HADICAPUL DE INTELECT

HADICAPUL DE INTELECT

(Emil Verza, 1999)

Datorita naturii plurifactoriale si diversitatii handicapurilor de intelect se foloseste o terminologie variata cu caracter de sinonimie de la un autor la altul: deficienta mintala, intarziere mintala, insuficienta mintala, olgofrenie etc.

Unii dintre acesti termeni , cum ar fi "inapoiere mintala" sau "intarziere mintala", pot provoca unele intelegeri gresite , care sugereaza ideea de o eventuala revenire la starea de normalitate . Alti termeni , cum ar fii oligofremie , encefalopatie infantila , au un pronuntat caracter medical , punand accent pe afectiunile structurii nervoase. Nici unul dintre acesti termeni nu semnifica gradele sau profunzimea handicapului.

Problematica psihopedagogiei handicapului de intelect:

Pentru proiectarea unor programe educationale recuperative care sa vizeze caracteristicile psihofizice , potentialul care poate fi stimulat , directiile de actiune, nivelul atins de demersul integrarii socio-profesionale este nevoie de o definire si caracterizare a handicapului de intelect dintr-o perspectiva pluridisciplinara.

Asociatia Americana pentru Intarzierea (deficienta) Mintala (1992) defineste intarzierea (deficienta) mintala astfel: D.M. se refera la limitari substantiale in functionarea prezenta. Este caracterizata printr-o functionare intelectuala smnificativ sub medie existand corelari cu limitari in doua sau mai multe ditre urmatoarele capacitati adaptive: comunicare, autoingrijire, viata acasa, deprinderi sociale, utilizarea comunitatii,autoorientarea, sanatatea si securitatea personala, cunostinte teoretice timp liber si munca. Intarzierea mintala se manifesta inainte de varstei de 18 ani.

Pentru aplicare acestei definitii sunt esentiale urmatoarele consideratii:

1-Evaluarea valida tine cont de diversitatea culturala precum si de deficientele de comunicare si de comportament.

2-Aparitia limitarilor in capacitatile de adaptare survin in contextul mediilor comunitatii tipice pentru indivizii de aceasi varsta si este corelata cu cerintele individuale de sprijin ale persoanei.

3-Limitari adaptive specifice coexista cu forte (calitati) in alte capacitati adaptive sau alte capacitati personale.

4-Cu sprijin adecvat, dupa o perioada sustinuta, viata prsoanei cu intarziere (deficienta) mintala in general se amelioreaza.

Din definitia de mai sus a deficientei mintale rezulta urmatoarele aspecte:

intarzierea mintala (deficienta) se refera la llimitari substantiale in functionarea prezenta;

I.M. este definita ca o dificultate fundamentala in invatarea si indeplinirea anumitor de prinderi de viata cotidiana;

capacitatile personale in care exista o limitare substantiala sunt cele de conceptualizare, cele practice si de inteligenta sociala. Aceste trei arii sunt in mod particular afectate in deficienta mintala, in timp cealte capacitati ( de ex. sanatatea ,I temperamentul)s-ar pute sa nu fie;

I.M. este caracterizata printr-o functionare intelectuala semnificativ sub medie, Q.I. de aproximativ 70-75 sau mai putin, bazat pe o evaluare care cuprinde mai multe teste generale de inteligenta administrate individual si care trebuie revizuite de catre oechipa multidisciplinara si validate cu teste aditionale sau alte informatii evaluative.

Limitarile intelectuale survin in aclasi timp cu limitari ale capacitatilor de adaptare.Limitarile de adaptare sunt mai aproiate de limitarile intelectuale decat de alte circumstante cum ar fi diversitatea cultural lingvistica sau limitarile senzoriale.

Evaluarea limitarilor capacitatii de adaptare este necesara intrucat functionarea intelectuala nu este suficienta pentru diagnoza deficientei mintale. Impactul asupra functionarii datorat acestor limitari este suficient de comprehensiv pentru a cuprinde cel putin doui abilitati de adaptare sau olimitare generalizata si pentru a reduce probabilitatea erorilor de masurare.

Capacitatile fundamentale pentru o viata reusita si corelate cu cerintele de angrijire pentru persoanele intarziere mintala le reamintim: comunicare, autoingrijire, viata acasa, deprinderi sociale, utilizarea comunitatii, autoorientarea, sanatatea si securitatea personala, cunostinte teoretice functionale, timp liber si de munca s.a.

