Consilierea in grup a pacientului cu dementa

Consilierea in grup a pacientului cu dementa

Consilierea cu acesti pacienti are loc in cadru organizat (institutie de protectie), ei nefiind capabili sa achizitioneze o gama larga de abilitati sociale si functionale care sa le asigure o existenta independenta. Un element important in tratamentul comportamental al pacientilor cronici il reprezinta cresterea nivelului activitatii si stimularea . Substimularea tinde sa sporeasca apatia si retragerea sociala a acestor pacienti. In acelasi timp, este foarte important sa se evite si suprastimularea. In afara simptomelor specifice afectiunii, acesti pacienti prezinta deficiente comportamentale (ex. lipsa de igiena). Un alt factor important il reprezinta comunicarea dintre pacienti, cat si dintre pacienti si cei care au grija de ei. Este benefica utilizarea unor modificari de mediu, cat si stimularea, in masura in care acest lucru este posibil, a responsabilitatii pacientlor. Pacientilor trebuie sa li se acorde doar un ajutor si o asistenta minimala in acele zone ale existentei lor unde aceasta este absolut necesara. Cresterea motivatiei pacientilor pentru consiliere este absolut necesara pentru ca acesta sa se implice in atingerea obiectivelor terapeutice. Cunoasterea motivatiei posibile a pacientilor se poate realiza interogandu-i pe acestia in ce zone ale existentei lor ar dori o imbunatatire, cerandu-le sa aranjeze, in ordinea importantei pe care o au pentru ei, mai multe obiective ale consilierii. Absenta motivatiei la acesti pacienti inseamna ca o alta persoana trebuie sa-si asume responsabilitatea vietii lor de zi cu zi. Evaluarea trebuie sa aiba in vedere abilitatile restante, deficitele, deviatiile (tulburarile de comportament). Se utilizeaza atat scalele de evaluare, interviurile strcturate, cat si observara directa a comportamentului pacientilor in timpul unei zile. Un singur consilier poate urmari 5-6 pacienti.

Se evalueaza toti pacientii cu ajutorul scalelor standard de apreciere a deteriorarii cognitive.

Se obtin informatii de baza cu privire la pacient ( stare fizica si medicala, activitatile zilnice, interactiunile sociale cu alti pacienti).

Se apreciaza daca pacientul este prea fragil sau prea perturbat pentru a fi incadrat in grup.

Se identifica problemele sau deficitele comune care pot fi modificate prin intermediul consilierii, dar si interesele comune.

Se selecteaza problemele comune pentru mai multi pacienti, probleme a caror ameliorare este importanta pentru pacienti, corpul medical, familie. Pe cat posibil, pacientii trebuie intervievati; tinand cont de toleranta scazuta a pacientilor este important ca acestora sa li se adreseze relativ putine intrebari, iar durata interviului sa fie limitata. Intrebarile trebuie sa fie cat mai directe, sa nu fie exprimate in fraze lungi. Uneori este mai usor sa se obtina informatii de la pacienti cerandu-le sa raspunda in scris sau sa bifeze raspunsul corect pe un formular gata pregatit. Interviul initial va avea drept obiectiv prioritar cunoasterea domeniilor principale in care se manifesta tulburarile de comportament - acest lucru ajuta la fixarea realista a scopurilor terapeutice si la planificarea consilierii. Consilierea are drept obiectiv ameliorarea unor deficite in sfera comportamentala, realizarea unui climat pozitiv in grup, stabilirea unor programe individuale pentru pacienti.

Primul pas in realizarea climatului pozitiv de grup il reprezinta realizarea unui acord cu personalul de ingrijire in ceea ce priveste obiectivul (obiectivele) terapeutic/ e. Obiectivele ar putea fi:

Personalizarea - incurajarea initiativelor pacientilor, a rutinelor zilnice unice pantru fiecare pacient;

Cooperarea - utilizarea in comun a unor materiale si echipamente de lucru sau pentru loisir;

Normalizarea - accesul la facilitatile sociale normale care vor crea tendinta sa achizitioneze noi modele de comportament;

Stabilitatea mediului terapeutic - mentinerea, pe cat posibil, a aceluiasi personal medical; evitarea unor modificari bruste (decizia brusca de a admite un nou membru in grup); respectarea unor reguli clare (orele de masa, de culcare, de plimbare), comportamentul egal al membrilor echipei medicale.

Se utilizeaza mai multe tehnici comportamentale:

a.      Tehnica saturatiei: prezentarea de mai multe ori a aceluiasi stimul pana cand se obtine de la pacient raspunsul adecvat;

b.     Tehnica distragerii: pacientul este scos din context in momentul in care se manifesta un comportament neadecvat;

c.      Tehnici de modelare, imitatia care sunt recompensate;

d.     Tehnica autocomenzilor - pacientii sunt incurajati sa gandeasca cu voce tare si sa-si administreze autocomenzi, care, in timp, se internalizeaza;

e.      Terapia ocupationala - modelaj, pictura, jocuri, activitati sportive, hobby-uri;

f.      Tehnica amintirilor - pacientii sunt incurajati sa-si impartaseasa memoriile in functie de interese.

