Dezvoltarea cognitiva si aspectele calitative ale inteligentei

DEZVOLTAREA COGNITIVA SI ASPECTELE CALITATIVE ALE INTELIGENTEI

1. Dezvoltarea cognitiva

Termenul de supradotat se utilizeaza constant cu referinta la toti copiii cu performante exceptionale, indiferent de nivel si de domeniu. In realitate, copiii supradotati se diferentiaza intre ei prin numeroase particularitati individuale, in raport cu diferentele intalnite in cadrul diferitelor deficiente prezentate de unii copii, in speta copiii cu diverse tipuri de handicap. Trebuie sa avem in vedere ca pentru masurarea coeficientului de inteligenta prin metode psihometrice exista o diferenta considerabila intre copiii cu coeficient de inteligenta de 130 si cei cu un coeficient mai mare de 200, comparabila cu diferenta care apare la copiii incadrati in cealalta parte a curbei lui Gauss.

De ce nu se stabilesc categorii diferite?

Pentru stabilirea categoriilor, ar fi nevoie de un studiu temeinic referitor la particularitatile de invatare si dezvoltare ale copiilor incadrati in fiecare nivel de inteligenta si la stabilirea unor modalitati educative consecvente.

Ar fi iluzoriu sa se foloseasca termeni ca supradotat de tip I, pentru cel cu o inteligenta de la 130 la 140 etc., fiind un termen fara continut si fara nici un fel de validitate si implicare educativa.

Copiii supradotati nu constituie un grup populational omogen. Nu putem vorbi de un profil psihologic unic in cazul copiilor supradotati, acest lucru fiind chiar riscant. Doar printr-o cunoastere adecvata si printr-o examinare a celor mai relevante caracteristici diferentiale, putem sa-i oferim copilului consiliere individualizata. In continuare, voi face referiri la diferite aspecte ale dezvoltarii copilului supradotat.

1.1 Dezvoltarea motorie precoce

din prima zi de nastere isi tine singur capul;

la sase luni se sprijina pe picioare;

la noua luni merge fara ajutorul celorlalti;

prezinta o buna agilitate si coordonare motrica.

1.2 Dezvoltarea limbajului

Dimensiunile vocabularului sunt printre cele mai bune semne prezicatoare ale inteligentei. Cu toate acestea, investigatiile facute nu sprijina ideea ca dezvoltarea lingvistica este echivalenta cu dezvoltarea cognitiva generala.

Copiii talentati cu nivel avansat de dezvoltare a limbajului se manifesta astfel:

spun primele cuvinte la sase luni;

spun prima fraza la 12 luni;

converseaza incepand cu varsta de 18-24 luni;

invata culorile la 18 luni (chiar si tonalitatile diferite);

intreaba si achizitioneaza cuvinte noi la 3 ani, folosind cuvantul care trebuie la momentul potrivit.

1.3 Invatarea cititului si a scrisului

Ceea ce-i face sa invete este curiozitatea.

Caracteristicile prezente la copiii din aceasta categorie sunt urmatoarele:

invata sa citeasca inainte de a merge la scoala sau intr-o perioada scurta de timp, arata interes pentru lectura;

invata abecedarul la 2 ani si jumatate;

incep sa citeasca la 3 ani;

incep sa invete utilizand metoda lecturii functionale sau anagramele;

folosesc intrebari de genul: 'ce scrie aici?'; nu intreaba litere ci cuvinte;

nu silabisesc cuvintele in timp ce le invata, ci le pronunta legat;

invata sa scrie cu majuscule pentru ca este mai usor;

incepand cu varsta de 4 ani ii intereseaza ortografia cuvintelor.

Invatarea precoce a lecturii este caracteristica supradotatului care detine un numar mai mare de referinte.

Numeroase studii au demonstrat ca precocitatea in scris este mai putin frecventa decat in lectura. Aceste dificultati sunt mai frecvente in cazul baietilor decat in cel al fetelor. Diferenta de performanta este in scris - citit, reprezentand rezultatul unei desincronii intre nivelul intelectual, cel psihomotoriu si cel grafic. Dar, mai tarziu, in timpul scolii, acest copil poate manifesta aptitudini inalte in domeniul matematicii, putand fi insa mediocru in ortografie si in exprimarea scrisa.