Acestea pot varia cu varsta cronologica, fapt ce impune o evaluare functionala corelata cu varsta cronologica a persoanei.

Fiind una dintre disfunctiile psihice majore care implica numeroase aspecte de natura medicala, psihologica, pedagogica, sociologica, juridica, deficienta mintala este o notiune care nu a fost inca definita cu precizie. Dintre definitiile aparute de-a lungul timpului cele mai semnificative par a fi:

Stare de potentialitate restransa sau o oprire a dezvoltarii cerebrale, in urma careia persoana atinsa este incapabila, la maturitate, sa se adapteze la mediul sau, la cerintele comunitatii, in asa fel incat sa-si poata mentine existenta, fara supraveghere si sprijin extern (Buica, 2004, dupa Rosca, A., 1936)

O deficienta care exista ori de cate ori se manifesta o activitate intelectuala semnificativ sub medie, asociata cu limitari adaptative in doua sau mai multe arii: comunicare, autoingrijire, autogospodarire, relationare sociala, servicii comunitare, orientare situationala, sanatate si securitate personala, cunostinte aplicabile in viata de zi cu zi, timp liber, munca (Asociatia Americana privind Deficienta Mintala, 1992)

Tipul de deficienta determinata de un complex de factori etiologici cu actiune defavorabila asupra creierului in perioada de maturizare a acestuia, avand doua consecinte principale: oprirea sau incetinirea ritmului de evolutie, indeosebi a functiilor cognitive si diminuarea competentei sociale (Ionescu, S., Radu, V., 1973)

Deficienta mintala este o insuficienta globala si un functionament intelectual semnificativ inferior mediei, care se manifesta printr-o stagnare, incetinire sau o lipsa de achizitie in dezvoltare, determinate de factori etiologici, biologici si/sau de mediu, care actioneaza din momentul conceptiei, pana la incheierea maturizarii (Drutu, I., 1995)

Deficienta mintala se refera la fenomenul lezarii organice si/sau al afectarii functionale a sistemului nervos central, cu consecinte negative asupra procesului maturizarii mintale, al dezvoltarii sub diferite aspecte la individul in cauza (Radu, Gh., 2000)

Reducerea semnificativa a capacitatilor psihice care determina o serie de dereglari ale reactiilor si mecanismelor de adaptare ale individului la conditiile in permanenta schimbare ale mediului inconjurator si la standardele de convietuire sociala dintr-un anumit areal cultural ceea ce plaseaza individul intr-o situatie de incapacitate si inferioritate, exprimata printr-o stare de handicap in raport cu ceilalti membri ai comunitatii din care face parte. Ea este inteleasa ca o deficienta globala care influenteaza semnificativ adaptarea socioprofesionala, gradul de competenta si autonomie personala si sociala, afectand intreaga personalitate: structura, organizare, dezvoltare intelectuala, afectiva, psihomotrica, adaptativ-comportamentala (Ghergut, A., 2005)

R. Zazzo defineste handicapul de intelect astfel: "Debilitatea mintala este prima zona a insuficientei mintale - insuficienta relativa la insuficientele societatii , exigente variabile de la o societate la alta , de la o varsta la alta - insuficienta ai caror factori determinanti sunt biologici( normali sau patotogici) si cu efect ireversibil in stadiul actual al cunostintelor."

Din definitiile amintite mai sus rezulta cateva caracteristici ale deficientei mintale:

dezvoltarea intelectuala este sub medie si duce la limitari ale individului in cauza

limitarile se pot manifesta in mai multe domenii: comunicare, autoingrijire, autogospodarire, relationare sociala, servicii comunitare, orientare situationala, sanatate si securitate personala, timp liber, munca

poate fi determinata de o serie de factori, interni sau externi ce pot actiona in orice moment al dezvoltarii individului, din momentul conceptiei pana la finalizarea maturizarii

influenteaza adaptarea individului la mediul socio-profesional si cultural, la cerintele in continua schimbare a societatii.

