Determinantii situationali ai stresului: o perspectiva interactionala

Determinantii situationali ai stresului: o perspectiva interactionala

David Magnusson

UN COMENTARIU DESPRE ROLUL EFECTELOR SITUA-TIONALE in domeniul stresului presupune o conceptualizare a situatiei. Întrucat conceptul de situatie este subsumat conceptului mai general al al ambientului, este necesara mai intai clarificarea semnificatiei si modului de folosire al termenului de "ambient" in cadrul stiintelor sociale. Ambientul poate fi vizualizat si analizat in doua moduri:

asa cum este el inainte de a fi interpretat de catre un individ, aici fiind desemnat ambientul real:

asa cum este el perceput, interpretat si reprezentat cognitiv in mintea individului, aici fiind desemnat ambientul perceput.

În prima abordare ambientul este descris si analizat pe baza proprietatilor lui fizice si soceo-culturale. În cea de-a doua abordare este descris si analizat pe baza perceptiilor individului, a cognitiilor emotiilor, reactiilor si actiunilor acestuia.

ABORDAREA AMBIENTULUI REAL

Abordarea ambientului real are o istorie lunga in cadrul stiintelor sociale. Geografii, arhitectii, antropologii culturali, economistii si altii, au explicat comportamentul individului pe baza unui ambient care este obiectiv descriptibil prin proprietatile lui fizice si soceo-culturale. Ambientul poate fi conceptualizat pe baza structurii ecologice (spatial, geografic, arhitectural si din punct de vedere organizatoric) si evaluat indiferent de interpretarile facute de catre indivizii care activeaza in acel ambient.

Abordarea ambientului real a fost deosebit de dominanta in traditia cercetarii stresului despre raspunsul la stimul si puternic influentata de psihofizica si comportamentalismul clasic. Aceasta traditie a cercetarii psihologice a indreptat atentia catre studierea comportamentului in reactie cu stimulul fizic si cel social (obiectiv definiti). Se considera ca individul reactioneaza la variatiile cantitative ale stimulilor care sunt oferiti de catre experimentator, dar este lipsit de libertatea de a reconstitui situatia asa cum este ea definita de catre experimentator. Watson (1924) a definit situatia ca fiind "rezolvabila intr-un grup complex de stimuli"    (p.20). aceasta viziune despre ambient sa schimbat in multe privinte dupa 1920, dar conceptualizarea si descrierea ambientului din punct de vedere fizic si social a fost aparata de catre cercetatorii din diferite domenii (vezi Barker, 1965; Chein, 1954; Krauze, 1970; Sells, 1963;Sherif si Sherif, 1956). În cadrul domeniului cu dezvoltare rapida al psihologiei ambientale (vezi Proshansky, Ittelson si Rilvin,1970) un mare interes este acordat proprietatilor fizice ale ambientului si efectelor lui asupra bine-sarii individului. Implicatile si limitarile acestei abordari u fost comentate de ctre Orne (1962) si Rosenthal (1966) (vezi de asemenea Harre si Secord, 1972; Lazarus si Launier, 1978).

Cercetarea incipienta a stresului a inceput cu abordarea mbientului real. Cercetarea fricii este un bun exemplu. Diagramele de examinare a fricii care au fost prezentate intr-un numar de versiuni, masoara in primul rand reactiile individului la tinte ale fricii definite obiectiv (Braun si Reynolds,1969; Geer, 1965; Lang si Lazovick, 1963; Scherer si Nakamura, 1968; Wilson, 1968; Wolpe si Lang, 1964). În primele stadii ale cercetarii efectelor aglomeratiilor, conceput de frica a fost definit si masurat pe baza trasaturilor fizice, obiective (Stokols, 1972). Cercetarea evenimentelor vietii (decesul unui prieten apropiat, divrtul, bolile personale, schimbarea domiciliului etc) - ca factori importanti ai stresului in viata individului a descoperit simptome de stres corelate cu masuratorile cantitative ale evenimentelor vietii, cel mai adesea pe baza frecventei unor astfel de evenimente. Cercetarea relatiei dintre frecventa evenimentelor stresante si taria simptomelor de stres a dus la concluzia ca evenimentele vietii au un impact general si nespecific asupra bolilor somatice si psihice (ex. Holmes si Rahe, 1967; Lundberg si Theorell, 1976; Theorell si Rahe, 1971,1975). Efectul asupra comportamentului al aspectelor descrise obiectiv ce tin de situatiile de stres au fost comentate de catre Holmes si Rahe (1967), Kagan si Lev (1974), Lazarus (1966), Levy si Anderson (1975), Levine si Scotch (1970), McGrat (1970), Mechanic (1975), Paykel, Dienelt, Klerman, Lindenthal, Myers si Pepper (1969).

ABORDAREA AMBIENTULUI PERCEPUT

Importanta analizarii sensului cuvantului ambient, ex. cum este perceput, interpretat si reprezentat cognitiv in mintea indivizilor a fost subliniata de cateva decenii nu numai de catre psihologii care sustin diferite abordari teoretice (vezi Angyal, 1941; Bowers, 1973; Endler, 1975; Jessor, 1953; Kelly, 1955; Koffa, 1935; Lewin, 1935; Magbnusson, 1971,1978; Rogers, 1959;Rotter, 1954; Schneider, 1973; Stanger, 1976) ci de asemenea de catre soceologi si antropologi (ex. Berger si Luskman, 1967; Goffman,1964; Mead, 1934; Thomas, 1927,1928). În mod evident, "lumea reala" in care traim, simtim, gandim si actionam, este lumea pe care o percepem si cea careia ii dam sens si importanta. Sau asa cum s-a exprimat Thoms (1928) in ceea ce Merton (1957) adenumit Teorema lui Thomas "Daca oamenii definesc sutuatiile ca fiind reale, ele sunt reale prin consecintele lor".

Bordarea mediului perceput are consecinte importante pentru teoriile de personalitate care incearca sa explice comportamentul social. Aceasta abordare a fost deosebit de importanta in teoria personalitatii interactionale (o perspectiva comentata mai tarziu in acest manual). A mutat atentia de la modul in care stimularea externa provoaca reactii emotionale, fiziologice si de anxietate comportamentala catre conditiile de stres (Magnusson si Stattin, 1981a). Lazarus (1966,1976) a subliniat in cercetarea lui evaluarea cognitiva a unei situatii de stres ca pe factorul important care fundamenteaza reactiile de stres si anxietate. În modelul anxietatii a lui Endler (1975), perceperea amenintarii interpersonale a situatiei, amenintarii de pericol fizic, sau a amenintarii ireale, determina masura in care indivizii manifesta starea de anxietate dintr-o anumita situatie. În cercetarea efectelor aglomerarii, aspectul esential l-au reprezentat efectele densitatii percepute a oamenilor si nu densitatea reala. Cercetarea evenimentelor vietii si a efectelor lor stresante a fost puternic afectata de teoriile care au vizat efectele moderatoare ale sprijinului social, controlul predictiv perceput si cel comportamental etc (Sarason si Sarason, 1981).

Pentru teoria si cercetarea stresului, aspectul esential al mutarii atentiei dinspre ambientul real catre cel perceput il reprezinta constienta tot mai mare a faptului ca trasaturile percepute ale conditiilor ambientale stresante sunt determinanti importanti ai stresului.