1.4 Numerele

Cel mai adesea, copilul supradotat prezinta urmatoarele:

la 2 ani si jumatate, numara pana la 10;

la 3 ani si jumatate, rezolva la nivel mintal probleme de adunare si scadere cu numere pana la 10.

1.5 Conceptul de timp

Se manifesta un interes pentru notiunea de timp. De obicei, copilul supradotat invata orele ceasului de la 5 ani.

1.6 Preocupari, jocuri si activitati

Ca jocuri, copilul supradotat prefera activitatile ce nu presupun risc, majoritatii copiilor supradotati neplacandu-le sporturile, iar ca hobby ei prefera cititul, scrisul, desenul, puzzle etc. Se imprietenesc cu copii mai mici sau mai mari decat ei.

In jurul varstei de 2 ani invata arii tematice, sunt interesati de numere, de litere, de placutele cu numere ale masinilor, de logotipuri. La 3 ani le place sa construiasca un puzzle si sunt copii ce rezolva puzzle format din 100 de piese. Apoi arata interes pentru geografie, pentru corpul uman, dar si pentru teme despre natura si despre Univers. Incepand cu varsta de 6 ani, ariile tematice care prezinta interes pentru ei sunt mai diferentiate si depind de contextul sociocultural sau de interesul copiilor.

Exista cercetatori care considera ca un copil supradotat nu poate fi diagnosticat decat incepand cu varsta adolescentei. Acesti cercetatori cred ca unii copii sunt precoce deoarece sunt mai rapizi decat ceilalti in procesul de invatare, dar la un moment dat pot stagna - proces analog celui in care un copil creste in inaltime inaintea altuia si la un moment dat se opreste. Dar, daca acest lucru se poate intampla in cazul dezvoltarii fizice, cand este vorba despre dezvoltarea intelectuala a unui copil, lucrurile stau altfel. Toate persoanele, in opinia fiziologilor, poseda acelasi numar de neuroni, iar diferentele dintre cele cu un coeficient de inteligenta mai scazut sunt date de numarul de ramificatii sau conexiuni neuronale pe care le prezinta; aceste ramificatii se formeaza si se dezvolta pe tot parcursul viet

Nu exista nici o teorie care sa justifice, din punct de vedere neurologic, ca supradotatul si doar acesta poate sa-si intrerupa dezvoltarea neuronala, adica ramificatiile. Pe de alta parte, s-a observat ca un coeficient de inteligenta este influentat in evolutia lui de dificultatile prezentate de unii copii in ceea ce priveste procesul de invatare, de deficientele mentale ale unora dintre ei, uneori fiind vorba chiar si de persoanele care nu prezinta vreun handicap, si nu exista nici un motiv ca aceste aspecte sa fie excluse in cazul copiilor supradotati. Dupa cum am observat, copilul supradotat 'stagneaza in dezvoltarea sa si-i 'asteapta' pe ceilalti' datorita altor factori decat aspectele specificate anterior, factori de natura sociala sau emotionala si care inhiba dezvoltarea capacitatii lor intelectuale.

2. Diferente calitative prezente in cadrul copiilor supradotati. Procesul de educatie

Daca sectiunea anterioara nu-i identifica pe toti copiii supradotati, putem enumera acum o serie de caracteristici destul de generalizabile penrtu toti copiii supradotati, in legatura cu conceperea procesului educational.

2.1 Caracteristici generale ale supradotatilor

Supradotatii prezinta, printre altele, urmatoarele caracteristici generale:

a)     folosesc cu abilitate "strategiile de fragmentare a informatiei";

b)     se evidentiaza ca fiind mai buni in procesul simultan, dedicand mai mult timp planificarii, masurandu-si eforturile si timpul afectat realizarii sarcinilor, fiind constienti de punctele lor cele mai slabe;

c)     prezinta o mai buna capacitate de memorare imediata si o buna functionare a memoriei operative;

d)     utilizeaza mai multe strategii de memorie vizuala si de memorare;

e)     prezinta o viteza si eficienta cognitive superioare copiilor normali. Exista persoane care cred ca diferentele intelectuale referitoare la timpul de reactie nu se datoreaza influentelor ambientale;

f)      detin un grad mai mare de autonomie in timpul proceselor de invatare;