Analiza categoriilor de copii cu deficienta intelectuala se realizeaza prin raportarea deficientului intelectual la :

a)       copii normali , mai mici ca varsta cronologica si de aceeasi varsta mentala

b)       indivizi normali de aceeasi varsta cronologica

c)       copii normali de aceeasi varsta mentala si la indivizi de aceeasi varsta cronologica

d)       indivizi normali de aceeasi varsta mentala, indiferent de varsta cronologica

e)       alti deficienti mintali din aceleasi categorii

f)        alti copii cu handicap , cu alte handicapuri decat cel de intelect.

Particularitatile deficientului mintal:

Rigiditatea

J.S.Kouning: " Spre deosebire de copil , adultul are un numar mai mare de "regiuni psihologice" dar granitele dintre acestea devin tot mai rigide pe masura inaintarii in varsta."

Pentru handicapatii de intelect, regiunile respective sunt pregnant rigide si nu permit schimbul functional normal dintre ele corespunzator varstei cronologice.Astfel sesizam la aceasta categorie de copii rigiditatea gandirii , a memoriei, a limbajului, a comportamentului etc.   

Vascozitatea genetica

B.Inhelder afirma ca debilul mintal nu poate atinge stadiul gandirii formale data fiind determinarea (psihica) constructiei sale si de aici prezenta vascozitatii genetice. DM (deficientul mental) datorita acestui fapt nu poate sa atinga numai stadiul operatiilor concrete.

In general, in plan psihic, acesta are o dezvoltare lenta, nu atinge stadiile superioare, dezvoltarea ramane neterminata, determinand dificultati in achizitiile instrumentale si de adaptare.

Heterocronia

DM se dezvolta din punct de vedere psihologic diferit de la un sector la altul. Diferitele functii psihogice nu se dezvolta in mod echilibrat.

Heterocronia cea mai evidenta se poate remarca intre ezvoltarea psihica si cea mentala, respectiv intre dezvoltarea somatica si cea cerebrala.

Problema heterocroniei este valabila si la persoanele normale, dar dezvoltarea unei functii stimuleaza si evolutia altei functii , pe cand la DM avansul unei functii se poate realiza in detrimentul alteia.

Fragibilitatea constructiei personalitatii

R. Fau: "Datorita operatiilor logice scazute la care ajunge deficientul mintal nu se faciliteaza constituirea de raporturi sociale stabile si evolutile, deoarece predomina fragilitate si infantilism in comportament. "

Deficientul mintal poate manifesta duritate, impulsivitate si lipsa de control, deci o fragilitate disociata , iar pe de alta parte o fragilitate mascata (pentru deficientii mentali care traiesc intr-un mediu securizant) facand posibila disimularea trasaturilor negative.

Emil Verza : O trasatura caracteristica a persoanelor cu handicap de intelect este fragilitatea si labilitatea conduitei verbale. In acest sens este evidenta neputintei HM de a se exprima logico-gramatical , de a-si adapta conduita verbala la schimbarile ce apar in diverse imprejurari.

Mariana Rosca

manifestarea atenuata ale unor categorii de senzatii sau posobilitari elementare de perceptie a insusirilor esentiale ale obiectelor si fenomenelor.

diferentierea cu dificultare a formei, a marimii, a spatiului si a timpului, reprezentari sarace , lipsite de detalii.

in gandire predomina sablonismul, stereotipia, inertia si neputinta de a rezolva pe cai originale problemele.

deficiente pe linia memorarii logice, nesesizarea cauzalitarii fenomenelor. Aceste situatii sunt cu atat mai agravate cu cat formele dizabilitatii minale sunt mai severe, mai profunde.

tulburari in planul psihomotricitatii, respectiv reactie scazuta, viteza diminuata a miscarilor, imprecizie.

din punct de vedere emotiv: emotivitate crescuta, puerilism si infantilism afectiv, sentimente de inferioritate, anxietate, control limitat al starilor afective.