Interesul ce sporeste rapid legat de ambientul perceput este numai natural din cauza tipului fenomenelor care sunt importante in psihologie. Desigur nu reiese de aici ca ambientul real trebuie sa fie neglijat. Analizele ambintului real sunt si ele insele de interes. Pentru teoriile eficiente si modelurile de comportament in relatie cu ambientul in general (si in relatie cu situatiile de stres), avem nevoie in mod evident atat de abordarea ambientului perceput, cat si de cea a ambientului real (ex. Lantermann, 1978; Pugh, 1977). Doua dintre cele mai importante aspecte din psihologie sunt modul in care conceptiile individului despre lumea (mediul) extern(a) sunt formate pe baza informatiilor despre ambient "asa cum este el" (obtinut intr-o interrelatie continua cu ambientul) si modul in care aceste conceptii functioneaza in relatie cu conditiile reale, obiective dintr-un loc si timp specific(e).

SITUATIA

Ammbientul poate fi conceptualizat si analizat urmarind o dipensiune care trece de la micronivel la macronivel. Atat pentru teoretizarea cat si pentru cercetarea empirica despre influentele ammbientale asupra comportamentului uman, trebuie sa identificam unitatile de analiza adecvate pe parcursul traseului continuu de la micronivel la macronivel. Conceptul situatiei - ca parte a ambientului total a fost folosit in teoriile despre personalitate si in cercetarea stresului si anxietatii intr-o mare varietate de sensuri. Definitiile au urmrit aspecte incepand cu un singur stimul care afecteaza comportamentul pana la o anumita ocazie din influentele asupra vietii. Generalitatea conceptului de situatie necesita o definire mai precisa pentru a fi de folos in acest manual.

Doua definitii distincte ale termenului "situatie" sunt oferite astfel:

situatia reala, sau acea parte a ambientului care este accesibila intr-o maniera relativ stabila pentru perceptia senzoriala;

situatia perceputa sau perceptia, interpretarea si reprezentarea cognitiva a situatiei reale.

Aceste definitii exclud aspectele mai generale ale stresului legate de mediu, care uneori sunt analizate sub ghidajul evenimentelor vietii sau situatiilor din viata (vezi Magnusson si Stattin, 1981a; Sarason si Sarason, 1980).

Într-un comentariu despre determinantii situationali ai stresului exista doua motive principale pentru dirijarea atentiei catre situatii asa cum sunt ele definite aici:

primul motiv este cel evolutiv: este intalnit in situatiile reale pe care le intalnim in viata. Ele ne formeaza conceptiile despre lumea exterioara si dezvolta tipuri specifice de comportamente pentru rezistensa psihica. În acest proces, situatiile ne ofera informatiile pe care le folosim si ofera feedback-ul necesar pentru elaborarea unor conceptii valabile despre lumea exterioara; aceste conceptii la randul lor, formeaza baza pentru predictii valabile despre ceea ce s-a intamplat (inclusiv rezultatele actiunilor noastre);

cel de al doilea motiv de a fi interesati de situatii este cel ambiental: comportamentul se desfasoara in situatii reale. Comportamentul nu exista decat in relatie cu anumite conditii situationale si nu poate fi inteles si explicat separat de acestea. Stresul si reactiile de anxietate sunt intretinute de conditiile situationale reale atat direct cat si indirect (ex. adica, pe masura ce ele sunt percepute si interpretate).

Astfel, situatia trebuie sa joace un rol decisiv in orice model adecvat de compotament, inclusiv modelurile de stres si anxietate,

STRESUL SI STRESORII: O PERSPECTIVA INTERACTIONALA

Trebuie precizat ca stresul este un concept care este legat de persoana. În forma lui cea mai generala, stresul este definit ca fiind reactiile psihice si somatice ale individului la solicitarile care se apropie de, sau depasesc limitele lui ca resursa de rezistenta psihica.

Pentru comentariile mai cuprinzatoare ale conceptului de stres, vezi Appley si Trumball (1967), Glass (1977), Lazarus (1976), Sarason si Sarason (1980).

Elementele (psihic si cel psihosocial) ale situatiei care impun solicitari asupra individului si care duc la reactiile de stres sunt de obicei comentate pe baza stresorilor. Oprice aspect al unei situatii reale poate actiona ca stresor. Unii stresori fizici, asa cum sunt frigul, caldura, virusii si poluarea, impun direct solicitari asuptra resurselor individului, fara sa intervina vreo evaluare cognitiva. Alte conditii fizice si psihosociale devin stresori prin evaluarea cognitiva si interpretarea amenintarii.

Aceste formulari presupun printre alte lucrusri ca ceea ce devine stresor nu este determinat numai de natura situatiei sau de un individ si dispozitiile acestuia. O reactie de stres la un individ este efectul de legatura dintre dispozitia lui psihica si somatica si stresul care provoaca tipul conditiilor situationale - adica stresorii asa cum sunt ei ilustrati in figura 15-1.

FIGURA 15-1:Reactiie de stress ca produs al vulnerabilitatii unui individ si provocarea sttresului din situatie

Vulnerabilitate

Provocarea stresului

Aceasa figura este realizata desigur arbitrar, pentru a demonstra principiul general. Relatia este considerata a fi cel putin in parte specifica pentru indivizi, variabile si tipuri de stressor. Unele situatii de exemplu, frigul sau caldura extrema si de asemenea anumite situatii psihice sunt provocatori de stress in masura in care toti sau majoritatea indivizilor vor manifesta reactii de stress. Cat despre persoana, ocurenta stresului este determinata de vulnerabilitatea individului, definita pe baza predispozitiilor fiziologice, evaluarilor perceptual-cognitive si competentei de rezistenta psihica. Zubin si Spring (1977) au introdus conceptual de vulnerabilitate pentru a explica deosebirile individuale in privinta reactiilor fata de episoadele schizofrenice. Vulnerabilitatea curenta a unui individ este rezultatul unui process de maturizare si invatare in limitele potentialitatilor mostenite. Vulnerabilitatea poate fi specifica ex. restrictionata la anumite tipuri de conditii stresante (cum ar fi situatiile fobice), sau generala. Ex. sa se refere la majoritatea stresorilor ambientali.

În procesul de interactiune continua dintre persoana si situatie, un aspect important al predispunerii unui individ de a reactiona cu stress, il reprezinta sistemul lui perceptual-cognitiv folosit in selectarea si evaluarea informatiilor ambientale (rolul evaluarii cognitive in determinarea situationala a reactiilor de stress este comentat intr-o sectiune ulterioara).

Pentru scopurile unor comentarii subsecvente trebuie observat ca stresul si anxietatea nu sunt sinonime. Anxietatea determina intodeauna stress, iar reversul nu este neaparat valabil. Frigul, caldura si bolile pot genera stress, darn u in mod necesar anxietate. Care stressor genereaza stress, depinde de evaluarea stresorilor de catre individ (a masurii in care acestia prezinta o amenintare). Desi poate parea rezonabil sa separam aspectul fiziologic de cel psihic (Selye, 1976), ele sunt de fapt puternic relationate, Mason (1975) chiar a afirmat ca procesul psihic - in forma de atrib uire situatiei a unui rau asteptat, acesta precede majoritatea reactiilor psihice de stress

DOUA MODELURI COMPORTAMENTALE - DOUA TIPURI DE EFECT SITUATIONAL

Foarte importanta pentru descrierea determinantilor situationali ai comportamentului individului (si fundamental pentru scopul acestui capitol), este distinctia intre efectul general si cel diferential al situatiei asupra comportamentului.

