Procesele emotionale - Procese emotionale primare

Procesele emotionale

1.Definirea conceptului

Senzatiile, perceptiile, reprezentarile, limbajul, gandirea sunt procese psihice de cunoastere a realitatii obiective, componente ale blocului cognitiv. Efortul activitatii lor si sarcina principala pe care o au consta in incercarea de a reproduce cat mai fidel evenimentele lumii pornind de la informatia pe care mediul o furnizeaza. Datorita lor toti oamenii sunt virtuali martori ai aceleiasi realitati. Dincolo de acest efort, omul nu inregistreaza insa evenimentele lumii externe si interne, realitatea, in mod indiferent, pasiv. Realitatea este permanent raportata la nevoile foarte diverse ale fiecarei persoane, ea corespunde sau nu trebuintelor pe care le avem, aspiratiilor si convingerilor marturisite sau secrete ale fiecaruia. In urma acestei raportari iau nastere trairile emotionale. Drept urmare ceea ce este obiectiv, comun tuturor, se nuanteaza cu trairi foarte diverse si particulare. In general situatiile care ne permit satisfacerea nevoilor creeaza o stare afectiva pozitiva, in timp ce cele care se opun satisfacerii lor genereaza o stare de discomfort, o traire negativa. Nuantele pozitivului si negativului trairii afective sunt insa nelimitate.

Daca cognitia are la baza mecanisme universale foarte precise, mecanisme care au putut fi partial reproduse, trairea, rezonanta afectiva tine de o alchimie secreta, de resorturi interioare necunoscute inca, ireproductibile. Tot ceea ce putem spune pana in acest moment este doar ca starile afective sunt trairi care exprima gradul de concordanta sau neconcordanta intre un obiect sau o situatie si dorintele noastre.

Fenomenul emotional, extrem de complex, odata aparut, determina modificari semnificative in toate sferele vietii noastre:

a.-modificari fiziologice mai mult sau mai putin extinse - modificari ale tabloului EEG, modificari ale activitatii cardiace si a sistemului vascular, accelerari sau inhibitii pe tractul digestiv, variatii ale tensiunii musculare, schimbarea compozitiei chimice a sangelui sub aspectul continutului de adrenalina, al colesterolului, variatii ale secretiei salivare, etc. Intreaga gama a transformarilor se realizeaza datorita activitatii sistemului nervos vegetativ cu cele doua ramuri ale sale, simpatic si parasimpatic, din care cauza reactiile ce apar mai poarta denumirea si de reactii vegetative

b.-modelari ale manierei de preluare, codare, prelucrare a informatiei de catre blocul cognitiv

c.-conduita marcata de expresii emotionale. Se defineste o expresie emotionala ca fiind orice caracteristica exterioara a comportamentului omului care semnaleaza existenta unei stari de spirit interioare. Se disting cateva grupe de expresii emotionale:

- fizionomia, ce cuprinde totalitatea trasaturilor fetei e un rezultat al imprimarii atitudinilor emotionale traite de-a lungul anilor. Predominarea unora se presupune ca s-ar cristaliza intr-o expresie dominanta - optimism, tristete etc. In vorbirea obisnuita termenul de fizionomie e extins si asupra mainii care isi are propria expresivitate mai ales in miscare.

-Mimica, constituie aspectul fetei in miscare, adica succesiunea contractiilor diversilor muschi in raport cu emotiile traite. Cei mai expresivi sunt ochii, oscilatiile si luminozitatea lor, modificarea pupilei, etc.

-Postura si gestica - felul cuiva de a sta pe scaun, de a dansa, de a merge, de a strange mana, miscarile pe care le face cand vorbeste tradeaza starea sa de spirit.

-Vocea si modul de a vorbi. Vocea se moduleaza, devine mai sonora sau mai stinsa, gatuita sau expresiva, ritmata sau in cascada, precipitata, comunicand esentialul sau evitandu-l, ezitanta sau sigura, etc in functie de trairea pe care o are subiectul.

Rezultatele comportamentului legate de miscarile complexe si expresive - scrisul, desenul sunt in relatie cu trasaturile personalitatii modulate de trairile specifice ale momentului

d.-trairile subiective, rezonanta interioara a fiecaruia, sentimentele foarte concrete cu care se confrunta fiecare dintre noi.