Cauzele deficientelor mintale

In functie de momentul actiunii lor cauzele sunt:

a) genetice;

b) care actioneazain perioada prenatala;

c) la nastere;

d) din perioada postnatala;

a) Cauzele genetice pot fi

genetice nespecifice (poligenice, nu pot fi individualizate clinic): cazuri endogene, aclinice, subculturale, familiale. Exista riscul sa apara deficienta mintala la 40% din copii cu un parinte deficient mintal si la 60% din copii cu ambii parinti cu deficiente mintale. In aceste cazuri influentele educationale sunt scazute datorita posibilitatilor neprielnice de dezvoltate afectiva, intelectuala.

genetice specifice - sindroame individualizate clinic, aberatii cromozomiale. Au loc prin transmiterea genetica a unor deficiente in metabolismul substantelor: tulburari in proteine, glucide sau lipide, sau din cauza unor influente genetice transmise: deficienta structurala (microcefalia).

b) Cauzele din perioada prenatala:

factori infectiosi (virotici): rubeola, gripa infectioasa, hepatita virala. 45% din cazuri au loc in prima luna de sarcina;

factori bacterieni: sifilis congenital;

infectii cu protozoare toxoplasmoza congenitala

factori toxici: intoxicatii cu substante chimice, alimentare, iradieri, spaime puternice, neacceptarea sarcinii, incompatibilitatea Rh-ului

traumatisme ale mamei din perioada sarcinii

tulburari endocrine ale mamei (diabet, tulburari tiroidiene)

c) In perioada perinatala pot produce deficiente mintale:

traumatismele obstetricale, pot fi clasificate in doua categorii:

traume mecanice datorate aplicarii diferitelor instrumente medicale in timpul nasterii, instrumente care pot produce leziuni ale scoartei cerebrale

hipoxia din timpul nasterii care poate fi determinata de prelungirea excesiva a nasterii, compresiunea cordonului ombilical, ruptura de placenta, contractii uterine foarte slabe, fat prea mare

prematuritatea nou-nascutului, fat cu greutate mai mica sau egala cu 2500 grame. Se cunosc trei categorii de nou-nascuti prematur (Ghergut, A., 2005):

nou-nascuti inainte de termen - sarcina mai scurta decat 37 saptamani

nou-nascuti la termen dar cu greutate mai mica decat 2500 g

nou-nascuti proveniti din sarcini gemelare

postmaturitatea nou-nascutului, poate determina o hipoxie cronica a fatului ce va duce la retard mintal si psihomotor, convulsivitate accentuata, tulburari comportamentale

d)In perioada postnatala pot actiona urmatoarele categorii de factori:

- boli infectioase: gripa, hepatita epidemica, varicela, variola, scarlatina, tuse convulsiva

- boli inflamatorii cerebrale: meningoencefalite,

- intoxicatii cu diferite substante: plumb, oxid de carbon, alcool

- carente alimentare

- tulburari circulatorii la nivel cerebral

- factori psihosociali: conditii economice ale familiei, relatii afective din familie

Sindroame in care apare deficienta mintala

Sindroamele in care apare deficienta mintala reprezinta forme stabile ale acesteia. In general, aceste tulburari prezinta cateva caracteristici specifice (semne somatice si fizice) care asociate cu deficienta mintala dau un tablou tipic ceea ce va permite recunoasterea bolii fara a face apel la o consultanta de specialitate.

Sindroamele in care se intalneste deficienta mintala pot fi clasificate in:

a)     sindroame determinate de anomalii cromozomiale:

sindromul Down cauzat de trisomia partiala sau totala a cromozomului G21. A fost descris pentru prima data de Langdon Down care l-a numit si mongoloism. Dintre particularitatile morfologice ce apar pot fi amintite: craniul mic, brahicefalic, fantele palpebrale oblice si orientate in sus spre partea exterioara (ele au determinat si denumirea de mongoloism), limba de cele mai multe ori lata si hipotonica, buzele deseori ingrosate si fisurate transversal, degetele scurte, mana lipsita de suplete. Deficienta mintala poate avea grade diferite.

Sindromul Lejeune, cunoscut si sub denumirea de "cri du chat", principala caracteristica este un tipat asemanator cu cel al pisicii pe care individul il emite. In cele mai multe cazuri retardarea mintala este profunda.

Sindromul Edwards sau trisomia 18, se caracterizeaza prin: distrofie prenatala, musculatura hipertona, anomalii oculare, malformatii ale fetei, tulburari la nivel neuromotor, degete suprapuse si prezenta a sase sau mai multe arcuri digitale, deficienta mintala grava

Sindromul Patau (trisomia 13), are ca si caracteristici: microcefalia care determina malformatii ale creierului, afectiuni oculare grave, buza de iepure, urechi deformate, malformatii viscerale, deficienta mintala grava

Sindromul Turner, caracteristic persoanelor de sex feminin. Se caracterizeaza prin: dezvoltare staturala scazuta, gat scurt, edeme limfatice ale membrelor care de obicei dispar dupa primii doi ani de viata, malformatii ale coloanei vertebrale, torace cu mameloane indepartate, infantilism genital, anomalii congenitale.

