Sistemul nervos central

Sistemul nervos central

Felul in care este alcatuit la om reflecta procesul conti­nuu de perfectionare, desfasurat in paralel cu evolutia speciilor. Desi in _VS.N.C. se afla inglobati o multime de centri suprapusi, care au functii precise, ei nu actioneaza independent, ci in strinsa corelatie unii cu altii. Scoarta cerebrala, in calitatea ei de etaj suprem, coordoneaza si controleaza intreaga activitate a S.N.C., fara a fi insa scutita de influenta centrilor in subordine. Este substra­tul legii fundamentale a fiziologiei, conform careia S.N.C. actioneaza ea un tot unitar.

Fasciculele de fibre leaga centrii nervosi intre ei, constitu­ind "caile nervoase'. in lungul lor circula influxurile ner­voase care stau la baza reflexelor elementare, ea si a acti-

l - invatam dar cum?

vitatii nervoase superioare. Cu cit raspunsul organismului este mai complex, cu atit vor fi solicitate, pentru elabora­rea lui, mai multe cai si mai multe etaje ale S.N.C. Sche­matic, se admite, urmatoarea etajare a centrilor nervosi: etajul medular cu centrii din maduva spinarii, etajul sub-

Fig, S, Sinapsee intre neuronii din formatia reticulata a trunchiului

cerebral

1-buton de contact 2- corp neuronal; :3- fibri nervoasa. (dupa Sdicibel, Mollica

tl Mwtnti).

cortical, subdivisat In trunchiul cerebral si centrii dien-cefalici (talamus, hipotalamus etc.) si, in fine, etajul cor-tical, care inglobeaza mozaicul analizntorilor de pe scoarta cerebrali.

Schema fundamentala dupa care functioneaza tot acest complex este cit se poate de simpla: INFORMATII} - INTEGRARE - RASPUNS. Desi aplicabila in cazul func­tiilor psihice superioare caracteristice omului, ea se supra-pune perfect pe proprietatea esentiala a materiei vii -*-excitabilitatea. in cadrul evolutiei speciilor, s-a realizat de fapt o perfectionare a tuturor dispozitivelor de aplicare a acestei scheme, dar in mod deosebit s-au dezvoltat dis-pozitivele afectate intregrarii.

Informatiile constau in modificari ale mediului incon­jurator sau intern care actioneaza (sub forme diferite de

energie) asupra organismului, prin intermediul fenomenu­lui de excitatie. S.N.C. culege aceste excitatii (informatii) cu ajutorul receptorilor - dispozitive raspindite pretu­tindeni in organism. Se face diferenta intre exteroceptori (sensibili la variatiile mediului extern - organe de simt

A    - tact ; B -rece C - cald D - presiune profunda;

E - durere; F ~ tact; G - receptor din tendon H - receptor olfaetiv. (dupa Bainbridge si Menzie, modificat de Taylar).

etc.) si interoceptori (din organele interne, vase de singe etc.), care reactioneaza la cele mai fine oscilatii ale constantelor mediului intern. Si unii, si ceilalti au misiunea de a preface forma de energie (luminoasa, sonora, chimica etc.) sub care se prezinta informatia in influx nervos. Aceasta se realizeaza prin intermediul unei "codificari', fara de care informatia

n-ar putea strabate caile nervoase, pina la centrii insarcinati cu prelucrarea ei, in vederea elaborarii unui raspuns.

Data fiind imensitatea afluxului de informatii care sosesc continuu la scoarta, se impune o sortare a lor, in func­tie de valoarea pe care o au pentru organism in momentul respectiv. in acest scop, in lungul cailor nervoase ascendente exista insirati numerosi centri (din bulb si pina in talamus)

Fig. 6. Mozaicul analizatorilor corticali de pe suprafata externa a cre-

ierului

- analizator senzitiv; 4, 6 - analizator motor:

analizaior auditiv; 17, analizator vizual, (dupa llroilman).

care alcatuiesc un dispozitiv de filtrare numit formatia reticulata (F.R.). Dupa ce scoarta cerebrali¹! a calificat o informatie (sosita pe cale directa) drept semnificativa, F.R. o amplifica, blocind trecerea tuturor celorlate. Se face astfel ordine in haosul de informatii siuiultanc si se asigura linistea necesara prelucrarii corticale.

