Etiologia tulburarilor de comportament

Etiologia tulburarilor de comportament

Unele tulburari de comportament trec neobservate (neafectand nici persoana respectiva, nici relatiile ei cu cei din jur), in timp ce altele, daca raman, se permanentizeaza si se transforma in tulburari de personalitate la varsta adulta. Multe dintre tulburari de comportament se instaleaza la varsta mica, in copilarie, intrucat atunci structura personalitatii este fragila, usor de influentat de catre altii (mai ales in sens negativ).

Cauzele incriminatorii pentru aparitia tulburarilor de comportament sunt extrem de numeroase, de variate si de complexe.

Putem grupa cauzele acestor devieri ale conduitei in mai multe categorii mari:

Boli organice

Boli psihice ale minorilor

Cauze genetice

Particularitati ale mediului inconjurator (ambiant)

Particularitati de personalitate

1. Bolile organice raspunzatoare de instalarea tulburarilor de com­portament sunt: epilepsia, traumatismele cranio-cerebrale si oligofre-niile.

a. Epilepsia - ca suferinta centrala, globala - imprima, in timp, trasaturi particulare personalitatii bolnavului, indiferent de originea si natura lezionala a suferintei devenita cronica. Interesant este faptul ca subiectii cu devianta comportamentala, recrutati dintre cei cu epilepsie (avand crize comitiale, urmare a unor leziuni centrale, mai ales temporale), afiseaza modificari comportamentale care devin trasaturi de personalitate. Mai semnificative sunt: a) vascozitatea afectiva; b) adezi-_y vitate si c) bradipsihie - pe fondul lor putand sa apara manifestari agresive explozive, manifestari coleroase, ca si descarcari psihomotorii, reactii neurovegetative secundare activarii instinctelor primare, manifes­tari disforice, dar mai ales acte de natura antisociala.

in perioadele intercritice, precum si postcritice, se instaleaza o serie de inclinatii patologice: atitudini manifest ostile fata de anturaj (peste care se suprapun tendintele sadice), vagabondajul, inclinatia catre furt, piromania, minciuna, ca si consumul de alcool in exces, tentatia distrugerii etc.

Dupa unii autori, predispozitia la crize de manie, de furie, reven­dicare in replica la cauze neinsemnate devine o trasatura constanta si reprezinta aproape 40-100 % dintre motivele pe care le constata specialistul la internarea in spitalele de profil a unor adolescenti, turbu­lenti, epileptoizi ca structura.

Caracteristic epilepticului, care poate savarsi acte de tip devianta comportamentala ce vizeaza legea penala, este faptul ca descarcarea prin acte de mare agresivitate si cruzime nu aduce dupa sine regretul sau sentimentul de vinovatie din partea acestuia.

Modificarile psihice apar de regula dupa cativa ani de la traumatism si sunt influentate mai putin de sediul leziunii cat de intinderea ei.

Sechelele psihice pot fi de tipul: cefalee, vertij, insomnii, iritabi-litate, agresivitate, tendinta de violenta, diminuarea atentiei si a memoriei, sensibilitate accentuata la zgomote.

Se pot decela:

sindroame psihotice - cu localizare frontala, cu note de agresivitate si crize de manie;

sindromul subiectiv traumatic - cu tulburari psihice de ordin intim, de traire personala, subiectiva;

nevrozele, psihozele si dementele cu toate implicatiile lor comportamentale, in instalarea carora traumatismului cranio-cerebral are un rol favorizant.

b. Oligofreniile sunt intelese de cei mai multi specialisti ai domeniului ca stari de nedezvoltare psihica sau de dezvoltare psihica incompleta, de cauzalitate multipla, in care coeficientul intelectual este cuprins intre IQ = 0 - 69, unii ingloband aici si liminarii cu IQ = 70 - 89 (ceea ce ar corespunde unui nivel mintal de maximum 12-14 ani).

Minorul oligrofen, mai ales imbecilul (oligofrenie gr. II), poate comite infractiuni al caror caracter particular reiese din absurditatea actului, acesta fiind caracterizat printr-o sugestibilitate crescuta. Aceste note specifice ale conduitei delincventului nedezvoltat psihic (mintal) explica existenta aproape obligatorie a unui debil mintal in cadrul bandei de delincventi, ca si absenta unui discernamant al faptelor -caracteristica a determinismului deviantei.

Debilul mintal dizarmonic este instabil, in agitatie permanenta (psihica si motorie), cu gesturi dezordonate, turbulent, expansiv, vorbind

mult si manifestandu-se ca o persoana multumita de sine, sociabila, in limitele agitatiei hipomaniacale pentru adaptarea la viata cotidiana etc.

