Delimitarea conceptului de comportament dezadaptativ

Delimitarea conceptului de comportament dezadaptativ

Perioada in care copilul creste, se dezvolta - ziua unu de viata pana la 21 de ani - este perioada care presupune schimbari, tulburari, restructurari atat pentru individ, cat si pentru familia in care traieste. Etapele de varsta sunt perioade cu o importanta conotatie in ceea ce priveste conturarea personalitatii, a definirii identitatii si autonomiei individualitatii fiecarei persoane. Mai pregnant, comportamentul antisocial este intalnit - ca un comportament compensatoriu, ca un comportament "alternativa" - in perioada adolescentei. Poate si faptul ca transformarile fizice, profundele modificari somatice din aceasta perioada, pe fondul unor si mai mari schimbari sociale, atrag dupa sine comportamente particulare specifice adolescentei. Un exemplu pregnant este acela ca, individul suporta schimbarile pubertatii cu foarte mare dificultate, deoarece nu este pregatit sa devina parte a comunitatii adultilor; datorita acestui fapt, el isi intareste apararile impotriva actiunii de a fi descoperit[1].

Criza de identitate este legata, si ea, de aceste probleme; daca persoanele sanatoase comunica si se bucura de comunicare, opusul este ca, fiecare individ este un izolat, intr-o permanenta noncomunicare, in permanenta necunoscut, de fapt nedescoperit. In centrul fiecarei persoane exista un element necomunicat, un element sacru, care merita  ocrotit in cea mai mare masura. Apararile inseamna o ascundere destul de avansata a sinelui secret, iar in cazuri extreme ele inseamna proiectarea sau diseminarea nesfarsita a acestuia.

Dragostea neconditionata a parintilor este necesara dezvoltarii psihocomportamentale normale a copilului/adolescentului. Ea previne aparitia resentimentelor, a starii de frica, a maniei, a disperarii si a neincrederii la copii, adolescenti si mai departe, la viitorii adulti. Toate aceste experiente, trairi, sentimente negative sunt traite de catre individ si "ascunse", daca vreti, undeva in profunzimile fiintei; acesta este jocul de-a descoperirea! Fiecare dintre noi dezvolta relatii cu toti ceilalti din preajma, alternand intre  a fi sau a nu fi descoperit! Tendinta fiecaruia dintre noi este aceea de a nu ne lasa descoperiti (ca doar, cel mai sigur si mai confortabil era atunci cand eram ascunsi in uterul mamei, nu?).

In realitate, intr-o Romanie a Europei mileniului trei, tanarul traieste drama iubirii conditionate si este, datorita acestui fapt, intr-o continua stare de negare. Pentru el este mai sigur sa creada ca parintii (sau adultii importanti din viata lor, bunici, educatori, tutori, etc.) care il agreseaza nu vor sa-i faca rau. Relatiile pe care le dezvolta cu ceilalti nu sunt profunde, el limiteaza comunicarea si apropierea afectiva. Aceste relatii sunt relatii de tip egocentrist, cu scopul de a-si apara sinele, acel element necomunicat, sacru, pe care doreste sa-l ocroteasca. In aceasta incercare de protejare a sinelui apare un sentiment de teama si manie in acelasi timp, care pot fi inhibate sau, dimpotriva, intoarse impotriva celor care incearca sa-l ajute. El traieste realitatea in care  se aliaza cu unul din parinti impotriva celuilalt, cu fratii impotriva subsistemului parental sau cu parintii - daca agresiunea vine din exterior - impotriva lumii din afara.

Mecanismele de aparare dezvoltate in relationarea cu ceilalti, coroborate cu etapa de varsta dificila pe care o parcurg, aduc indivizii in starea in care sa nu se poata adapta la cerintele realitatii in care traiesc si, compensatoriu, dezvolta comportamente indezirabile, cel mai adesea fiind comportamentul antisocial, respectiv, comportamentul suicidar. Aceste doua tulburari de comportament se situeaza, daca vreti, in polaritate, factorii care contribuie la promovarea lor fiind, in mare parte, asemanatori; difera modul in care se manifesta agresivitatea:

daca agresivitatea este manifestata inspre ceilalti - agresivitate manifesta - atunci este posibil sa se "contureze" o conduita antisociala, in situatia in care nu se intervine din punct de vedere educational;

daca agresivitatea este indreptata catre propria persoana - agresivitate  reprimata (aici cu sensul ca nu se manifesta in exterior, ci se poate manifesta oricand impotriva propriei persoane) - putem sustine posibilitatea indreptarii catre un comportament suicidar.