Sindromul Klinefelter, caracteristic barbatilor. Se manifesta prin: hipertrofie staturala, musculatura slab dezvoltata, pilozitate redusa, atrofie testiculara, sterilitate, grade diferite ale deficientei mintale.

Sindromul Martin- Bell (sindromul X fragil), este consecinta unei mosteniri genetice in care mama este purtatoarea unei gene pe care o transmite copiilor ei. Se manifesta prin: retard mintal moderat sau sever, strabism, urechi mari, fata prelunga, simptome din spectrul autist, retard in dezvoltarea vorbirii. La fete simptomele sunt mai putin grave decat la baieti.

Sindromul triplu x (Sindromul Jacobs), dezvoltarea somatica este normala, apar malformatii viscerale iar afectarea performantei intelectuale apare la aproximativ 66% din cazuri.

Sindromul Prader Willi, se manifesta prin: aspect facial specific, frunte ingusta, ochi migdalati, hipermetropie, disfunctii in dezvoltarea motrica, sensibilitate redusa la durere, salivatie vascoasa, tulburari de vorbire, apatie, crestere excesiva in greutate.

b)     sindroame determinate de tulburari metabolice:

Fenilcetonuria (oligofrenia fenilpiruvica sau Boala lui Fölling), este cauzata de absenta unei enzime ce transforma aminoacidul aromatic in tirozina. Are loc astfel un proces incomplet care duce la acumularea unei cantitati mari de fenilalanina cu caracter toxic pentru celula nervoasa. Fenilalanina se transforma apoi in acid fenilpiruvic ce poate fi detectat in urina copiilor permitand astfel o diagnosticare timpurie a bolii, fapt foarte important deoarece daca se administreaza o dieta din care lipseste fenilalanina evolutia individului este mult imbunatatita. Dintre caracteristicile persoanelor ce prezinta aceasta tulburare pot fi amintite: par blond, ochi albastri, sensibilitate excesiva a pielii, diminuarea pigmentilor, subdezvoltare staturoponderala, intarzieri in dezvoltarea motorie.

Galactosemia, determinata de absenta unei enzime necesara in metabolismul galactozei care se gaseste in lapte. La nastere copilul are o aparenta normala dar cand incepe sa fie hranit cu lapte se constata icter, simptome de subnutritie. Apar tulburari de crestere, atrofia musculara, paralizii, intarziere mintala de grade diferite.

Sucrozuria, consta in lipsa de toleranta la zaharoza

Fructozuria, se refera la lipsa de toleranta fata de fructoza si apare atunci cand in alimentatia copilului este intodus sucul de fructe.

Boala Tay-Sachs (idiotia amaurotica), este o tulburare a metabolismului lipidelor si apare la cateva luni dupa nastere. Se manifesta prin: hipotonie musculara progresiva, tulburari progresive ale vederii, hipersensibilitate fata de lumina si zgomote, regresie mintala grava. Tulburarea poate sa apara la varste diferite si cu cat apare mai tarziu cu atat evolutia ei are un caracter mai putin dramatic iar degradarea mintala este mai putin evidenta.

Sindromul Hurler (gargoilismul), manifestat prin: nanism, aspecte de corp disproportionat, facies caracteristic (frunte bombata, ochi departati mult, nas turtit in forma de sa, buze groase), deficiente auditive si vizuale, degradare fizica si metala profunda

Oligofrenia polidistrofica (Boala Sanfilippo), in care apar: tulburari in dezvoltarea psihomotrica, tulburari ale auzului, degradare mintala profunda

Boala Niemann-Pick are ca si caracteristici: piele pigmentata, abdomen marit, hipotonie musculara, scaderea acuitatii vizuale si auditive, modificari importante ale EEG, deteriorare mintala grava.

Maladia Wilson manifestata prin: astenie musculara, tulburari ale mersului, de comportament, alexie, agrafie

c)     sindroame endocrine

Cretinismul endemic, apare in diferite regiuni ale globului din care lipseste o concentratie normala de iod in sol si apa. Dezvoltarea acestor copii este afectata inca din perioada intrauterina. Dupa nastere ei prezinta statura subnormala, craniul mare in raport cu corpul, au par aspru, dinti implantati defectuos. Frecventa bolii scade prin utilizarea de sare iodata.

