CURENTELE PSIHOLOGIEI

CURENTELE    PSIHOLOGIEI

Fiecare stiinta are mai multe curente care studiaza si explica aceleasi fenomene din puncte de vedere diferite. Si in psihologie, in secolul al XX-lea s-au format mai multe scoli de gandire, mai multe curente care studiaza psihicul si comportamental uman. Teoriile lor se completeaza reciproc. Nu se poate spune ca reprezentantii unui singur curent au dreptate si toti ceilalti gresesc. Pentru ca sa intelegem fenomenele psihice trebuie sa cunoastem mai multe conceptii, explicatii pentru ca sa reusim sa privim problemele din mai multe puncte de vedere.

Si in viata intelegem mai bine evenimentele daca le privim din mai multe puncte de vedere. De ex. la un cabinet de psihologie se prezinta o familie cu un copil care are tulburari de comportament: a furat de mai multe ori bani sau diferite obiecte. Psihologul trebuie sa caute cauzele acestui comportament si sa ajute familia sa gaseasca solutiile potrivite. Cum va proceda? El poate sa ceara parintilor, profesorilor, eventual prietenilor copilului sa descrie comportamentele neadecvate; va sta de vorba cu copilul ca sa afle punctul lui de vedere; il va examina cu teste de inteligenta ca sa ii cunoasca nivelul intelectual si cu teste de personalitate ca sa surprinda insusirile sale de personalitate, sa afle motivatiile si tendintele sale sub- sau inconstiente. In functie de datele adunate va incerca sa ajute familia sa rezolve problema. Psihologul studiaza deci comportamentul, inteligenta, motivatia, fenomenele inconstiente, adica priveste problema din perspectiva mai multor curente ale psihologiei.

Cele mai importante curente ale psihologiei sunt:

1. Reflexologia. Cei mai cunoscuti reprezentanti ai reflexologiei sunt Secenov, Pavlov si Bechterev. Ei au studiat fiziologia sistemului nervos, activitatea nervoasa superioara, reflexele neconditionate si conditionate. Descoperirile lor au o mare importanta pentru teoriile invatarii (Popescu-Neveanu, 1978, p. 613).

2. Behaviorismul (behavior = comportament) este un curent psihologic american initiat de J. Watson in 1913. Reprezentantii acestui curent (Skinner, Thorndike) considera ca fenomenele psihice subiective (sentimentele, ideile) sunt inaccesibile analizei stiintifice, si din acest motiv ei isi propun sa cerceteze numai manifestarile comportamentale. Ei studiaza relatia dintre stimul si reactie (S - R), fara sa se ocupe de spirit, constiinta. Behavioristii au studiat cu metode experimentale foarte exacte comportamentul animal si uman si au ajuns la rezultate foarte importante privind invatarea, tratamentul unor boli mintale s.a. (Schiopu, 1995, p. 109). Experientele facute de behavioristi sunt complicate, necesita multa aparatura, iar observatiile sunt inregistrate foarte minutios.

Ca exemplu vom prezenta un experiment realizat de Watson, prin care demonstreaza modul in care se generalizeaza frica (dupa Al. Rosca, 1971, p. 297). Copilului mic nu-i este frica in mod neinvatat, decat intr-un numar foarte restrans de situatii, de exemplu de zgomotul puternic. El nu manifesta frica innascuta fata de animale. Subiectul experientei lui Watson a fost un copil, Albert, de 11 luni. El, pana la experiment, a trait tot timpul la spital si nu a vazut nici un animal. Experimentul este descris astfel:

la etatea de 11 luni si 3 zile un sobolan alb a fost prezentat lui Albert. El a incercat sa atinga sobolanul cu mana stanga. In momentul in care mana lui a atins animalul o bara a fost izbita in spatele copilului. Copilul a tresarit violent si a cazut inainte, dar n-a tipat. Apoi a atins sobolanul cu mana dreapta. Bara a fost izbita din nou. Copilul a tresarit iarasi violent si a inceput sa scanceasca.

Peste o saptamana sobolanul a fost prezentat dintr-o data fara sunet. Copilul l-a fixat, dar n-a prezentat tendinta de a-l atinge. Cand sobolanul si-a apropiat botul de mana stanga a copilului, mana a fost imediat retrasa.

In urmatoarele zile sobolanul a fost prezentat de mai multe ori insotit de zgomotul produs prin lovirea barei. Dupa mai multe asocieri de acest fel sobolanul a fost prezentat singur. Copilul s-a speriat si a inceput sa tipe. Ulterior frica s-a generalizat si la alte animale si la obiecte asemanatoare (guler de blana).

3. Psihanaliza este un curent fondat de Sigmund Freud (1856 - 1936), medic neurolog din Viena. Psihanaliza isi propune sa explice mecanismele inconstiente ale vietii psihice. Psihanaliza este si o metoda de psihoterapie prin care se trateaza nevrozele. Continuatori ai lui Freud au fost Alfred Adler si Carl Gustav Jung (Schiopu, 1995, p. 539).

4. Psihologia cognitiva (cognitiv = cunoastere) este un curent mai nou care s-a format in deceniul al saselea al secolului XX, ca reactie la conceptiile curentului behaviorist. Asa cum am aratat, curentul behaviorist cerceteaza relatiile dintre stimul si raspuns, neglijand fenomenele mintale care nu pot fi studiate prin metode obiective. Psihologia cognitiva isi propune sa studieze fenomenele cognitive (perceptia, memoria, gandirea, limbajul, atentia, invatarea) cat si influenta factorilor cognitivi asupra motivatiei, afectivitatii, comportamentului. Psihologia cognitiva se bazeaza pe cercetarile lui J. Piaget privind inteligenta. Reprezentanti ai acestui curent sunt G. Miller, H. A. Simon.

5. Curentul umanist isi propune sa studieze viata psihica a omului in toata complexitatea sa, opunandu-se reductionismelor de toate felurile (reductionismului behavorist, cognitivist etc.). Cei mai importanti reprezentanti ai acestui curent sunt A. H. Maslow care a studiat motivatia, Charlotte Bühler care a studiat dezvoltarea psihica a copilului si Carl Rogers care s-a ocupat de terapia bolilor psihice si a initiat psihoterapia nondirectiva. In cadrul acestei psihoterapii pacientului i se ofera maxima libertate privind exprimarea si interpretarea starilor sale sufletesti cat si privind cautarea solutiilor optime pentru rezolvarea problemelor sale. Se considera ca acceptarea neconditionata a pacientului de catre terapeut are efecte benefice asupra starii psihice (Schiopu, 1995, p. 553). Teoria lui Rogers a avut o mare influenta asupra conceptiilor privind educatia.

Psihologia moderna in general abordeaza o perspectiva interactionista care combina teoriile, explicatiile oferite de diferite curente pentru a intelege cat mai bine viata psihica a omului.