În conceptualizarea relatiei dintre conditia situationala si cea emotionala si dintre reactia fiziologica si cea comportamentala, pot fi distinse doua modeluri principale (vezi figura 15-2). Ele sunt legate prin doua tipuri de comportament care au desemnat modelul consecventei relative si modelul coerentei (Magnusson, 1976). Modelul consecventei relative este strans legat de un model al masurarii temperamentale, care a ghidat majoritatea cercetarilor empirice din domeniul personalitatii timp de decenii si este inca influent, in specials prin efectul lui asupra metodelor folosite pentru colectarea si preluarea datelor care sunt strans legate de acest model.

FIGURA 15-2. Profile trans-situationale ale indivizilor A, B si C, pentru un anumit comportament - conform unui model traditionale de masurare (stanga) si un model interactional (dreapta).

cea de-a doua abordare , un model interactional de comportament a dobandit acceptare in deceniul al optulea al sec. XX, dupa o perioada lunga de dispute teoretice. Cele doua modeluri difera in privinta efectelor situationale care sunt analizate: modelul consecventei relative presupune si analizeaza numai efectele situationale generale, iar modelul coerentei analizeaza numai efectul general, cat si cel diferential.

În modelul consecventei relative, ordinea erarhizata a indivizilor pentru o anumita reactie este aceeasi pe parcursul situatiilor, indiferent de natura acestora (vezi figura 15-2). Daca exista numai efecte situationale generale, variatia reala a persoanei in cadrul unei matrice de valori situationale pentru o anumita reactie, poate fi explicata total prin efectele principale pentru factorul persoana si situatie, fara interactiune. Conform acestui model, indivizii difera intre ei in privinta reactiei emotionale, fiziologice si comportamentale la situatiile stresante numai in privinta nivelului de la profilele trans-situationale. Valorile medii ale reactiilor pe parcursul situatiilor sunt suficiente pentru a justifica deosebirile dintre indivizi.

O implicare a aprecierii despre efectele situationale diferentiale in modelul coerentei comportamentale este accea ca ordinea erarhizata a indivizilor pentru un anumit comportament va varia pe parcursul situatiilor (fig. 15-2). Pe baza datelor, indivizii difera nu numai in functie de nivelul profilelor lor trans-situationale depntru un anumit tip de comportament, ci si in functie de tipul profilelor. Existenta efectelor situationale diferentiale este relavata de variatia interactionala a persoanei in cadrul metricei de valori situationale. Variatia interactionala reala reflecta in acest caz, existenta unor profileindividuale unice partiale pe parcursul situatiilor pentru comportamentul analizat. Faptul ca astfel de profile unice partiale contribuie la persoana intreaga prin matricea situationala, s-a dovedit intr-un numar de studii, inclusiv cele care s-au ocupat de reactiile la situatiile stresante (pentru rezumate vezi Bowers, 1973; Endler si Magnusson, 1976; Magnusson, 1976; Sarason, Smith si Diener,1975). Faptul ca astfel de profile arata stabilitate pe parcursul timpului, a fost demonstrat empiric de catre magnusson si Stattin (1981b). astfel, conform unui model al coerentei interactionale, indivizii difera comportamental cu privire la doi parametri principali:

- nivel mediu al intensitatii reactiilor pe parcursul situatiilor;

- profilele trans-situationale unice partiale.

EVALUAREA COGNITIVA

Am remarcat anterior ca majoritatea stresorilor fizici si psihosociali nu determina direct reactii de stres, ci mai degraba prin intermediul evaluarii cognitive a solicitarilor si amenintarii. Astfel, un rol central si decisiv este jucat de sistemul cognitiv al individului legat de perceptii si abstractii despre lumea exterioara. Acest sistem cognitiv arata care situatii trebuie cautate si care trebuie evitate (atata vreme cat exista alternative), care elemente trebuie urmarite intr-o situatie, modul de evaluare a acestor elemente si care strategii trebuie folosite pentru a face fata solicitarilor si amenintarilor (Averill, 19789,1979; Lazarus, 1976; Lazarus si Launier, 1978).

Un sistem individual al abstractiilor si conceptiilor cognitive despre lume sau mediul (inclusiv auto-conceptiile) se formeaza in timp ce se schimba gradual in continua interactiune cu ambienturile intalnite. Prin asimilarea de cunostinte si experiente noi care se adauga la categoriile existente si prin adaptarea vechilor categorii si formarea celor noi, fiecare individ isi dezvolta un sistem integrat de structuri si continuturi mentale. În limitele dispozitiilor mostenite, tonurile afective se leaga cu intepretarea elementelor ambientale, iar strategiile cognitive se dezvolta pentru a face fata diferitelor tipuri de ambiente si situatii intr-un proces continuu de invatare. În acest fel, aspectele (fizic, biologic, social si cultural) ale ambientului pe care il intalneste un individ, sunt de o importanta decisiva pentru dezvoltarea metodelor lui care se permanentizeaza in conceptualizarea si lupta cu lumea reala (Hebb, 1958; Lewis, 1978; Matheney si Donald, 1975; Runyan, 1978; Wolhwill si Koln, 1976). În timpul acestui proces si in special in ultimele stadii ale dezvoltarii, generalizarile si disocierile de perceptie si evaluare a situatiilor si evenimentelor, evolueaza si ele o data cu dezvoltarea sistemului cognitiv integrat al individului. Trairea amenintarii intr-o situatie in care se urmareste o implinire poate determina o generalizare a unei game largi de situatii similare, rezultand astfel ceea ce se cheama comportamentul de evitare. Conform teoriei cu raspuns la stimulul traditional pentru invatare, comportamentul (inclusiv reactiile de stres si anxietate) este obtinut prin asocierea cu stimuli sau evenimente care preced in situatia de invatare, iar acestia si alti stimuli similari vor determina acelasi comportament in locatii subsecvente. În contrast cu aceasta viziune, adeptii invatarii cognitice sustin ca oamenii isi insusesc (invata) doua tipuri de asteptari:

contingentele determinate de situatie(anumite conditii sunt urmate de anumite rezultate);

contingentele comportamentale(numite comportamente duc la anumite consecinte).

Asteptarile si anticiparile joaca un rol central in astfel de teorii despre comportament, precum si in teoriile despre anxietate (ex. Bandura, 1977; Catell, 1966; Epstein,1967,1972; Mandler si Watson, 1966; Rotter, 1954,1955; Seligman, 1975). Baza unei anxietati individuale sau a unor reactii de stres in situatiile psihosociale nu este in acest caz anticiparea raului viitor. Anxietatea si stresul nu rezulta din situatie, ci din rezultatele daunatoare ale anticiparii de evaluare. Formarea contingentelor determinate de situatie si a celor comportamentale are valuare adaptiva pentru persoana in sensul ca ii permite sa controleze si sa influenteze ambientul intr-o oarecare masura. Informatiile oferite de situatie formeaza baza predictiilor individului despre rezultatele comportamentelor alternative si face posibila pregatirea lui pentru a actiona adecvat (cel putin in propriul cadru de actiune).