Idiotia mixedenoasa apare datorita hipertiroidismului. Aceasta tulburare duce la atrofierea corpului, individul are fata buhaita, o greutate mare a corpului in raport cu inaltimea si deficienta mintala de diferite grade.

d)     sindroame ectodermice

sindromul Rud in care intarzierea mintala este insotita de ihtioza (boala a pielii caracterizata prin uscarea si descuamarea tegumentelor sub forma de lamele sau solzi de peste), epilepsie si infantilism.

Sindromu Sturge-Weber in care apar pete rosietice sau violacee pe piele.

Scleroza tuberoasa (boala lui Borneville, epiloia), tulburare in care apar noduli sclerotici in cortex, atacuri epileptice si granulatii formate din glande sebacee hipertrofiate de o parte si alta a nasului asemanatoare cu aripile de fluture.

e)     sindroame determinate de tulburari ale sistemului nervos:

Microcefalia are ca si caracteristica principala craniul exagerat de mic in raport cu corpul, ceea ce duce si la deficienta mintala destul de grava.

Sindromul Marfan (arahnodactilia), denumita astfel din cauza degetelor lungi si subtiri atat la maini cat si la picioare. Individul prezinta malformatii ale scheletului, aparatului cardiovascular, anomalii congenitale ale cristalinului. De multe ori apar scolioze si cifoze.

Hidrocefalia (oligofrenia hidrocefalica) se caracterizeaza prin acumulare de lichid cefalorahidian in cutia craniana sau prin circulatia defectuoasa a acestuia. Poate sa apara inainte de nastere, caz in care copilul rareori se naste viu sau dupa nastere, instalandu-se atunci cand oasele craniului nu sunt inca suturate provocand cresterea anormala a craniului in raport cu corpul. Intarzierea mintala este grava, vorbitul si mersul apar cu intarziere, si in functie de centrii din creier care sunt afectati, copilul isi pierde gradual diferitele simturi sau posibilitati de comunicare si dezvoltare.

Clasificarea deficientelor mintale

dupa Ioan Drutiu, Psihopedagogia deficientilor mintali, Cluj Napoca 1995)

Clasificarea dedicientilor mintali se realizeaza dupa coeficientul de inteligenta IQ, care se calculeaza astfel: IQ= VM supra VC x 100 unde VM = varsta mentala, vc = varsta cronologica .

Deficienta mintala profunda : IQ = 0+- 20

La varsta de 0 - 5 ani - retardare profunda, capacitate foarte slaba de funstionare in domeniul senzorio-motor, nevoia de ingrijire permanent.

Intre varsta de 6 - 21 de ani se poate sesiza existenta unei oarecare dezvoltari motorii, inposibilitatea achizitionarii autonomiei personale.

La varsta adulta dezvoltarea limbajului este nula sau rudimentare. Necesita ingrijire permanenta.

Deficienta mintala severa : IQ= +-20,25 si +- 35

Intre 0 si 5 ani - slaba dezvoltare motorie, limbaj mimic, posibilitari reduse de comunicare. In general este imposibila achizitionarea autonomiei personale.

Intre 6 si 21 de ani - posibilitatea comunicarii prin limbaj , a educarii in vederea achizitionarii obisnuintelor elementare de igiena.

La adulti - posibilitatea castigarii unei autonomii partiale intr-un mediu protejat. Necesita supraveghere constanta.

Deficienta mintala moderata: IQ = +-35 si +- 50,55

Intre 0 si 6 ani - Dezvoltare motorie, posibilitatea comunicarii prin limbaj, achizitionarea unei autonomii satisfacatoare, necesitatea acordarii unei asistente moderate.

Intre 6 si 21 de ani - incapacitatea achizitionarii unui numar suficient de cunostinte scolare (in mica masura lectura , scris , calcul). Achizitionarea se face in general spre adolescenta.

La adulti - capacitatea executarii unei munci calificate, in general intr-un atelier protejat. Incapacitatea de a duce o viata independenta.