2. Formele vietii afective

Incercarea de sistematizare a proceselor emotionale este extrem de dificila datorita complexitatii fenomenului, a infinitelor nuante pe care le presupune, a imposibilitatii de masurare si evaluare a trairilor etc. Luandu-se concomitent in calcul criteriul intensitatii, duratei de manifestare, a gradului de control constient a lor, distingem cateva categorii afective:

1.Procese emotionale primare

a.Dispozitiile organice sunt stari afective difuze care insotesc starea de sanatate , de oboseala , de boala, de tipul nelinistii, a dorintei sexuale. De ex. bolile cardio-vasculare produc de regula stari anxioase, TBC-pulmonar e insotit de euforie si excitabilitate, afectiunile gastro-intestinale de stari de ipohondrie, etc

b.Afectele- izbucniri emotionale caracterizate prin aparitie brusca si de scurta durata, cu o desfasurare ampla, unipolara, consumandu-se in expresii si gestica vie, de ex. furia pana la abandonul de sine,agresivitate oarba, disperare, stare de groaza, accese nestapanite de plans sau de ras, tec. Ele sunt insotite de ingustarea campului constiintei, acesta fixandu-se asupra cauzei care a provocat accesul respectiv. P.Janet considera afectul ca o regresiune spre conduitele inferioare insotite de o diminuare a controlului constient. Reglajul cortical este redus, modificarile organice sunt deosebit de vii si au un caracter dezorganizat pronuntat. Dominarea sau stapanirea afectelor este posibila daca efortul de inhibitie este plasat in stadiul sau initial.

2.Emotiile propriu zise - sunt desfasurari emotionale mai moderate, in care functiile constiintei nu sunt blocate sau ingustate ca in cazul afectelor. Ele sunt rezultatul confruntarii dintre nevoile individului si datele reale sau prezumtive ale mediului. Spre deosebire de afecte emotiile sunt pluritonale, se dezvolta gradat, procesual si poseda un grad mare de diferentiere si interiorizare. Emotiile au o determinare, o referinta obiectuala sau situationala (ti-e frica de o situatie anumita, te infurie o intamplare,etc.)si apare frecvent ca urmare a satisfacerii/nesatisfacerii unor tendinte biologice.

Emotiile se asociaza in cupluri contradictorii( bucurie/ tristete, furie/ relaxare) imprimand aceea polaritate caracteristica vietii afective. De aici dihotomia clasica - emotii stenice( care sporesc activitatea, maresc forta si energia persoanei) si emotii astenice (care diminueaza energia si activismul, blocand dezvoltarea persoanei).

Emotiile se inscriu in tipare socio-culturale, pretandu-se la invatare, modelare sociala in timp ce afectele nu.

a.Dispozitiile affective - sunt stari emotionale difuze si generalizate, mai putin intense relativ discrete dar durabile care comunica o anumita tonalitate intregii noastre vieti psihice. Dispozitiile alcatuiesc un fel de fond afectiv care coloreaza comportamentul intr-o perioada mai scurta sau mai lunga de timp, fond pe care se dezvolta procesele locale. Dispozitiile afective sunt premise dar si rezultate ale acumularii si integrarii proceselor afective, ele coloreaza specific relatiile individuale cu ambianta, perceptiile, amintirile, gandurile etc.

b.Sentimentele - constituie formatiuni afective complexe, durabile, de intensitate moderata, care devin- datorita stabilitatii si generalizarii - adevarate atitudini afective fata de obiecte, evenimente, valori, persoane semnificative pentru individ. Sub unghi psihogenetic atitudinile emotionale stabile apar mai tarziu decat trairile situative fiind rezultatul generalizarii emotionale. Sentimentele sunt denumite ca si emotiile, prin temeni similari - dragoste, ura, mandrie, recunostinta, etc. fapt ce denota ca sunt traite la fel, aflandu-se in consonanta. Pe scurt, sentimentul este o formatiune atitudinala caracterizata prin stabilitate, condensare emotionala si caracter habitual. La aceste note definitorii se adauga caracterul social al expresiei sentimentelor, acestea manifestandu-se in conformitate cu modelul promovat si acceptat de grupul social de apartenenta.

3. Caracteristicile proceselor afective

1. Subiectivitatea -orice fenomen psihic este subiectiv in sensul ca apartine unui subiect, dar starile afective, prin aspectul lor de traire intrunesc aceasta caracteristica prin excelenta. In timp ce senzatiile, perceptiile, reprezentarile, gandirea, etc consituie imagini ale obiectelor- deci furnizeaza informatie obiectuala, procesele emotionale reflecta gradul de potrivire/contrariere intre nevoile subiectului si datele lumii externe, ele reflecta relatia dintre subiect si obiect.