Astfel, in procesul de invatare si maturizare indivizii isi dezvolta sisteme totale care sunt partial unice cu privire la tonurile afective legate de situatiile specifice si cu privire la asteptarile, aptitudinile de rezistenta psihica si strategiile pe care ei le folosesc in manevrarea informatiilor situationale si a celor deja stocate. Interpretarea unui individ legata de o situatie are o istorie precum si un cadru curent de referinta si este influentata de planurile si asteptarile acestuia. Printre alte aspecte, aceasta presupune ca indivizii difera in oarece masura cu privire la modul in care selecteaz, percep si interpreteaza informatiile de la o anumita situatie si prin urmare, actioneaza in situatie si reactioneaza la ea in mod emotional si fiziologic. Averill (1979) a subliniat importanta stresului psihic generat de evaluarea individuala a raului potential din stresor si a aratat deosebirile individuale in aceasta privinta: " Pentru a deveni o sursa de amenintare, un eveniment trebuie sa fie evaluat ca fiind potential daunator ceea ce poate fi evaluat ca daunator de catre o persoana, poate fi evaluat ca pasnic de o alta persoana, sau de acelas individ la o data ulterioara" (p.367). Concluzia lui Selye (1976) ca " inca o data daca intalnim principiul de baza ca ceea ce se intrevede nu se intampla cu adevarat, ci doar felul in care individul asimileaza evenimentul" (p. 394) este o confirmare a importantei evaluarilor unic partiale ale individului legate de circumstantele imprejurarilor stresante. În acest fel, sisteele cognitive ale oamenilor ce cuprind abstractii si perceptii despre ambient, justifica deosebirile din profilele trans-situationale care redau reactiile de stres, reactii care au fost comentate anterior in legatura cu modelul interactional de comportament.

ILUSTRATII EMPIRICE

Pentru a demonstra natura sistematica si legica a relatiei dintre conditiile situationale si perceptiile unui individ despre reactiile la situatii stresante, voi comenta cinci studii empirice efectuate la Universitatea din Stackholm. Cu toate ca aceste studii au fost directionate catre zona mai generala a anxietatii si stresului, rezultatele sunt valavile ca o baza pentru emiterea concluziilor despre determinantii situationali ai stresului.

Deosebirile individuale in privinta reactiilor la situatiile stresante

Asa cum mentionam anterior, intr-un model interactionale de comportament, indivizii sunt caracterizati (in functie de nivelul datelor) prin profilele trans-situationale partial unice pentru comportamente stabile si schimbatoare. Indivizii difera nu numai in functie de nivele, ci si in functie de modelele unor astfel de profile. Acest fapt presupune o abordare pentru intelegerea si explicarea reactiilor si actiunilor indivdului mai mult pe baza modelurilor totale de profile trans-situationale entru un set relevant de variabile, decat pe baza unor profile ce redau un numar de factori de baza ai personalitatii, ignorand efectele situationale, intrucat a fost timp de decenii principala abordare din domenniul cercetarii traditional-empirice a personalitatii.

Importanta analizarii atat a efectelor situationale generale, cat si diferentiale in privinta reactiilor individuale din domeniul stresului si anxietatii (intrucat ele sunt reflectate in prefilele trans-situationale partial unice) poate fi ilustrata de rezultatele unui studiu efectuat de Magnusson si Ekehammar (1975).

Un grup de adolescenti (baieti si fete cu varste cuprinse intre 15-17 ani) au raspuns la un inventar de cercetare a stresului care a cuprins 17 situatii si 18 moduri de raspuns. Pentru fiecare situatie subiectul a trebuit sa raporteze gradul intensitatii de traire pentru fiecare raspuns. Inventarul a avut trei mari tipuri de situatii:

amenintarea cu pedeapsa;

anticiparea fricii;

amenintarea iminenta.

Cele 18 moduri de raspuns au reprezentat doua tipuri de reactie de anxietate: anxietatea somatica si anxietatea psihica.

Au fost facute doua tipuri de analiza:

Primul a presupus clasificarea indivizilor pe sexe, in grupuri omogene pe baza similaritatii profilelor trans-situationale prin analiza profilului latent (A.P.L.). S-au obtinut trei grupuri de indivizi, atat la fete cat si la baieti;

Al doilea, a insemnat o analiza cu cinci moduri de variatie in functie de seturile (grupurile) prestabilite partial, cuprinzand urmatorii factori s-au efectuat:

profile pe sex (A.P.L.= efectuate in cadrul sexului;

profile efectuate pe indivizi si pe sexe, pe raspunsuri si pe situatii. Figura 15-3 arata rezultatele unei analize de date pentru fete, ia in tabelul 15-1 rezultatele ilustreaza consecventa raspunsului trans-situational. Pentru fete, profilul I(59% pentru fete) s-a caracterizat printr-un nivel redus de anxietate, consecventa trans-situationala ridicata si consecventa de raspuns ridicata; profilul II (17%) s-a caracterizat printr-un nivel ridical al anxietatii, consecventa trans-situationala comparativ ridicata si consecventa de raspuns redusa; iar profilul III (24%) s-a caracterizat printr-un nivel moderat al anxietatii, consecventa trans-situationala redusa si consecventa de raspuns redusa. Consecventa de raspuns redusa inseamna ca diferenta dintre reactia psihica si cea somatica a fost mare. Entru baieti, profilul I 53% s-a caracterizat printr-un nivel redus al anxietatii, consecventa trans-situationala ridicata si consecventsa de raspuns ridicata; profilul II (36%) printr-un nivel moderat al anxietatii, consecventa trans-situationala comparativ ridicata si copnsecventa de raspuns redusa; profilul III (11%) printr-un nivel redus al anxietatii, consecventa trans-situationala redusa si consecventa de raspuns redusa.

Rezultatele confirma concluzia ca este fundamental pentru scopul urmarit de noi in acest caz: ceea ce este stresant pentru unii indivizi nu este neaparat la fel de stresant si pentru altii.

FIGURA 15-3. Profilele anxietatii trans-situationale medii pentru trei grupuri omodene de fete, obtinute prin analiza profilului latent (dupa agnusson si Ekehammar, 1975).

Determinantii situationali ai stresului: o perspectiva interactionala

Interactiunile persoana-situatie sunt importante in domeniul cercetarii stresului si anxietatii si in aplicarea rezultatelor unor astfel de cercetari pentru dezvoltarea unei preveniri mai eficiente in ambientul fizic si social. Printre alte aspecte, acesta presupune ca cercetarea fructuasa din domeniul stresului si al anxietatii nu poate fi facuta fara a se tine cont de conditiile situationale specifice in care indivizii sunt studiati.

TABELUL 15-1: Caracteristicile profilelor pentru fiecare analiza de profil (latent A.P.L.), pe grupuri de sexe

Deosebirile de varsta in percepia situatiilor stresante

Într-un studiu recent, baieti si fete cu varstele cuprinse intre 12 si 18 ani au fost rugati sa raporteze cele trei situatii foarte provocatoare de stres care le trec lor prin minte si sa descrie motivul fiecarei situatii care i-a facut sa simta anxietate. În analiza motivelor de anxietate ale tinerilor s-a manifestat o diferenta evidenta de anxietate intre grupele de varsta. Preadolescentii s-au referit adesea la proprietatile fizice ale situatiilor, consecintele externe corpului si posibilele sanciuni externe; in contrast, adolescentii mai mari s-au referit la consecintele psihice cum ar fi rusinea anticipata, culpabilitatea, izolarea, sau lipsa de integritate personala. . intrucat subiectii mai mici (tineri) au vorbit despre sanctiunile spatiale si temporale, cei mai mari s-au referit la consecintele anticiate in viitor (in viata profesionala, in casnicii etc). Pre adolescentii au avut chiar dificultati de conceptualizare a consecintelor pentru ei insisi. O explicatie preadolescenta ca raspuns la situatia descrisa ("imi este teama cand schiez pe opanta mare") a fost ("din cauza ca panta este asa de mare") si nu s-a referit la posibilitatea ranirii fizice - o explicatie destul de frecventa la subiectii mai mari.