g)     pot stoca o mare cantitate de informat

2.2 Evaluarea functiilor in procesul de informare

Referitor la evaluarea functiilor prezente in cadrul procesului de informare, s-a observat, prin testul Reversal (1988), ca este usor sa observi la un copil supradotat de 4 ani un nivel intelectual corespunzator cu cel al unui copil de 8 ani, adica acel copil poseda deja nivelul perceptiv al "adultului", fiind limpede ca si extremele sunt cuprinse. Testul Reversal este una dintre probele predictive de masurare a gradului de maturitate in procesul invatarii scolare, fiind un instrument ce depisteaza obstacolele aparute in procesul perceptiei si al capacitatii de structurare spatiala a copilului (Nenito, 1992).

Benton (1986) a observat ca memoria vizuala si abilitatile vizual constructive ale copilului supradotat, dupa cum este de asteptat, corespund unui nivel calitativ mai ridicat comparativ cu varsta sa cronologica.

Este interesant sa se evidentieze ca memoria vizuala "coincide" frecvent cu varsta mentala a copiilor obtinuta prin testul Stanford - Binet.

Se poate presupune ca perceptia vizuala este forma principala in procesul informativ.

2.3 Diferente la nivel intelectual

Referitor la diferentele calitative la nivel intelectual, diferentieri masurate psihometric, s-a observat ca putem gasi discrepante pana la 50 de puncte in punctajul obtinut pe scala Wechsler si Stanford - Binet (vezi tabelul urmator):

Acest lucru nu se intampla permanent, ci doar cand punctajele sunt extraordinar de ridicate. In cazul in care punctajele sunt ridicate, normale sau scazute, nu exista aceasta discrepanta de pana la 50 de puncte. Acest lucru a fost remarcat si de alti specialisti, precum Linda Silverman si Kathi Kearney, intr-un studiu realizat cu privire la caracteristicile parintilor copiilor cu un coeficient de inteligenta superior pragului de 170.

Pe de alta parte, desi testul Stanford - Binet este unul dintre testele cu cel mai inalt grad de recunoastere de catre specialisti, ca fiind cel mai potrivit pentru masurarea "inteligentei inalte", totusi nu se pot masura abilitati intelectuale extreme cu punctaje de peste 180 la copiii cu varste mai mari de 13 ani. Acest lucru ne face sa ne gandim ca unele persoane estimeaza ca gradul de inteligenta al copilului a scazut invers proportional cu trecerea anilor. Chiar daca ar fi adevarat, din investigatiile noastre s-a observat ca fenomenul se datoreaza caracteristicilor testelor individuale in ceea ce priveste inteligenta, teste disponibile la un moment dat.

2.4 Identificarea copiilor supradotati

In termenii lui Sternberg, cel mai semnificativ aspect din punctul de vedere al identificarii acestor copii se poate rezuma in "perspicacitatea" rezolvarii problemelor prin diverse procedee, diferite de cele pe care le utilizeaza colegii lor. Sunt persoane ce detin o capacitate superioara in abordarea problemelor intr-o forma distincta si in expunerea de noi problemelor intr-o forma distincta si in expunerea de noi probleme. Sternberg si Davidson (1985) sustineau ca acesti copii supradotati folosesc diverse forme de rezolvare a problemelor si de invatare. Numeroase studii sugereaza ca un OI ridicat nu semnifica mai mult decat abilitatea mentala fundamentala pe care o detin majoritatea oamenilor, iar scorul ridicat inregistrat cu ajutorul diverselor scale de masurare a OI este dat de particularitatile individuale de procesare a informatiei ale copiilor supradotati. Ei nu doar "gandesc" mai repede, ci "vad" problemele in alta forma, iar acest lucru se poate observa din intrebarile, raspunsurile si afirmatiile copiilor.

Nu se multumesc cu orice raspuns la intrebarile lor, doresc adevarul: "raspunde-mi corect, eu te inteleg, nu sunt prost". Se dovedesc nerabdatori, neputand amana informatia: "se poate ca mai incolo sa uit (sa intreb) si raman fara sa stiu acest lucru".

O mama ne marturiseste: "Iti da niste raspunsuri de parca le-ar rosti altcineva".

