TIPURI DE MEMORIE

TIPURI DE MEMORIE

Omul are posibilitatea sa intipareasca impresiile produse de obiecte, fenomene care actioneaza asupra analizatorilor, iar procesul psihic care asigura pastrarea experientei lui anterioare este memoria.

Inca in psihologia clasica, incepand cu studiile lui H.Ebbinghaus, M.Mayer si W.Stern, s-a facut constatatre ca functia mnezica are o organizare eterogena, punand in evidenta o diversitate de modalitati si forme de manifestare. Pentru delimitarea lor, au fost introduse patru criterii, care-si pastreaza valabilitatea si astazi, si anume:

prezenta sau absenta intentiei si a controlului voluntar;

prezenta sau absenta desprinderii si intelegerii legaturilor specifice intre elementele si secventele materialului;

aferentatia dominanta;

factorul timp;

1. Aplicarea primului criteriu permite identificarea a doua forme mari ale memoriei: memoria involuntara sau neintentionata si memoria voluntara sau intentionata

Ambele forme se evalueaza, in principiu, pe baza acelorasi indicatori, ca, de pilda: volumul materialului retinut dupa fiecare prezentare si percepere secventiala, volumul total al materialului engramat la finele unui anumit interval de timp; rapiditatea intiparirii; exactitatea intiparirii; completitudinea.

Memorarea involuntara sau neintentionata se realizeaza in mod cotidian, in procesul perceperii diferitelor obiecte, situatii, intamplari si in cursul desfasurarii diferitelor activitati. Este aceea care, in toate cele trei faze - engramare, pastrare, reactualizare - se realizeaza fara existenta unui scop mnezic precis si fara controlul vointei constient focalizat. Desi se desfasoara permanent, nu numai pe fondul starii de veghe, ci uneori, si in somn, prezenta ei se inregistreaza de catre constiinta post festum Ne dam seama ca in repertoriul experientei anterioare apar "elemente" pe care nu ne puseseram in gand sa le memoram si sa le pastram sau ca, la un moment dat, campul constiintei ne este invadat de ,amintiri", pe care nu le-am "comandat" in mod intentionat.

Memoria involuntara acopera un vast teritoriu al existentei noastre cotidiene si ne inzestreaza zilnic, fara sa depunem vreun efort de concentrare a atentiei, cu informatii, impresii si experiente ce pot fi mai tarziu de un real folos. Forta ei de manifestare este atat de mare, incat ii permite sa se realizeze chiar in paralel cu memoria voluntara, ea operand exact asupra acelor elemente pe care aceasta din urma le are sau le omite. Memorarea involuntara tine cu precadere de insusirile native ale mecanismelor cerebrale si prin intermediul ei se poate pune in evidenta capacitatea bazala de engramare-stocare a creierului.

Memoria voluntara sau intentionata este forma esentiala de organizare si manifestare a capacitatii mnezice a omului, ea fiind strans conectata si integrata motivelor si scopurilor activitatilor specifice, incepand cu activitatea de joc si terminand cu activitatea de creatie. Structura continutului informational si repertoriul operational-instrumental al oricarei profesii sunt rodul memoriei voluntare. Caracteristica ei principala rezida in prezenta si formularea expresa a sarcinii si scopului de fixare (memorare) si pastrare, in vederea uzului ulterior, mai apropiat sau mai indepartat in timp. Sarcina pe baza careia se monteaza si functioneaza mecanismele memoriei voluntare poate fi formulata din afara sau de catre subiectul insusi, si ea vizeaza grade diferite ale completitudinii si exactitatii. In acest caz, procesul de engramare-fixare se desfasoara ca activitate psihica dominanta, iar nu ca activitate paralela si secundara, ca in cazul memorarii neintentionate. Toate procesele psihice specifice - perceptia, gandirea (analize logice, evaluari, intelegere), vointa sunt subordonate si instrumenteaza memorarea.

In cazul memorarii intentionate, subiectul simte efortul mental, cum se mobilizeaza expres pentru a percepe si constientiza cat mai clar fiecare "element" al materialului in vederea fixatii cat mai exacte, rapide si complete.Este si firesc ca, in asemenea circumstante, randamentul memorarii sa fie superior celui inregistrat de o memorare involuntara.