Se utilizeaza sarcinile terapeutice in legatura cu ameliorarea comportamentului in timpul mesei sau ameliorarea tinutei vestimentare a pacientilor. Sarcinile se subdivizeaza; este important ca pacientii sa primeasca sarcini diferite, iar aceste sarcini sa se roteasca pentru a nu se crea obisnuinta ca doar unii pacienti sa faca un anumit lucru. Sistemul de recompese cel mai frecvent utilizat este distribuirea unor jetoane sau bonuri care sa premita apoi pacientilor sa le schimbe pe produse. Nu se trece la exersarea unui model de comportament superior pana cand nu se observa unele modificari stabile in comportamentul la care s-a lucrat.

Concluzii

Problemele protectiei sociale a varstnicilor dependenti sunt foarte variate si departe de a-si fi gasit o rezolvare adecvata. Persoanele in varsta de peste 60 ani reprezinta 18,5 % din totalul populatiei Romaniei, iar pentru anul 2030 se preconizeaza un procent de 22,5%. Pentru cresterea calitatii vietii persoanelor varstnice dependente, politicile in domeniu ar trebui sa puna accentul pe:

• Stabilirea    principiilor si obiectivelor ingrijirii;
• Dezvoltarea sistemelor de ingrijire primara, secundara si comunitara
• Dezvoltarea cadrului institutional si organizatoric care sa permita implementarea cu succes a serviciilor la domiciliu;
• Sprijinirea formarii de personal care sa furnizeze servicii de ingrijiri la domiciliu;
• Cresterea calitatii serviciilor de ingrijire;
• Cresterea masurilor privind prevenirea situatiilor de dependenta;
• Stabilirea sistemelor de finantare a serviciilor de ingrijire;
• Cresterea participarii persoanelor varstnice dependente.

In tarile europene are loc o dezbatere legata de finantarea serviciilor de lunga durata, pentru persoanele varstnice dependente, care priveste modalitatea de sustenabilitate a sistemelor de securitate sociala avand in vedere imbatranirea populatiei. Managementul ingrijirilor este procesul prin care serviciile de ingrijire sunt organizate si furnizate dupa nevoile fiecarui individ, prin abordare interdisciplinara. Intr-un asemenea proces toate persoanele dependente au dreptul la asistenta, ajutor si ingrijire pentru a-si conduce si continua viata in conformitate cu potentialul si capacitatile proprii, cu respectarea demnitatii si autonomiei proprii, in conditii de cost eficiente. Un aspect important este crearea unui sistem de servicii cu o oferta preventiva, orientata catre situatiile de risc social, decat pentru serviciile corespunzatoare in situatii grave. Peste tot in lume sistemele de sanatate fac optiuni privind serviciile pe care le ofera populatiei, in functie de marimea bugetului disponibil si de stadiul la care au ajuns. Aceasta alegere in sistemul romanesc de sanatate nu este facuta inca si exista o mare diferenta intre nivelul declarativ si cel al faptelor.

BIBLIOGRAFIE

1.American Psychiatric Association , "DSM - IV" 2000 -Bucuresti Asociatia Psihiatrilor Liberi din ROMANIA, 157-109 ;

2.Catalina Tudose, "Dementele o provocare pentru medicul de familie" 2001- Ed.Info Medica, 103-4;

3.C.Balaceanu Stolnici, "Geriatrie practica" - 1998 -Ed.Med.AMALTEA, 316-305, 40-35;

4.Constantin Bogdan,"Elemente de geriatrie practica" - 1996 - Bucuresti, - Ed.Medicala, 111-73, 42-28;

5.Chris Freeman & Peter Tyrer, " Metode de cercetare in psihiatrie" 2001 - Ed.Fundatiei Pro, 53-32; 166-119; 190-166; 234-228;

6.David Daniel, Psihologie clinica si psihoterapie, 2006 - Iasi -Ed.Polirom, 87-101.

7.Dafinoiu Ion, Psihoterapii scurte, 2005- Iasi - ed.Polirom, 267-295.

8.Dafinoiu Ion, Elemente de psihoterapie integrativa, 2007 - Iasi- Ed.Polirom, 100-116.

9.Dumitru Al. Ion, Consiliere psihopedagogica, 2008 - Iasi - Ed.Polirom, 63-95, 95-117, 145-156, 156-170, 195-211.

10.Florin Tudose, Catalina Tudose, Letitia Dobranici, "Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi" - 2002- Ed.Info Medica, 74-59, 123, 317-310;

11.Florin Tudose, Catalina Tudose, Andreia Vasilescu, Simona Tamasanu, "Sindroame ratacitoare", 2005- Ed.Info Medica, 115-103;

12.Holdevici Irina, Gandirea pozitiva, Ghid practice de psihoterapie, 2000 -Bucuresti, Ed. Drago print, 77-145, 266-275.

13.Raymond W.Lam, Erin E.Michalak, Richard P.Swinson, "Assesment Scales in Depression and Anxiety" 2006- Informa Healthcare - Servier, 183-172;

14.Richard J.Harvey, Nick C.Fox, Martin N.Rossor, "Dementia Handbook" - 1999-Martin DunitzLtd, 96-5;

15.Roger Fontaine, Psihologia imbatranirii, 2008 - Iasi- Ed.Polirom, 162-190.

16.Sion Gratiela, "Psihologia varstelor", 2003 - Bucuresti, Ed.Fundatiei Romania de maine, 240- 228;

17.Tom Smith, "Abateri de la normalitatea cerebrala" 2005 -Bucuresti Ed.Antet, 90-46;

18.Winfrid Huber, Psihoterapiile, 1997- Ed.Stiinta si tehnica, Bucuresti, 121-153.