Conceptul de normalitate si anormalitate - Personalitati mature

Conceptul de normalitate si anormalitate - Personalitati mature

Comportamentul anormal este propriu indivizilor care au tulburari metale grave cat si celor care au dezvoltat stiluri de viata distructive. Linia de demarcatie intre normal si anormal este departe de a fi foarte clara.

A.      Definirea anormalitatii

In privinta anormalitatii nu exista un consens dar majoritatea incercarilor de a defini anormalitatea sunt fundamentate pe una saumai multe din urmatoarele definitii :

a.       Devierea de la normele statistice

Cuvantul anormal inseamna in primul rand alaturi de norma. O definitie a anormalitatii are la baza frecventa statistica, comportamentul anormal nu are frecvente statistica (se afla la extremitatile curbei lui Gauss)

Potrivit acestei definitii persoana care este extrem de inteligenta sau extreme de fericita va fi declarata ca anormala. Prin urmare in definirea comportamentului anormal va trebui sa luam in considerare ceva mai mult decat frecventa statistic.

b.       Anormalitatea este devierea de la normele sociale

Fiecare societate are anumite standard, norme pentru un comportament acceptabil; comportamentul care deviaza pronuntat de la aceste norme este considerat anormal. Insa, comportamentul considerat normal de catre o societate poate fi considerat anormal de catre alta.

De ex. Membrii triburilor aficane nu considera ca este neobisnuit sa auzi voci, cand de fapt nimeni nu vorbeste sau sa vezi ceva cand nu exista nimic acolo, desi aceste comportamente sunt considerate anormale de catre majoritatea societatii. O alta problema, este acea a modificarii in timp a conceptului de anormalitate, in cadrul aceleiasi societati.

Acum 30 de ani majoritatea americanilor considerau ca fumatul marijuanei este un comportament anormal. Astazi aceste comportamente tind sa fie vazute mai degraba ca niste componente ale stilului de viata, decat semnele unei anormalitati.    

Orice definitie a normalitatii trebuie sa fie ceva mai complexa decat de nivelul de intelegere sociala.

c.        Anormalitatea ca si comportament inadaptat

In locul definirii comportamentului anormal in termenii deviantei de la normelestatistice sau societale, numerosi oameni de stiinta din domeniul social cred ca cel mai important criteriu este modul in care comportamentul afecteaza bunastarea individului sau a grupului social. Comform acestui criteriu comportamentul este anormal daca el este inadaptat, daca are efecte adverse asupra individului sau asupra societatii. Unele tipuri de comportament deviant interefereaza evident cu bunastarea individului (ex. un barbat poate sa aiba o teama atat de puternica de multime incat nu poate merge cu autobuzul la munca; un alcoolic care consuma cantitati mari de bautura nu poate sa-si pastreze locul de munca).

Alte forme de comportament deviant sunt nocive societatii, ex: un adolescent care are explozii violente de agresivitate, un individ paranoic care pune la cale asasinarea unei figuri publice, etc. Dupa criteriul inadaptarii aceste comportamente sunt anormale.

d.       Dupa criteriul disconfortului personal

Acest al patrulea criteriu postuleaza anormalitatea in termenii trairii subiective a unor suferinte personale. Majoritatea indivizilor diagnosticati cu o tulburare mentala se simt mizerabil. Ei sunt anxiosi, deprimati sau agitati, multi suferind de insomnie, apatie sau de numeroase dureri mai mult sau mai putin inchipuite. Uneori disconfortul personal poate fi singurul simptom de anormalitate; comportamentul individului pare normal unui observator obisnuit.

Nici una dintre definitiile de mai sus nu asigura o descriere completa sau numai satisfacatoare a comportamentului anormal. In majoritatea cazurilor, toate aceste patru criterii - frecventa statistica, devianta sociala, comportamentul inadaptat si disconfortul personal sunt luate in considerare la "diagnosticarea anormalitatii".

B.      Ce este normalitatea ?

Normalitatea este chiar mai dificil de definit decat anormalitatea, dar majoritatea pishologilor sunt de acord ca urmatorarele calitati indica bunastarea emotionala. Aceste caracteristici nu fac distinctii precise intre sanatatea mentala si afectiunea mentala; mai degraba ele reprezinta trasaturi pe care le poseda persoana normala intr-o masura mai mare decat individul care este diagnosticat ca anormal.

perceptia si reprezentarea efiecienta a realitatii

cunoasterea de sine

abilitatea de a exercita un control voluntar asupra propiului comportament

aprecierea de sine si acceptarea

abilitatea de a avea relatii afective.

productivitatea ( recunoscuta social)

Normalitatea reuneste intr-o masura satisfacatoare toate aceste trasaturi.