Pe baza observatiilor noastre si a teoriei lui Piaget (1951, 1952) despre dezvoltarea cognitiva, s-a derulat un studiu care sa investigheze variatiile in functie de varsta in perceperea si interpretarea situatiilor provocatoare de anxietate, de la preadolescenti la postadolescenti (Stattin, 1980). Presupunerea de baza a fost aceea ca preadolescentii ar vedea relatii intre situatii pe baza manifestarii caracteristicilor fizice, in timp ce subiectii mai mari ar conceptualiza asemanarile dintre situatii mai mult pe baza consecintelor anticipate latent din punct de vedere psihic.

Datele au fost oobtinute pentru trei grupe de varsta (11-12, 14-15 si 17-18 ani). Dintr-un esantion de aproape 1000 de descrieri si situatii provocatoare de anxietate oferite de tinerii aceleiasi grupe de varsta, au fost selectate 11 pentru studiul de fata. Ipoteza a fost testata prin folosirea rating-urilor de similitudine. Toate combinatiile posibile ale celor 11 situatii au fost realizate in functie de similitudinea perceputa pe o scara cu patru trepte.

Rating-urile de similitudine dintre doua situatii au fost posibile pe doua fundaluri diferite. Conform primului principiu, situatiile pot fi apreciate ca fiind similare cu privire la un obiect central comun sau persoana care a fost clar vizibil, dar discret in cadrul situatiilor. În aceasta privinta, situatiile pot avea in comun unul din urmatoarele patru elemente: coleg de clasa, frate, ruda, sau caine. Acestea au fost caracteristicile de manifestare desemnate. Conform celui de al doilea principiu, similitudinea poate fi apreciata pe baza unor consecinte anticipate in mod obisnuit. Au fost folosite patru tipuri de consecinte: ranirea fizica; izolare, culpabilizare (mustrare) si rusinare. Acestea au fost desemnate ca fiind caracteristicile latente. Exemplul urmator va ilustra modul in care se actioneaza dupa aceasta procedura. Au fost descrise doua situatii dupa cum urmeaza: "un caine flamand latra sugestiv atunci cand te vede mergand pe afara" si "cainele meu este bolnav si trebuie dus la veterinar". Conform ipotezei de baza, aceste doua situatii vor fi apreciate ca similare de catre preadolescenti din cauza elementului comun (cainele), dar diferite de catre postadolescenti, intrucat consecintele anticipate sunt diferite (ranirea fizica si despartirea sau izolarea). Rating-urile medii de similitudine pentru situatii fara manifestarea aspectului comun si caracteristicile latente au fost folosite in testarea semnificatiei de rating-uri de similitudine pe baza manifestarii elementului comun si respectiv caracteristicile latente.

Rezultatul general este prezentat in figura 15-4. Asa cum ipoteya a sugerat atat pentru fete, cat si pentru baieti, s-a manifestat o descrestere graduala pe masura cresterii varstei in rating-urile de similitudine ale caracteristicilor latente si o crestere corespunzatoare in rating-urile de similitudine e baza caracteristicilor latente. Astfel studiul a confirmat presupunerea ca perceperea si interpretarea amenintarilor embientale se schimba ca tip de la preadolescenta la postadolescenta.

FIGURA 15-4 Evolutia schimbarii in perceperea situatiei la fete si la baieti (dupa Stattin,1980).

Acest rezultat este de interes in diferite perspective de analiza (pentru detalii vezi Stattin,1980). O implicatie care este importanta pentru alte teoretizari si cercetari despre stres si anxietate poate fi studiata si aprofundata. În deceniul al optulea al secolului XX problema consecventei personalitatii (atat in perspectiva transsituationala cat si in perspectiva longitudinala) s-a transformat intr-o tema centrala si controversata. Rezultatul prezentat aici arata o clara schimbare in perceperea si interpretarea situatiilor provocatoare de anxietate de la preadolescenta la postadolescenta. În masura in care este o functie a modului in care noi percepem si configuram lumea exterioara pe masura ce o privim in situatii reale, conditiile ambientale care determina stabilitatea transsituationala in comportamentul natural variaza in functie de varsta; ex. ceea ce se constituie intr-un mediu stabil este caracterizat puternic de similitudine in proprietatile fizice externe; pe de alta parte, postadolescentii interpreteaza situatiile predominant cu privire la calitatile psihice, latente. Cat despre deosebirile de varsta in perceperea si interpretarea amenintarii. Situatiile stresante pot fi considerate ca implica diferentele de varsta in confruntarea cu astfel de stuatii. Aceste speculatii sugereaza o serie de probleme importante si fructuase pentru cercetarea sistematica a stresului si anxietatii cu privire la diferentierile de varsta.

Deosebirile de sex in reactiile la situatiile stresante

O revizuire a literaturii arata ca marimea si directia deosebirilor de sex si reactiile la stres observate in cercetarea empirica, variaza in functie de tipul de variabila care este luata in calcul (ex. emotiile, nelinistile cognitive sau reactiile fiziologice), tipul de date folosite pentru analiza (ex. auto-rapoartele sau masuratorile obiective ale reactiilor fiziologice) , si de modul in care situatiile sunt prezentate subiectiilor (ex. daca raspunsurile se refera la situatii de viata reala ori la cazuri ipotetice prezentate verbal sau vizual). Un al patrulea factor important care influenteaza marimea si directia diferentelor in functie de sex care se potriveste aici il reprezinta caracterul situatiilor in care se produce comportamentul.

Existenta unor importante deosebiri in functie de sex generate de interactiunile din situatiile stresante a fost demonstrata in cercetarea empirica. Bergman si Magnusson (1978), Frankenhaeuser (1980) si Lundberg (1980) a studiat deosebirile de sex in relatiile fiziologice din situatiile psihosociale. Într-o serie de studii, Frankenhaeuser (1980) si asociatii ei au identificat consecvent reactii adrenalinice mai puternice la brbati decat la femei in situatii de stres, in timp ce astfel de diferente nu au fost observate in situatiile neutre (femei si barbati) ale vietii cotidiene. Un rezultat de acelas tip a fost prezentat de catre Bergman si Magnusson (1978). Ei nu au descoperit nici o corelatie semnificativa intre o implinire relativa, vazuta mai ales ca o caracteristica personala relativa si o excretie de adrenalina dintr-o situatie de scoala cu caracter neutru (baieti si fete). Ei au descoperit insa o corelatie semnificativa puternica pentru baieti intr-o situatie de scoala care presupune solicitari de implinire (performanta) scolara sau intelectuala.