Sensul a tot ceea ce s-a spus mai inainte s-ar afla in raspunsul lui Rafael de 9 ani si 4 luni, OI de 181, care a intrebat despre ceea ce credea ca inseamna sa fii inteligent, a raspuns: "inseamna sa vezi lumea cu alti ochi".

2.5 Transferul spontan de strategii

In acest sens, supradotatii se folosesc cu succes de unele strategii, facand un transfer spontan de informatie pentru a invata alte lucruri noi si cand sunt pusi in fata unor situatii nou create.

2.6 Strategii de invatare la copiii supradotati de varsta mica

La 1 an si jumatate tind sa structureze mediul inconjurator, iar in jocurile lor realizeaza puneri in serie si ordonari ale obiectelor intr-o forma logica, asezand jucariile in rand, in cerc, dupa forma, greutate etc.

La aproximativ 2 ani, realizeaza comparatii selective in functie de obiectivul de clasificare, ordonare si diferentiere a elementelor din lumea inconjuratoare. De timpuriu, incepand cu varsta de 3 sau 4 ani, acesti copii poseda deja un grad superior de gandire analogica, in comparatie cu copiii ce nu sunt caracterizati drept supradotati, mai mari cu doi ani.

Formarea conceptelor se realizeaza la 3 ani si jumatate. Daca li se dau diverse figuri geometrice de diferite greutati si culori, tind sa le grupeze pe categorii bazandu-se pe culoare sau pe forma principala.

Incepand cu varsta de 3 ani, isi pun intrebari legate de semnificatia cuvintelor noi, mai tarziu le folosesc impreuna cu alte cuvinte pentru a le intelege semnificatia si aplicarea.

2.7 Viteza si precizie in rezolvarea problemelor

In rezolvarea problemelor complicate si provocatoare sunt implicate conceptele multi-dimensionale de capacitate si creativitate. Conceptele de capacitate unidimensionala nu au o prea mare importanta, acest fapt fiind subliniat din perspectiva teoriilor recente vizand inteligenta si creativitatea.

In domeniul stiintei si al tehnologiei, Facaoaru (1985) descrie in graficul urmator structura unei probleme, incepand cu faza initiala si pana la finalul ei:

Rüppell (1992; 1994) a propus testul sau Dante (Instrument de diagnoza a caracteristicilor gandirii si a abilitatilor in domeniul stiintific). Acest test masoara calitatile umane de procesare a informatiei in domeniile stiintei si tehnologiei, in sensul perceperii "centrului rezolvarii problemelor complexe si a gandirii creative". In cazul copiilor supradotati, din perspectiva procesarii informatiei, acestia prezinta unele particularitati precum: acuratetea analogiei structurale, acuratetea analogiei procesuale, elaborarea structurala selectiva, capacitatea coordonarii logice, flexibilitatea structurala sau detinerea unei viziuni spatiale mult mai dezvoltate si gandirea sinergetica.

Hany (1994), intr-un studiu recent asupra populatiei de tineri inscrisi in ciclul gimnazial, a reusit sa constate ca solutionarea creativa in rezolvarea problemelor s-ar putea diferentia dupa aspectele "divergente" si aspectele "convergente" ale competitivitat Numarul solutiilor la problemele ce impun solutii creative depinde mai ales de "factorii motivationali, de experienta practica si de flexibilitatea aplicarii cunostintelor.", iar din punct de vedere calitativ, depinde mai mult de "capacitatea rezolvarii problemelor, de gandirea spatiala si de strategiile gandirii".

De asemenea, acelasi specialist a constatat ca adolescentii supradotati difera de colegii lor cu un nivel mediu de dezvoltate a inteligentei, in mod evident, prin modul de rezolvare a problemelor, prin solutiile creative la probleme de natura tehnica. Indivizii foarte inteligenti au manifestat o calitate superioara in rezolvarea de probleme; s-ar putea demonstra ca nu au nevoie de o mare experienta practica pentru a se infrunta cu probleme de ordin tehnic. Sunt capabili de a combina cunostintele teoretice cu cele obtinute prin prisma experientelor educationale de natura practica, imbina in mod flexibil cunostintele din fizica si tehnologie cu strategiile generale de rezolvare a problemelor..