Sediul prelucrarii va fi cu atit mai stis-sii.uat, cu cit informatia este mai importanta pentru organism. Procesele psihice superioare care ne preocupa in mod special vor fi integrate la nivel cortical. Operatia consta in comparatia informatiei sosite cu experienta speciei, cu cea a imlividului, precum si cu informatiile sosite concomitent Li. celelalte arii corticale. Confruntarea aceasta este posibila numai datorita existentei legaturilor anatomice si functionale

|tltre numerosii analizatori corticali, legaturi fara de care

s-ar putea respecta legea fundamentala a activitatii scoartei cerebrale - aceea de a actiona ca un tot unitar. Integrarea terminata, pe caile descendente pornesc, catre organele efectoare, influxurile nervoase purtatoare de ordine, care vor materializa "raspunsul organismului'. Concomitent vor intra in actiune si centrii subcorticali ai sistemului nervos vegetativ (S.N.V.). Acestia din urma, prin modifica­rile functionale dictate in organele vegetative (inima, ] vase, plamini etc.), asigura suportul energetic al efortului reclamat de activitatea musculara, viscerala sau intelectuala. in afara de informatiile culese direct din mediu cu ajuto­rul receptorilor (primul sistem de semnalizare), omul a cistigat, o data cu aparitia limbajului, inca o modalitate de informare: cuvintul (al doilea sistem de semnalizare). Valoarea de semnal este conferita cuvintului de calitatea lui de simbol al unui obiect sau fenomen al lumii obiective. El are aceeasi putere de informare, ea si stimularea directa a receptorilor. S-a creat posibilitatea ea omul sa transmita .semenilor sai - in timp si spatiu - propria-i experienta, beneficiind, la rindul sau, de a celorlalti. Asa se explica puterea lui de a solutiona probleme cu totul noi pentru el, fara cea mai mica ezitare. Spre exemplu, in timp ce un animal va evita atingerea unui conductor electric numai dupa ce a suferit citeva socuri, omului ii este suficienta o avertizare verbala.

Indisolubil legat de viata sociala, limbajul a dat omului posibilitatea de a-si prelungi simturile, de a inlocui forta muschilor sai cu masini care dezvolta o forta in stare sa transforme natura in folosul sau si al societatii. Ca urmare, s-au nascut si dezvoltat si trebuinte le sale intelectuale (de cunoastere, estetice, etice, morale), care l-au detasat de restul vietuitoarelor.

in ce priveste metabolismul S.N.C., subliniem ea fapt de prima importanta pe acela ca materialul energetic propriu­zis il constituie glucoza. Desi creierul nu cintareste mai mult de 2% din greutatea totala a corpului, el consuma 4,7 g glucoza/ora, ceea ce echivaleaza cu 60% din totalul glicogenului fabricat de ficat. Scaderea aportului sanguin de glucoza provoaca aceleasi tulburari cerebrale, ea si insuficienta oxigenului. Creierul este la fel de avid pentru

oxigen, ea si pentru glucoza, consumind aproximativ 22% din totalul oxigenului inhalat (de 30 de ori mai mult decit muschiul voluntar). Metabolismul tesutului nervos variaza in limite mai strinse decit cel al altor organe. Importanta este reducerea lui cu 10 - 13% in timpul somnului, cre-indu-se posibilitatea de acumulare a energiei consumate de neuroni in timpul starii de veghe. Metabolismul creste cu 3 - 4% in timpul desfasurarii muncii intelectual, cu 10% in cursul unei emotii si cu 9 % dupa fumarea unei singure tigari.

Ca si metabolismul, debitul sanguin cerebral are variatii destul de limitate. El nu poate creste cu mai mult de 5 ori fata de normal, destul de putin in comparatie cu debitul arterelor coronare, care poate creste de 20 de ori. Aceasta diferenta nu trebuie sa lase impresia gresita ca la nivelul creierului exista o saracie de singe. Dimpotriva, el este foarte bine aprovizionat, aceasta dovedindu-se prin faptul ca in unele regiuni lungimea capilarelor ajunge la 2 000 mm/mm⁸ substanta nervoasa. Ceea ce caracteriteaza creierul este marea lui sensibilitate la calitatea singelui, conditionata la rindul ei, de integritatea si perfecta functionare a intregu­lui organism. Se degaja concluzia ca, pentru desfasurarea in bune conditii a activitatii S.N.C., este obligatorie sana­tatea perfecta a organismului, precum si o alimentatie corespunzatoare, in sensul aportului de substante nutritive, vitamine si saruri minerale.

Rezulta clar existenta unei interdependente strinse intre S.N.C. si organismul intreg, care a condus la enuntarea unei legi conform careia organismul actioneaza ea un tot unitar. Asa se explica numeroasele tulburari inregistrate in organele vegetative (inima, vase, plamoii etc), tulburari care insotesc dereglarile functionale ale scoartei cerebrale si, invers, durerile de cap sau reducerea capacitatii de munca intelectuala, in hepatita epidemica sau alte boli viscerale.