Unii indivizi cu IQ liminar sunt relativ constienti de infirmitatea lor - probata prin insuccesul scolar - grupul intrand in relatii de opozitie cu anturajul, devenind ostili, agresivi, incendiatori.

Deviatii comportamentale deosebit de grave apar la oligofrenii cu defect sever (IQ apropiat de limita 20-25), cand ele se caracterizeaza prin manifestari intense de violenta (ii lovesc nemotivat pe cei din jur), au manifestari de furie pentru motive neinsemnate, automutilari (se lovesc, se dau cu capul de pereti, se zgarie pana le curge sange), hiperactivitate sexuala - incercand avansuri hetero sau homosexuale.

2. Bolile psihice ale minorilor care determina tulburarile de comportament sunt: schizofrenia, psihoza maniaco-depresiva si aspectele reactive ale nevrozei. Minorul cu conduite psihotice, mai ales cel care se apropie de schizofrenie, poate veni in conflict cu legea penala, cele mai multe infractiuni putand fi comise in perioada initiala denumita "perioada medico-legala', mai ales la varste tinere (pubertate si adolescenta). Devianta, infractiunile comise de schizofreni atrag atentia prin ferocitatea lor, pastrand permanent amplitudinea si amprenta patologicului. Acestea sunt insotite de o atitudine de indiferenta si afectivitate tacita, dar motivational se apreciaza ca actele lor aberante raman fara mobil, au caracter ilogic, absurd sau pot fi explicate prin idei delirante. Gama tulburarilor comportamentale se extinde de la fapte/acte minore ca iritabilitate, reactii de demisie etc, putand ajunge la furturi, prostitutie, perversiuni sexuale si omucideri. S-a constatat ca, dupa comiterea actului respectiv, psihoticul nu manifesta nici o remuscare, ramane pasiv si indiferent, privind ca un strain rezultatele propriilor sale fapte. in cadrul examinarii medicale de specialitate se detecteaza elemente ale unui comportament de tip hebefreno-catatonic, ori de alta natura discordanta: autism, ideatie deliranta, stari de depersonalizare etc.

Desi mai rar intalnita si diagnosticata ca atare, psihoza maniaco-depresiva a adolescentului se inscrie intre cauzele generatoare de comportamente deviante aberante. Cand sunt in plin puseu maniacal, acesti psihotici pot comite delicte de lovire, ranire pe fondul unui comportament impulsiv-agresiv, alternand cu euforia, logoreea si polipragmazia. Cei depresivi (din cadrul psihozei maniaco-depresive) pot savarsi acte antisociale, in majoritatea cazurilor indreptate impotriva

propriei persoane, sub forma automutilarii, tentativelor de suicid, mai rar aparand crime de factura altruista, cu un profund caracter absurd.

Reactivitatea este si ea o cauza posibila a tulburarilor comporta­mentale. In cazul unor nevroze tinerii si adolescentii pot avea izbucniri de tip episodic - toate cauzate de necesitati de rezolvare a tensiunilor interioare. Concret, la nevrotic, comportamentul aberant se contureaza pe conflicte interioare deja existente, situatie in care pot sa fie semnalate manifestari distructive, de cruzime fata de animale sau fata de persoane slabe (fizic mai ales) din anturajul lor imediat.

intrucat din cadrul acestor conduite si comportamente aberant-delictuale se recruteaza cele mai controversate cazuri de diagnosticare si interventie psiho-medico-sociala, tinem sa atragem atentia asupra posibilitatilor crescute de mascare in fazele premonitorii. De regula, manifestarile mentionate se afla in faza larvara, ele fiind vizibile numai in situatii critice, avand un mare potential reactogen. S-a constatat ca puberii si adolescentii din medii familiale armonioase pot sa devina deosebit de reactivi la aparitia unui eveniment complet indezirabil, dar fatal, creandu-se in acest fel o situatie specifica de conflict exogen.

La aceste cauze ale tulburarilor de comportament se adauga si retardul psihic congenital, etichetat drept debilitate mintala.

3. Exista studii care au depistat o legatura intre factorii genetici si comportamentul deviant, studii care sustin ca din parinti cu tulburari de comportament (de personalitate) se nasc copii cu comportamente de tip deviant (deci, se sustine caracterul transmisibil, mostenit al tulburarilor de comportament, luand drept punct de plecare anumite aberatii cromozo-miale transmise de la parinti la copii).