În toate aceste studii barbatii au manifestat in mod constant excretie mai mare de adrenalina decat femeile in situatii de stres. Trebuie remarcat in orice caz ca toate situatiile presupuneau oarecare performanta. De un deosebit interes este apoi un studiu recent publicat de catre Lundberg (1980) in care reactiile psihice ale tatilor si mamelor la o situatie de amenintare pentru copiii lor au fost cuantificate (reactiile lor). În acest caz diferenta de sex asteptata nu a fost identificata; ba mai mult s-a descoperit o tendinta opusa.

Magnusson si Törestad (1980) s-au angajat sa investigheze deosebirile in functie de sex ale interactiunilor determinate de manipularea sistematica a caracterului situatiei. Ei au folosit date despre reactiile de anxietate ale unor baieti si fete cu vasta de 15 ani la diferite situatii provocatoare de anxietate.

Situatiile au fost alese astfel incat sa reprezinte patru categorii de situatii provocatoare de anxietate care s-au constituit in categorii distincte ale cercetarii empirice initiale. În plus, au fost adaugate situatii neutre. Astfel au fost folosite aprioric grupari de situatii:

situatii calme, neprovocatoare de anxietate;

situatii care necesita performanta;

situatii de amenintare fizica;

situatii de amenintare cu pedeapsa;

situatii inofensive.

Datele au fost obtinute de la baieti si fete cu varsta de 15 ani, adunati la intamplare dintr-o scoala a unui sistem suedez de invatamant obligatoriu nediferentiat.

Figura 15-5 ofera un rezumat al rezultatelor. Figura aceasta reda reactiile medii ale baietilor si fetelor pentru tipuri diferite de situatii; categoriile de situatii sunt ordonate pe baza gradului de provocare a anxietatii - exprimat de mediile totale ale reactiilor. Figura 15-5 evidentiaza mai intai o semnificativa interactiune in functie de sex ca reactie la situatiile provocatoare de axietate (p<0,01); in al doilea rand, s-a constatat o diferenta crescanda in functie de sex pe masuria ce reactia medie fata de anxietate a crescut. Figura mai reliefeaza o alta trasatura interesanta. La baieti, reactiile medii au variat insignifiat si sistematic pe parcursul situatiilor provocatoare de anxietate. La fete, in schimb, o analiza unidirectionala a variatiei pentru diferentele din valorile reactiei medii in cele cinci tipuri de situatii a oferit un rezultat semnificativ (p<0,02).

Forma exacta a curbei din figura 15-1 reprezentand intensitatea reactiilor de anxietate ca functie a tipului de situatie, trebuie privita cu atentie: toate situatiile inofensive nu provoaca reactii de anxietate mai mare decat toate celelalte alte situatii. Forma curbei va depinde intr-o oarecare masura de esantionarea situatiilor care reprezinta fiecare categorie. Ar trebui de asemenea subliniat faptul ca forma curbei interactiunii cu situatia in functie de sex rezultata in acest studiu nu poate fi generalizata pentru toate tipurile de situatii de stres. Asa cum indicau studiile prezentate de Lundberg (1980), in unele situatii deosebirile in functie de sex la situatiile stresante trebuie sa studieze interactiunile din situatii stresante mult mai variate.

FIGURA 15-5 Deosebirile in functie de sex ale reactiilor la diferite tipuri de situatii provocatoare de anxietate (dupa Magnusson si Törestad, 1980:6)

Principala concluzie care poate fi trasa din studiul lui Magnusson si Törestad (1980) este accea ca investigatiile valoroase ale deosebirilor in functie de sex in privinta reactiilor din situatiile stresante nu pot fi realizate fata controlarea conditiilor situationale in care se fac observatiile. Iar pentru intelegerea si explicarea diferentelor de sex observate, proprietatile conditiilor situationale in care se fac observatiile sunt de importanta cruciala.

Deosebirile in functie de sex si varsta in activarea conditiilor si consecintelor asteptate in situatii de stres

Pentru cercetarea sistematica a relatiilor persoana-situatie din domeniul stresului si anxietatii urmatoarele intrebari sunt fundamentale. Care situatii sunt cu adevarat stresante? Care este populatia situatiilor stresante? Care este structura acestei populatii? Exista deosebiri de varsta in aceste privinte? Sunt ele diferite populatiile situatiilor stresante fata de situatiile pentru o anume grupa de varsta?

Cercetatorii din domeniul stresului si anxietatii au prezentat diferite liste cu categorii de situatii stresante. De exemplu, Spielberger (1972) si-a rezumat teoria despre anxietatea tranzitorie si cea instalata si configurarea si I.A.T.I.-S. (Inventarul anxietatii trazitorii si instalate pentru studenti) si I.A.T.I.-A (inventarul anxietatii tranzitorii si instalate pentru adolescenti) si au rezultat situatiile amenintarii "eu"-ului (S.A.E.); Endler (1975), in scara anxietatii tranzitorii (S.A.T.), a distins trei tipuri de situatii de amenintare (pericolul fizic, amenintarea interpersonala si situatiile inofensive); iar Schalling (1975) au identificat sapte categorii (critica, anticiparea, agresiunea, durerea-medicala, durerea, infiorarea si plictiseala). Ceea ce este comun pentru aceste liste este ca respectivele categorizari nu sunt bazate pe datele care satisfac nevoile de esantionare reprezentativa pentru persoane si situatii. Categoriile pot sa fi fost obtinute printr-o procedura empirica, dar reprezentativitatea rezultatelor este adesera necunoscuta din cauza lipsei de esantionare adecvata a situatiilor pentru un grup reprezentativ de indivizi. Urmatoarea procedura a fost folosita pentru a satisface rigorile esantionarii situatiilor provocatoare de anxietate pentru studierea diferentelor in functie de sex si varsta (Magnusson si Stattin,1981b). baieti si fete cu varsta de 12,15 si 18 ani au fost rugati sa raporteze trei dintre situatiile cele mai provocatoare de anxietate care le-au trecut lor prin minte. Pentru fiecare situatie ei au descris ceea ce in situatie era in conexiune cu trairea anxietatii si de ce a fost astfel. A fost elaborata o schema de clasificare pentru categorisirea situatiilor pe baza analizei continutului informational. Schema a constat din doua subparti, una clasifica situatiile pe baza activarii conditiilor (descrierea a ceea ce este in legatura cu trairea anxietatii ex. stresorul), iar cealalta clasifica situatiile pe baza consecintelor asteptate (motivul pentru care o anumita conditie situationala determina anxietate). Categoriile celor doua subscheme sunt prezentate in tabelul 15-2 si tabelul 15-3. un studiu cu adolescenti din Ungaria (Magnusson si Olah, 1981) si un altul cu tineri suedezi (Stattin si Magnusson, 1982) au fost desfasurate prin folosirea acestei proceduri.

Figura 15-6 arata procentajul pentru fete si baieti la fiecare nivel de varsta in cadrul studiului suedez care a evidentiat diverse categorii de conditii de activare ca pe cele mai amenintatoare conditii (Stattin si Magnusson,1981(. Au fost incluse si situatiile care depasesc 10% la orice nivel de varsta. Figura 15-7 reda curbele de varsta corespunzatoare pentru consecintele asteptate. Cele doua subscheme pot fi folosite separat asa cum s-a demonstrat in figurile 15-6 si 15-7; in orice caz, combinarea lor permite o analiza mai subtila a coincidentelor de rezultate ale situatiilor din experientele amenintatoare. Cele doua subscheme pot fi suprapuse intr-o congruenta de tipul unui tabel cu "m" randuri (numarul de categorii pentru conditiile de activare) si "n" coloane (numarul categoriilor pentru consecintele asteptate).