2.8 Capacitatea metacognitiva si strategiile cognitive de rezolvare a problemelor matematice si de transformare

Psihologii au abordat mult timp masurarea coeficientului de inteligenta, fara a intelege insa natura sa, desi s-au facut o serie de presupunei necesare pentru elaborarea anumitor instrumente de masura in acest sens.

Sternberg si Berg (1986) au realizat un studiu unde expuneau atributele pe care le foloseau expertii in definirea conceptului de inteligenta. Aceasta cercetare a avut ca rezultat identificarea componentelor nivelului superior al inteligentei - rationamentul abstract, reprezentarea, rezolvarea de probleme, luarea deciziilor fiind considerate aspecte de baza ale inteligentei.

Simon (1978) sustinea ca o persoana se confrunta cu o problema cand accepta o sarcina, dar nu stie dinainte cum sa o rezolve. Rezolvarea problemelor presupune aplicarea rationamentului abstract, logic, relativ complex, si nu a celui de natura asociativa sau care presupune rutina. Bourne et al. (1979) au delimitat trei faze ale procesului de rezolvare a problemelor: pregatirea, producerea si strategia.

Pentru a intelege o situatie sau o sarcina noua si pentru a sti cum sa se actioneze, este nevoie sa se cunoasca parametrii de intrare, insigh-ul, care se refera la problemele verbale, numerice si la silogisme. Toate acestea impun prezenta unei gandiri logice, inductia de relatii si utilizarea reflexiva a trei procese cognitive: codificarea, combinarea si comparatia selectiva.

Un proces de codificare amplu poate fi deosebit de important pentru a duce la bun sfarsit rezolvarea unor probleme intr-o formǎ eficientǎ. Gandirea, rezolvarea de probleme si inteligenta prezintǎ structuri psihice asemǎnǎtoare, incat uneori este dificil sǎ le distingi separat. In mod traditional, s-a considerat cǎ gandirea si rezolvarea de probleme constituie subspecii importante ale inteligentei.

Astfel, independent sau aproape independent de cum a fost definitǎ inteligenta, gandirea si capacitatea de rezolvare a problemelor au fost incluse in definitia inteligentei.

2.8.1 Metacognitia si strategiile cognitive in rezolvarea problemelor matematice

a)     Metacognitia in rezolvarea problemelor matematice

Investigatia noastra asupra capacitatii cognitive de ordin superior si a strategiilor in rezolvarea problemelor a fost realizata prin aplicarea unor probe psihometrice de inteligenta. Probele utilizate au fost MSCA, WPSSI, WISC-R si Stanford - Binet (Terman - Merril, Forma L-M) si observarea copiilor.

Folosirea de catre copii a abilitatilor de gandire logica este influentata de mai multi factori: diferente in perceperea logicii, abilitati de memorie, intelegerea lingvistica si capacitatea de a selecta o reprezentare adecvata problemei.

Multi teoreticieni, printre care Sternberg, sunt de acord cu faptul ca abilitatile cognitive constituie trasaturi esentiale ale supradotar Se considera ca procesele superioare extraordinare ale inteligentei, procese care vizeaza analiza sarcinilor, precum si atribuirea unui comportament conform unei etape in procesul de rezolvare a problemelor, pot fi componente importante in sensul diferentierii supradotatilor de persoanele cu o inteligenta medie. Importanta metacognitiei pentru copiii supradotati, rapiditatea cu care ei proceseaza informatia, mai ales in privinta automatismelor, sunt caracteristici principale in procesul de diferentiere a acestor cop

Termenul de metacognitie a fost creat de Flavell, in 1975, si desemneaza cunoasterea subiectului si cunostintele pe care acesta le detine in legatura cu procesele cognitive.

Strategiile de nivel inalt presupun accesarea domeniului abilitatilor de operare. Acest tip de "meta - abilitati", dupa Campione, Brown si Ferrera (1982), se formeaza cu preponderenta in perioada dolescentina, dar nu inseamna ca nu apar si inainte de aceasta varsta.

In timpul realizarii rpobelor, ne-am ocupat si de principalele procese cognitive de ordin superior prezente in rezolvarea problemelor matematice. Totodata, am verificat daca aceste probleme au fost rezolvate de copii in varsta de 6 ani si care opereaza cu adunari, impartiri si inmultiri in rezolvarea problemelor.