2. Nota evaluativa. Ca atitudini emotionale, procesele afective implica un moment relational, o raportare implicita la valori. Un sentiment este intotdeauna si o atitudine favorabila sau nefavorabila fata de un eveniment sau o situatie. Momentul valorizarii presupune interventia cognitiei

3. Starile afective prezinta o valoare motivationala. Orice stare afectiva poseda o tensiune relativa, ce dobandeste statut de vector motivational al conduitei, dirijand si mobilizand energia persoanei spre realizarea unui scop.

4. Polaritatea vietii afective. In dinamica vietii afective intalnim alternante intre contraste, tendinta de a forma cupluri contrare. De ex. cristalizarea afectiva aduce dupa sine decristalizare, iubirea se transforma in contrariul ei, o stare de oboseala atrage dupa sine odihna. Dinamica afectiva confirma dictonul "extremele se ating"- iubirea este mai aproape de ura decat de indiferenta, accesul de bucurie ne apropie de tristete, etc. Un camp afectiv este cu atat mai labil , mai susceptibil de a-si schimba tonalitatea afectiva cu una contrara cu cat tensiunea lui e mai inalta. Cand in loc de succesiune sau alternanta individul traieste simultan sentimente contradictorii- atractie si repulsie, dragoste si ura - vorbim despre ambivalenta afectiva.

4. Teorii asupra emotiilor

1.Teoria intelectualista - considera emotiile, starile afective in general, drept efecte ale acordului/dezacordului dintre reprezentari. Acordul reprezentarilor produce bucurie in timp ce conflictul dintre ele genereaza tristete. Aceasta conceptie este unilaterala si simplista, facand din emotie o simpla reducere la actul de cunoastere.

2.Teoria fiziologica periferica. Potrivit versiunii clasice, succesiunea cauzala in determinismul emotiei este: Stimul, perceptia situatiei, emotia, expresia emotiei. James rastoarna aceasta ordine si propune o alta: Stimul, perceptia stimulului, expresia emotionala, emotia. Sursa emotiilor este deci constituita din excitatiile, semnalele provenite de la muschi, viscere, reflectate in creier ca senzatii. Aproximativ in acelasi timp Lange reducea emotia la modificari vasomotorii, adica la ce simteindividul ca efect al dilatarii si constrictiei vaselor sangvine. Teoria e infirmata de fapte. De ex. bolnavii cu Parkinson, care au pierdut capacitatea de expresie mimica pastreaza viata emotionala nuantata, de asemenea injectarea unor susbtante ce modifica functionarea viscerala-adrenalina de ex.-nu aduce dupa sine trairea univoca a unei trairi specifice.

Teoria include insa si o parte de adevar-feed-back-ul vegetativ al organelor efectoare pot sa intretina si uneori sa exagereze emotia - ex. fenomenul ereutofobiei (teama de a nu rosi) la adolescenti. Faptul de a rosi creeaza un sentiment negativ ce completeaza socul initial, la fel transpiratia etc.

3. Teoriile fiziologice centrale. Teoria Cannon-Bard afirma ca emotia pe care o simtim, deci starea psihologica si reactia fiziologica care are loc sunt complet distincte si independenteintre ele, chiar daca au loc aproape simultan, reactia fiziologica nu e cauza starii emotionale si nici invers. Acest tip de abordare este cunoscut sub denumirea de dualism, cele doua aspecte- fiziologic si psihologic fiind vazute separat. Ambele teorii (2 si 3) constituie puncte de vedere extremiste-una sustine ca semtimentele sunt in intregime un produs al fiziologiei iar cealalta sustine ca sentimentele nu au nici o legatura cu fiziologia. Majoritatea psihologilor considera ca raspunsul se afla la mijloc, intre cele doua, considerandu-l o interactiune intre aspectele fiziologice si cele psihologice

4.Teorile cognitiv fiziologice. Bazandu-se pe datele teoriilor anterioare, teoriile moderne avanseaza ideea ca emotiile reprezinta o consecinta a functionarii dimensiunii cognitive, vegetative si a manifestarilor comportamentale. Dupa acestia, trairile emotionale sunt in general declansate de anumite semnale/ evenimente externe. Aceste evenimente declanseaza tristete sau bucurie, dar inainte ca aceste sentimente sa apara e necesar ca ele sa fie percepute, intelese. Inchipuiti-va ca cineva arunca spre voi un obiect sferic. Reactia emotionala pe care o avem difera daca obiectul e o minge sau o grenada. Deci emotia depinde de interpretarea cognitiva a situatiei- interpretare care la randul ei depinde de ceea ce percepem, de informatiile pe care le avem in memorie, de asteptarile noastre. Putem spune deci ca emotiile sunt procese post- cognitive.