Stattin si Magnusson (1981) au elaborat un studiu ale carui rezultate ilustreaza necesitatea esantionarii adecvate a situatiilor, din care sa rezulte esantioane de indivizi bine definite pentru a se ajunge la clasificari expresive ale situatiilor-ca o baza pentru studierea rolului pe care il au conditiile situationale. De exemplu, in cercetarea anxietatii una din importantele categorii de situatii care a fost frecvent folosita a fost cea a anticiparii durerii. Conform acestui studiu, aceste situatii sunt raportate ca fiind deosebit de amenintatoare de catre un numar de indivizi destul de mic.

TABELUL 15-2

Conditii de activare

Persoana

Sinele (eu-ul)

Parintii;

Alti adulti foarte apropiati;

Persoane potrivite (asemanatoare);

Sefi (autoritati);

Egali;

Oameni periculosi;

Oameni in general;

Situatii de implinire;

Situatii medicale;

Accidente;

Fobii obisnuite;

Animale;

Situatii arhaice*;

Orori supranaturale;

Elemente macrosociale.

* adesea cunoscute ca situatii inofensive

Sursa: Magnusson si Stattin

TABELUL 15-3

Consecinte asteptate

Fizico-corporale

Durerea fizica;

Ranire fizica;

Disconfort;

Nerealism.

La nivel personal-interpersonal

Inadecvanta personala;

Pierderea autocontrolului;

Decesul;

Pedeapsa;

Culpabilitate;

Rusinare;

Respingere totala;

Separare (despartire).

Global

Societal

Sursa: Magnusson si Stattin (1981b:77).

FIGURA 15-6: conditiile activarii situationale la diferite niveluri de varsta (dupa Stattin si Magnusson, 1981).

Deosebiri culturale in reactiile la situatii de stres

Într-o oarecare masura, conditiile fizico-georgrafice si modelurile soceo-culturale guverneaza conditiile care vor fi percepute ca amenintari deosebite pentru o populatie. Prin legi obisnuite (comune), norme, reguli, atitudini si factori soceo-culturali se regularizeaza perceptia si interpretarea circumstantelor situationale pe care ei le intalnesc. Prin institutiile ei, societatea guverneaza de asemenea pana intr-o oarecare masura tipurile de situatii factuale cu care se confrunta oamenii. Într-un sens, factorii generali fizico-georgrafici si soceoculturali omogenizeaza experientele oamenilor facand unele situatii sa fie apreciate ca mai amenintatoare decat altele. Cu toate ca mediul la nivelul macro standardizeaza experientele pana la un anumit nivel, la nivele mai coborate lasa destul statiu pentru variatie. Factorii subculturali vor forma diferite grupuri de indivizi sensibili la diferite conditii de amenintare. Prin urmare, se poate presupune ca diferitele conditii situationale vor fi percepute ca amenintatoare de catre subiecti din diferite localizari georgrafice (de exemplu, districtele rurale si urbane), diferite grupuri etnice, diferite niveluri soceo-economice etc.    În plus, la micronivel se vor intalni considerabile deosebiri individuale in perceptia si interpretarea mediului care reflecta parveniri si experiente unice in cursul dezvoltarii.

FIGURA 15-7 : Consecintele asteptate din situatii provocatoare de anxietate la diferite niveluri de varsta (Stattin si Magnusson, 1978).

Într-un studiu transcultural al reactilor la situatii provocatoare de anxietate, tineri din Ungaria, Japonia si Suedia si-au categorisit propriile reactii la un numar de situatii ipotetice (Magnusson si Stattin, 1978). Figura 15-8 reda profilele de reactie pe parcursul a tresi situatii pentru tinerii din cale trei tari. Situatiile au apartinut la aceeasi categorie de situatii provocatoare de anxietate - conform datelor de la tinerii suedezi.

FIGURA 15-8: Profilele reactiei de anxietate trans-situationala pentru tineri din Ungaria, Japonia si Suedia (dupa Magnusson si Stattin,1978).

Figura 15-8 evidentiaza ca tinerii din cele trei tari s-au diferentiat nu numai la nivelul mediu al reactiei de anxietate ci deasemenea (si de un interes nu mai redus) in privinta profilelor lor caracteristice ale reactiei din timapul situatiilor. Rezultatele accentueaza un aspect care va fi descris mai tarziu: ceea ce este stresant depinde de mediul fizic, social si cultural in care indivizii sunt localizati si traiesc. Ceea ce anxietatea provoaca intr-o cultura cu caracteristicile ei fizice specifice, geografice si sociale - nu este neaparat perturbator intr-o cultura cu alte caracteristici. Cu cateva exceptii (Lazarus, Opton, Tomita si Kodama, 1966), majoritate studiilor despre deosebirile transculturale au fost efectuate fara referire la situatii specifice. Rezultatele prezentate de Magnussoon si Stattin (1978) ilustreaza clar importanta folosirii datelor din situatii specifice in cercetarea transculturala a stresului si anxietatii.

CONCLUZII

Studiile prezentate in sectiunea precedenta s-au constituit in documente ale interactiunii dintre caracteristicile persoanei si tipul situatiei. Studiile au fost directionate catre investigarea reactiilor de anxietate, dar consecintele care pot rezulta pentru teoretizare si cercetarea anxietatii sunt la fel de valabile pentru teoretizarea si cercetarea stresului. Trebuie de asemenea subliniat din nou ca studiile nu au fost prezentate pentru a ilustra rezultatele decisive, finale pentru conturarea interactiunii personaa-situatie din domeniul stresului si anxietatii; in orice caz ele sunt sugestive si indica directiile fructuase pentru studierea in continuare a stresului si anxietatii. O misiune incitanta ar fi aceea de investigare a interactiunilor persoana - situatie pentru diferite tipuri de situati si pentru diferite caracteristici ale persoanei, folosind diferite tipuri de date.

Cercetarea empirica

Principala concluzie care poate fi trasa pentru domeniul tresului si anxietatii este aceea ca deosebirile individuale, de sex, de varsta si culturale etc, nu pot fi semnificative si investigate productiv sau intelese, fara referire la caracteristicile speciale ale situatiei in care este observat comportamentul. Acest fapt implica pentru cercetarea empirica necesitatea folosirii datelor specifice situatiei si mai putin datele de inventar legate de cutume si traditii, precum si rating-urile (cotatiile). Se ajunge astfel la necesitatea elaborarii si folosirii metodelor si strategiilor adecvate de colectare a datelor. De exemplu, predictia unei anxietati instalate intr-o anumita situatie prin folosirea datelor de la anxietatea tranzitorie, va fi dependenta de masura in care valorile anxietatii tranzitorii se refera la acelasi tip de situatie stresanta ca si cu cel pentru care se face predictia (modelul interactional al anxietatii al lui Endler,1975; Magnusson, 1980a). concluzia implica deasemenea nevoia de luare in calcul a trasaturilor situationale in planificarea si directionarea cercetarii empirice a stresului si anxietatii.