Procesele cognitive de ordin superior implicate in rezolvarea problemelor de matematica se dezvolta incepand de la varste fragede, in contrast cu copiii care prezinta un coeficient de inteligenta ce se incadreaza in medie. Copiii supradotati sunt constienti de abilitatile lor cognitive de la varste foarte mici. Acest lucru le faciliteaza achzitionarea de noi concepte si abilitati. Astfel, copiii respectivi surprind prin rapiditatea raspunsurilor, intelegerea unui limbaj complex utilizat de catre interlocutor si abilitatea de a rezolva cu usurinta si precizie problemele matematice, fara a li se fi aratat, in    prealabil, diverse modalitati de solutionare a unor asemenea probleme. Nu trebuie sa uitam ca aceste strategii presupun prezenta unor abilitati operationale ce nu apar decat la varsta adolescentei.

Dupa Benito (1994), copiii cu un nivel de inteligenta mediu nu stiu sa explice cum au rezolvat problema; ei folosesc termeni de genul: "mi-a iesit" etc. De asemenea, nu rezolva o problema daca este complicata, motivand ca inca nu au invatat la scoala inmultirile sau impartirile. Copiii supradotati incearca sa rezolve problemele fara a se gandi daca in scoala au invatat ori nu sa rezolve sau daca stiu ori nu sa le rezolve in general etc.

In studiile noastre, inainte ca acesti copii sa implineasca varsta de 5 ani si jumatate, nu s-a constatat prezenta abilitatilor cognitive de ordin superior implicate in rezolvarea problemelor de matematica, la aceasta varsta se poate vorbi despre prezenta unui grad ridicat de automatizare in procesul de rezolvare a unui tip de probleme si despre rapiditate si eficacitate in rezolvarea problemelor, in general.

Trebuie avut in vedere ca in rezolvarea problemelor sunt implicate elemente de depasesc abilitatea cognitiva simpla; acesti copii nu doar stiu ce procese au urmarit in rezolvarea problemelor, ci sunt capabili de a relata si ce strategii au folosit, ceea ce demonstreaza prezenta unui tip de gandire analitica dezvoltata, dupa cum urmeaza:

• Sunt constienti ca stiu anumite operatii si le folosesc intr-o forma automatizata.

Abilitatile cognitive ce stau la baza rezolvarii de probleme noi si cele ce faciliteaza formarea de automatisme de calcul amtematic sunt strans legate. Acest lucru explica de ce, atunci cand o abilitate cognitiva superioara se confrunta cu o noua problema de rezolvat, permite transformarea in automatism a modalitatii de calcul, intr-o forma rapida si eficenta. In acelasi timp, procesul de automatizare faciliteaza antrenarea mai multor mecanisme mentale pentru rezolvarea unor tipuri de noi probleme.

Prin urmare, in masura in care un individ transforma in automatisme anumite aspecte din procesul de rezolvare a unei probleme sau sarcini, el ar putea fi mult mai atent la aspectele noi ale problemei. Potential, fiecare abilitate faciliteaza functionarea alteia. Aceste doua fatete ale intelogentei opereaza in mod interactiv cu alte aspecte ale teoriei triadice ale inteligentei. Asadar, abilitatea de rezolvare a unor situatii noi reprezinta aplicarea cunostintelor deja experimentate de catre individ.

Automatizarea nu este o entitate separata si nici izolata de componentele importante ale procesului de educatie. Automatizarea este capacitatea de a interioriza ceea ce s-a invatat. Factorii care ajuta la cresterea eficacitatii automatizarii sunt:

coerenta in procesul informatiei;

executia corecta a procesului ce se vrea automatizat - greselile servesc drept susrsa de educare deoarece prin automatizare se intelege nu cat inveti, ci cum inveti;

practica permanenta duce la consolidarea a ceea ce s-a invatat;

atentia focalizata;

consolidarea contextelor diferite pentru executatea lucrarii;

generalizarea lucrurilor invatate;

motivatia.

Stiu ce strategie folosesc in rezolvarea problemelor.

b)     titpuri de strategii in rezolvarea problemelor de matematica

Observatiile anterioare ne-au determinat sa investigam ce fel de strategie folosesc copiii supradotati in rezolvarea problemelor matematice si daca e diferita de cele utilizate de copiii cu un coeficient de inteligenta mediu si de varsta medie sau mai amre.