. 4. Cele mai multe cauze ale tulburarilor de comportament sunt insa cele care tin de mediul inconjurator (care include atat cadrul intrafamilial, cat si cel extrafamilial: strada, prietenii, scoala, mijloacele de transport, mijloacele mass-media - TV, radio, ziare, carti etc). Cele mai frecvente cauze tinand de mediul ambiant care favorizeaza aparitia comportamentului deviant la minori pot imbraca urmatoarele aspecte:

. Neintelegerile intrafamiliale si disocierea caminului. Acestea se regasesc cu o frecventa maxima: 80% dintre minorii cu probleme comportamentale provin din familii destramate. Aceste situatii pot

declansa la copil tulburari emotionale si tendinte patologice care se vor traduce prin devieri comportamentale.

Disocierea grupului familial prin boli cronice grave sau prin decesul unui parinte poate crea familiei, pe langa o privatiune economica, si o frustrare emotionala. Aceasta frustrare poate induce o stare de anxietate si un sentiment de singuratate.

Absenta unuia dintre parinti poate influenta negativ dezvoltarea personalitatii copilului prin absenta figurii de identificare necesare in conturarea personalitatii viitoare. Rolul mamei este primordial, copilul fara mama construindu-si la inceput o "reactie de protest', apoi trece printr-o etapa "disforica' si ajunge la final la stadiul de negare a necesitatii de a avea mama.

Divortul devine pentru copil un fapt iremediabil. Disputele premergatoare, tensiunile excesive dintre parinti sau un parinte brutal, alcoolic si care provoaca certuri (mai adesea acesta fiind tatal) duc la o serie de situatii fara echivoc din partea acestora care, pe langa anxietatea si insecuritatea insuflate copilului, ii pot crea acestuia unele resentimente sau pot constitui pentru el un model negativ de imitat.

Deficientele in atitudinea educativa a tatalui sau a mamei (agresivitatea, despotismul, pisalogeala etc.) determina, la copil si ulterior la tanar, reactii de indisciplina, incapacitate de acomodare, iritabilitate etc.

Relatiile dificile cu mama, care nu poate satisface trebuinta de afectiune a copilului, il vor situa pe acesta in permanenta in cadrul unor carente afective si de securitate.

incredintarea copilului unor "organizatii anonime' (gradinita, scoala etc), reflectand tendinta familiilor de dezangajare fata de sarcinile afective si educationale, conduce, in lipsa supravegherii parentale directe, la frustrarea de autoritate; copilul se simte prea rapid independent si autonom, ceea ce poate antrena tulburari comportamentale, mai ales daca in jurul sau exista exemple negative.

Factorii ecologici generatori ai unei subculturi pot crea indirect conditii pentru dezvoltari dizarmonice ale personalitatii copilului.

Pseudodebilitatea mentala a parintilor, caracteristica mediului subcultural, prezinta multiple implicatii comportamentale cu caracter deviant si este legata de carentarile si neglijentele educative prezente in acest mediu.

Prelungirea scolarizarii obligatorii face, paradoxal, pentru copiii cu intelect de limita, sa apara o sursa de inadaptare si de esec, fapt ce il antreneaza pe copil pe calea delincventei.

Precocitatea pubertatii si sexualitatii, care se manifesta in conditiile actualei etape de explozie tehnica si economica, se pot constitui intr-un focar generator de delincventa juvenila si ridica probleme chiar si unor adolescenti cu dezvoltare normala.

Solicitarile mass-media, care au o influenta din ce in ce mai mare si care, inlaturand reflectia si meditatia, favorizeaza reactii impulsive sau de satisfacere imediata a trebuintelor.

Transformarile demografice, legate de transferul dinamic al populatiei in cadrul urbanizarii, impun stresuri inevitabile, prin schimbarea brusca a modului si a ritmului de viata, perturbandu-i mai ales pe tineri, facandu-i vulnerabili in fata numeroaselor tentatii din noul univers care le este strain.

Calamitatile (de genul razboaielor) sporesc frecventa si intensi­tatea manifestarii acestor tulburari de conduita.

Influenta normei de grup (un comportament de tip negativ, de regula, care daca este promovat de seful/liderul gastii/bandei, va fi imitat - prin contagiune si supunere la norma de grup - de catre ceilalti membri ai grupului respectiv).

5. Putem afirma cu tarie ca aceste tulburari de comportament se instaleaza si se dezvolta pe un anumit fond psihic, de regula mult mai usor la un copil/adolescent cu o strucutra de personalitate dezechili­brata, imatura, usor sugestionabil si influentabil, cu o imagine de sine neformata inca sau deformata (in sensul subestimarii de sine) cu o slabiciune/inclinatie spre ascensiune/realizare rapida (cu minim de efort) si spre atitudini si comportamente socante, iesite din comun, spectaculoase in sine. La aceste persoane, conditionarea negativa a climatului microsocial se aseaza pe o structura labila, fragila de personalitate, la care, incompetenta educativa, lipsa de pricepere, dezinteresul afectiv al adultilor intretin dezvoltari aberante.