Descrierea sistematica si clasificarea situatiilor

Concluziile notate anterior pentru teoretizarea si cercetarea stresului si anxietatii confirma nevoia ca noi trebuie sa cunoastem caracteristicile situatiei in care este investigat comportamentul. În orice caz, teoretizarea psihologica si cercetarea psihologica s-a axat aproape in intregime pe persoana si pe interactiunea persoana - situatie. Faptul ca exista o mare nevoie de cercetare sistematica care sa ofere descrieri si clasificari ale situatiilor in termeni relevanti a fost tot mai mult accentuata pe parcursul ultimului deceniu al secolului XX. Studiile care produc informatii aloroase presupun o serie de probleme metodologic, conceptuale si teoretice. Vezi de exemplu Magnusson (1978,1981a) si Pervin (1978) - pentru analize ale acestor probleme in general si Magnusson si Stattin (1981a)- entru o descriere a problemelor din analiza situatiilor de stres. Aceste probleme trebuie sa fie astfel abordate incat sa putem obtine cunostinte despre situatii care sa ne permita atat analizarea conditiilor situationale intr-o maniera sistematica pe parcursul palnificarii si directionarii cercetarii empirice a stresului si anxietatii, cat si incorporarea conditiilor situationale in modeluri mai adecvate ale strategiei prin care indivizii se confrunta cu situatiile de stres.

Teoriile stresului si anxietatii

Pentru a intelege de ce un individ simte, gandeste si actioneaza intr-o anumita situatie, avem nevoie de cunostiinte despre factorii de operare ai persoanei si interconxiunea lor functionala; si un model teoretic care sa imbine aceste doua retele de cunostinte intr-un proces continuu de interactiune bidirectionala persoana-situatie. Într-un model interactional de personalitate, un rol crucial in acest proces este jucat de sistemul perceptual - cognitiv (cu tonurile lui afective si strategii de rezistenta psihica, precum si conexiunile si interconditionarea cu procesele fiziologice). Legat de elementul persoana este de asemenea important sa luam in calcul factorii fiziologici care contribuie la vulnerabilizarea indivizilor fata de provocarea stresului. Pentru o teoretizare mai eficienta si cercetarea emprica in psihologie, avem nevoie de o teorie functionala despre personalitate care incorporeaza si integreaza conditiile situationale, procesele cognitive si fiziologice si comportamentul (Magnusson, 1980b, 1981b). O astfel de teorie ne va ajuta sa intelegem de ce indivizii simt, gandesc si actioneaza asa cum o fac ei, nu numai in situatii care presupun stres si anxietate, ci de asemenea si in alte situatii.

TEME CONSULTATE

Ø     ANGYAL A. Bazele unei stiinte despre personalitate. Cambridge: Universitatea Harvard, 1941;

Ø     APPLEY M.S. si TRUMBALL R. Stresul psihic. Editura Appleton, 1967;

Ø     AVERILL J.R. O revizuire selectiva a factorilor cognitivi si comportamentali implicati in reglarea stresului. În lucrarea "Psihologia tulburarilor depresive: implicatii pentru efectele stresului", editata de R.S. Depue, New York Academic, 1979;

Ø     BANDURA A. Teoria invatarii sociale. Editurile Englewood Cliffs si Prentice Hall, 1977;

Ø     BARKER R.G. Explorari in psihologia ecologica. Psihologul American, 1965,20,1-14;

Ø     BERGER P. si LUCKMAN T. Contruirea sociala a realitatii. Editura Doubleday, New York, 1967;

Ø     BERGMAN L.R. si MAGNUSSON D. Supraimplinirile si secretia de catecolamine intr-o situatie care cere performanta. Medicina psihosomatica,1979,41,181-188;

Ø     BOWERS K.S. Situationismul in psihologie: o privire analitica si critica. Revista de psihologie, 1973,80,307-336;

Ø     BRAUN P. si REYNOLDS D.J. O analiza de factor pe baza scarii de evidentiere a fricii cu 100 de itemi (puncte). Cercetarea comportamentului si metode terapeutice, 1969,7,399-402;

Ø     BRONFENBRENNER U. Calea catre o ecologie experimentala a dezvoltare umana, Psihologul American, 1977,32,513-531;

Ø     ________Ecologia evolutiei umane. Cambridge, Editura Universitatii Harvard, 1979;

Ø     CATTEL R.B. Anxietatea si motivarea: teorie si experimente cruciale. În lucrarea "Anxietatea si comportamentul", elaborata de C.D. Spielberger. Editura Academiei, New York, 1966;

Ø     CHEIN I. Mediul ca determinant al comportamentului. Jurnalul de psihologie sociala,, 1954,39,115-127;

Ø     ENDLER N.S. Cazuri de interactiuni persoana-situatie. Jurnalul canadian de psihologie, 1975, 16,12-21;

Ø     ENDLER N.S. si MAGNUSSON D.Calea catre o psihologie interactionala a personalitatii. Buletinul de psihologie:

Ø     EPSTEIN S. Calea spre o teorie unificata a anxietatii. În lucrarea "Progrese in cercetarea experimentala a personalitatii", elaborata de B.A. Maher, Editura Academiei, New York, 1967;

Ø     ________ Natura anxietatii cu accent pe relatiile ei cu predispozitia. În lucrarea "Anxietatea: tendinte curente in teorie si cercetare", elaborata de C.D. Spielberger , vol.2. Editura Academiei, New York, 1972;

Ø     FRANKENHAEUSER M. Abordari psihoneuroendocrine ale tranzactiilor stresante dintre persoana si ambient. În lucrarea "Ghidul lui Selye pentru cercetarea stresului", elaborata de Selye H, vol.1, Ed. Van Nostrand, New York,1980;

Ø     GEER J.H. Elaborarea unei scari de masurare a fricii. Cercetarea comportamentala si terapie, 1965,3,45-53;

Ø     GLASS D.C.Modelurile comportamentale, stresul si bolile coronarien. Ed. Erlbaum, Hillsdale, 1977;

Ø     GOFFMAN E. Neglijarea situatiei. Antropologul American, 1964,66,133-136;

Ø     HARRE R. si SECORD P.F. Explicarea comportamentului social. Ed. Blackwell, Oxford, 1972;

Ø     HEBB D.O. Mamiferul si mediul lui. În lucrarea "Lecturi de psihologie sociala", elaborata de E.E. Maccoby, T.M. NewComb si E.L. Hartley. Editura Holt, New York, 1958;

Ø     HOLMES T.H. si RAHE R.E. Scara de cotatie a reajustarii sociale. Jurnalul de cercetare psihosomatica,1967,11,213-218;

Ø     JESSOR R.Teorii despre personalitati fenomenologice si limbajul datelor psihologice. Revista de psihologie, 1956,63,173-180;

Ø     JESSOR R. si JESSOR S.L.Ambientul perceput in stiinta comportamentului. Savantul Comportamentului American, 1973,16,801-828;

Ø     KAGAN R.R. si LEVI L. Sanatatea si stimulii psiho-ambientali: o revizuire. Stiinta sociala si medicina,1974,8,225-241;

Ø     KELLY G.A.Psihologia constructiilor personale. Editura Norton, New York, 1955;

Ø     KOFFKA K. Principiile psihologiei lui Gestald. Editura Harcourt, New York, 1935;

Ø     KRAUSE M.S. Folosirea situatiilor sociale pentru cercetarea scopurilor. Psihologul American, 1970, 25,753-847;

Ø     LANG P.J. si LAZOVIK A.S.Desensibilizarea experimentala a unei fobii. Jurnalul de Psihologie Sociala Paranormala,1963,66,519-525;

Ø     LANFERMANN E.D.Situatia si persoana.