Amintim ca o strategie este o tehnica generala de rezolvare a problemelor: nu garanteaza solutia, dar este un ghid pentru rezolvarea problemei. Un exemplu de strategie este cel aratat de Polya (1968): "imparti problema in probleme mai mici".

In timpul investigatiei s-a observat ca supradotatii intre 6 si 8 ani folosesc cel putin trei strategii diferite in rezolvarea problemelor matematice:

"operatii matematice in baza 10";

Un laptar are 25 de sticle cu lapte, a vandut 14. cate i-au ramas?

Raspunsul corect dat in 12 secunde de un copil de 6 ani si 7 luni (VM=10 ani, QI=148) a fost de 25-10=15; 15-4=11

"simplificare inainte de operare";

Daca o portocala costa 9 pesetas, care este pretul a 3 portocale?

Raspunsul corect a fost    dat in 5 secunde de un copil de 7 ani si 6 luni (VM=12 ani si 2 luni, QI=155): stia ca 9+9=18, a trebuit doar sa mai adune 10 si sa scada 1

"usurinta in executarea temei"

Daca trei bomboane consta 5 pesetas, care este pretul a 24 de bomboane?

Un copil de 7 ani si 6 luni (VM=12 ani si 10 luni, QI=164) a raspuns in 12 secunde: 8*5=40.

Doar pe baza acestor studii de caz putem afirma    ca supradotatii rezolva problemele matematice intr-o forma speciala si mai eficace decat covarstnicii lor. Trebuie sa evidentiem ca operatiile aritmetice implicate in unele probleme nu sunt invatate in scoala, iar unii dintre ei le stapanesc inca de la o varsta mica. Aceste operatii (inmultire, impartire etc.) sunt calitati ale gandirii si nu sunt dobandite ulterior prin intermediul abilitatii de rezolvare a problemelor. Pe de alta parte, supradotatii prezinta o calitate specifica a memoriei, si anume aceea de a stoca informatii din orice domeniu dupa o schema de achizitionare cu un caracter general. De aici putem concluziona ca procesul memorarii, si nu cunoasterea concreta a datelor problemei, determina calitatea rationamentului. Referitor la folosirea strategiilor, s-a observat ca, de mici, copiii supradotati folosesc strategii eficiente in rezolvarea problemelor fara a si le fi insusit anterior si depun un efort mai mic.

Una dintre diferentele fundamentale intre copiii deficienti si cei supradotati este ca, la subiectii cu deficiente mentale, strategiile adecvate in rezolvarea problemelor sunt invatate in prealabil, in timp ce la copiii supradotati aceste strategii apar intr-o forma spontana. Dupa cum s-a observat, copiii supradotati folosesc strategii eficiente in forme spontane inca de la o varsta frageda pentru rezolvarea problemelor de matematica.

Observatiile si investigatiile facute asupra supradotarii pot contribui la o mai buna cunoastere a cognitiei copiilor supradotati si pot fi utile in cunoasterea unor strategii noi de rezolvare a problemelor, ce nu pot fi folosite in elaborarea curriculumului. Este ingrijorator ca, dupa analizele lui Carpenter, Corbitt, Kepner, Lindquist si Reyes (1980) despre administrarea la 70.000 de elevi a unor probleme de tipul: "o sticla de limonada de 56 cm costa 95 pesetas. La targul organizat de scoala, Roberto a vandut limonada in pahare de 8 cm a cate 20 pesetas. Cati bani a castigat la scoala pentru fiecare sticla?", doar 11% dintre copiii de 13 ani si 29% dintre cei de 17 ani au reusit sa gaseasca raspunsul corect. Skemp (1971) arata ca in procesul educatiei analiza aspectelor psihologice este cea esentiala, deoarece este important sa stim cum sa invatam.

In expunerea mea am incercat sa prezint cateva strategii de rezolvare a unor probleme, strategiui folosite de copiii supradotati si care pot fi utile; de asemenea am prezentat cateva date empirice care ar putea imbogati literatura despre relatia gandire - rezolvarea problemelor, pe de o parte, si aspectele generale ale gandirii si inteligentei, pe de alta parte, pe terenul foarte concret al supradotar