J.C. Deschamps, G. Mugny.

Sper ca aceste proiecte sa devina realitate in urmatorii doi-trei ani, daca timpul ne-o va ingadui!