C.      Tipuri de personalitate

Daca luam in considerare aspectele structural functionale si pe cele ce vizeaza finalitatea adaptativa a personalitatii desprindem urmatoarele tipuri:

I.        Personalitati imature psihologic si social

Sunt caracterizate prin simplitatea structurilor psihice componente, prin lipsa corelatiei logice intre ele (sincretism), printr-o functionaliate neeficienta situationala, imprevizibila, inegala, in sfarsit prin capacitati adaptative extrem de scazute la situatiile comune si mai ales la cele noi.

Sintetic personalitatea imatura poate fi descrisa astfel

granitele limitate ale eului, neimplicare in diverse activitati, neparticipare in mod autentic, nu doar fizic ci si psihologic.

centrare pe ele insele, inchise, posesive, sufocante, exclusiviste (cred ca numai ele au trait o anumita experienta, doresc sa fie iubite, dar nu pot darui iubirea)

emotional zgomotoase, cu izbucniri de manie si pasiune, intampina frustrarile cu aversiune, sunt acuzatoare si autoacuzatoare.

modifica realitatea, pe care o reflecta pentru a o adapta tendintelor si fanteziilor lor.

sunt afectate, "pozeaza", cauta sa lase alta impresie asupra fondului lor, contrar celor pe care le detin.

actioneaza fluctuant, ezitant, in functie de situatii, imprejurari.

II.     Personalitati mature psihologic si social.

Se disting printr-o mare complexitate structural-functionala, prin adaptarea lor supla si flexibila la cele mai diverse situatii prin eficienta sporita.

Ei sunt capabili pe baza unei abilitati adecvate de testare a realitatii sa dea situatiilor semnificatia pe care o merita, si sa aprecieze corect valoarea unui obiect (cu sens extins de fiinta sau numai lucru).

Aceasta apreciere "corecta" se adreseaza inclusiv propriilor aptitudini si propriilor limite. Personalitatile mature sunt deseori capabile sa-si amane satisfacerea unor pulsiuni, pana in clipa in care acestea pot fi, in diferite moduri, agreate social, satisfacute. Aceasta satisfacere se poate realiza direct sau simbolic.

Personalitatile mature au deasemenea o anumita detasare de situatie care le permite sa priveasca mai obiectiv problema cu care se confrunta; o anumita forta a eu-lui din confruntarea realista cu problemele, si din succesul intreprinderilor sale. Nu este mai putin adevarat ca la personalitatile mature este prezenta si o anumita doza de scepticism sau retinere, in accepta ce este neobisnuit, dar aceasta trasatura nu afecteaza semnificativ perceptia pozitiva a vietii.

Rezumativ putem prezenta personalitatea matura a individului astfel:

extesiunea simtului eu-lui, adica incorporarea in personalitate a unor noi si nenumarate sfere ale interesului uman astfel incat ele sa devina ale lui, personale in mod semnificativ

depasirea egocentrismului :

a.      stabilirea relatiilor cu alte persoane,

b.     "raportarea calda" a eu-lui la alte persoane,

c.      manifestarea capacitatii de intimitate, compasiune, toleranta relationala

dispun de la echilibru emotional, de autocontrol, de simtul proportiei, isi asuma constient noi riscuri si eventual esecuri dunt mai tolerante la frustrare, se accepta pe ele insele.

percep, gandesc si actioneaza cu interes, in conformitate cu realitatea externa, pe care o reflecta veridic.

sunt sunt capabile de a fi ele insele, dispun de capacitatea de autoobiectivare, actualizare, de intuitie, autocunoastere si umor.

traiesc in armonie cu o filosofie de viata unificatoare

sunt capabile de a-si forma o conceptie generala despre lume, pe care o pot transpune constant in practica.

Nu putem sa nu observam ca numai personalitatile mature se pot circumscrie perfect in normalitate.

III.           Personalitati accentuate

Acestea au o serie de caracteristici ce ies din comun, mai acute fata de media populatiei, care manifesta tendinta de a aluneca in anormal, fara a deveni anormale, fapt care afecteaza serios capacitatile adaptative ale individului.

Karl Leonhard sustine ca jumatate din populatiile studiate de el prezentau caracteristici ale personalitatii accentuate.

IV.           Personalitati destructurate

Se deosebesc total fara de media populatiei, sunt incapabili de a se adapta solicitarilor si imprejurarilor vietii.