Deficienta mintala usoara Q.I

Intre 0 si 6 ani -Este dificila distingerea de copilul normal inainte de varsta scolara.Retard usor in dezvoltarea senzio motorie si in cea a dezvoltarii limbajului. Dezvoltare buna a contactelor sociale.

Intre 6-21 ani -Capacitatea achizitionarii de cunostinte scolare care insa nu depaseste nivelul clasei a lV-a.

La adulti- In urma unei educa tii speciale se poate ajunge la o competenta sociala si profesionala buna. In conditii de stres socio economic apare necesitatea unei asistente, indrumari.

Intelect de limita Q.i

Intre 0 si 6 ani - Dezvoltare psihomotorie aparent normala.

Intre 6si 21 ani- Existenta unei inteligente net inferioare fata de medie. Se impune un sprijin educativ adecvat.

Adulti- Posibilitatea executarii - practicarii unor mesreii simple.In perioade dificile necesita indrumare si suprveghere.

Recuperarea

Scopul recuperarii consta ,pe de o parte in valorificarea la maximum a posibilitatilor persoanelor deficiente, iar pe de alta parte, antrenarea functiilor psihice nealterate si preluarea functiilor afectate in vederea formarii unor abilitati si comportamente care sa-i permita o integrare optima in viata profesionala si sociala.

Recuperarea este un proces destinat sa dea posibilitatea persoanelor cu deficiente sa ajunga (si sa se mentina) la niveluri functionale fizice, psice si/sau sociale corespunzatoare furnizandu-le acestoera instrumentele cu ajutorul carora isi pot schimba viata in directia obtinerii unui grad mai mare de independeta.

Recuperarea trebuie precedata de o diagnoza si o prognoza a scopului respectiv.

Principalele forme prin care se face recuperarea sunt:

A-Recuperarea prin invatare Incepe sub oforma organizata de regula la varsta prescolara si in functie de specificul deficientei. Invatarea va fi predominant afectiva si motivationala insotita de invatarea morala, motrica si daca este posibil cea intelectuala.

Insusirea normelor morale si formarea unor abilitati motorii se realizeaza prin invatarea afectiva, psiho-morala, psiho-motrica si psiho comportamentala.Toate acestea vor insoti procesle ce se deruleaza in scoala si determina formarea de sentimente, convingeri, atitudini,aspiratii ca si modele de actiune, de comportare in viata.

Invatarea sociala- subiectul este orientat spre anumite modele comportamentale concrete stimuland-se capacitatea sa de imitare spontana. Pentru aceasta se folosesc drept intaritori: recompensa, lauda, indemnul, stimularea sentimentului datoriei,sanctionarea verbala

B-Recuprarea prin psihoterapie

Psihoterapia desi nu inlatura handicapul actioneaza pozitiv asupra spiritului si personalitatii, inlatura anxietatea si negativismul, activeaza motivatia si pulsiuniledevenind un factor energizant al implcarii subiectului in procesul recuperativ. Prin psihoterapie se inlaturasituatiile conflictuale, sentimentele de inferioritate, consolideaza trasaturi pozitive, motivatii pozitive.

Formele psihoterapeutice cele mai eficiente sunt,in cazul D.M.,psihoterapia sugestiva side relaxare. Psihoterapia sugestiva se sprijina pe capacitatea sugestiva D.M.si de a fi usor influientabili, de dependenta lor fata de persoanele din jur. Sugestia pozitva actioneaza pentru inlaturarea sau ameliorarea unor comportamente aberante, pentru formarea de atitudini favorabile invatarii si activitatii, pentru stmularea dorintei de aparticipa la viata colectivului.

Psihoterapia de relaxare- desi uzeaza de sugestie, depaseste limitele acesteia av and o actiune dubla atat asupra spiritului cat si asupra fizicului. Urmareste creerea unei stari de rellaxare fizica a organismului care duce la randul sau la ameliorarea starilor tensionale de

tipul hiperexcitabilitatii sau stresului.

C-Recuperarea prin terapie ocupationala- poate fi aplicata la tote categoriile de handicap. Cele mai cunoscute si mai importante forme sunt: ludoterapia, arterapia, meloterapia, ritmoterapia, terapia prin dans, ergoterapia. Este important ca solicitarile sa fie adaptate la posibilitatile subiectilor pentru a evita descurajarea si scaderea interesului in raport cu activitatea.