Memorarea voluntara se realizeaza la niveluri diferite de completitudine, exactitate si trainicie sau durabilitate. Ea este subordonata si unor cerinte de exactitate si fidelitate, care variaza in functie de scopul stabilit si de natura materialului. Pe traiectoria procesului de memorare voluntara, apare asa-numitul efect al listei Esenta acestuia rezida in aceea ca, in prezentarea seriala a informatiei (materialului), cei mai bine se retin inceputul si sfarsitul (dar mai putin) si cel mai slab sau aproape deloc - mijlocul seriei. Explicatia consta in inductia negativa anterograda si retrograda, care se produce de la segmentele initiale catre cele urmatoare si de la cele terminale catre cele anterioare. Ca urmare, apare o stare de inhibitie accentuata ce se concentreaza in zona segmentului de mijloc. Prezenta efectului listei trebuie sa conduca la concluzia ca, pentru o organizare optima a procesului de invatare, trebuie evitata structurarea materialului in serii lungi, care depasesc, de pilda, de unitati memorative chunks Structurarea trebuie realizata in serii scurte (de pana la 30 unitati memorative).

Memorarea voluntara se include ca veriga esentiala in structura activitatii de invatare, unde functionalitatea ei va fi subordonata si integrata motivelor si scopurilor acestei activitati. Tocmai in contextul dat, ea se va elabora si structura din punct de vedere operational.

Faptul ca cineva este caracterizat ca avand o memorie buna sau slaba depinde, in primul rand, de volumul si calitatea pastrarii, de functionalitatea celor stocate anterior. Diferentele individuale cele mai semnificative se constata tocmai in intinderea si diversitatea pastrarii. De aceea, in plan psihopedagogic, preocuparea principala trebuie s-o constituie gasirea procedeelor si conditiilor optime pentru asigurarea unei durabilitati cat mai mari in timp a ceea ce se invata in cursul vietii.

2. Aplicarea celui de al doilea criteriu duce la delimitarea memoriei mecanice si a memoriei logice

Memoria mecanica se caracterizeaza prin fixarea, pastrarea si reproducerea unui material, pe de o parte, in forma lui initiala, fara vreo modificare semnificativa, iar pe de alta parte, fara realizarea unei intelegeri a continutului si legaturilor logice intre diferitele secvente si elemente.

Memoria mecanica exprima, intr-un fel, memoria pura neracordata si neintegrata in structura operatorie a gandirii. Acolo unde beneficiaza de un suport natural propice (o buna functionare a mecanismelor memorative primare, ce tin de insusirile native ale creierului), si ea se ofera subiectului ca o zestre de-a gata, fara a-l costa un efort prea mare, memoria mecanica poate sa devina dominanta.

Avand in vedere faptul ca omul, prin natura sa intelectuala interna, este un creator de semnificatii homo significans putem afirma ca, si in cazul memoriei mecanice, orice subiect normal tinde in mod necesar sa stabileasca unele legaturi si asociatii indirecte, de ordin mnemotehnic, pentru facilitarea fixarii materialului propus spre memorare.

Memoria logica este mediata si instrumentata de operatii mentale speciale de analiza, comparare si relationare criterial-semantica a elementelor materialului. Genetic, ea se structureaza in urma memoriei mecanice si eficienta sa depinde de dezvoltarea si maturizarea intelectuala generala a individului. Contributia cea mai mare la elaborarea schemelor si procedeelor sale mnemotehnice o are procesul invatarii organizate, in scoala.

In continutul sau repertorial, accentul principal se pune pe aspectele esentiale, pe invariantii semantici, pe informatiile definitorii, iar nu pe detalii sau pe cadrul extern in care a fost prezentat materialul. In chiar faza de engramare, materialul este supus unei analize si prelucrari primare, se elaboreaza o orientare constienta a subiectului in raport cu continutul si caracteristicile lui, se identifica si se evidentiaza "elementele" nodale etc.

Fixarea nu se face prin juxtapunere (alaturarea exterioara a unui sertaras la "fisierul" existent), ci prin integrare (stabilirea conexiunilor semantice dintre noul material si fondul experientei achizitionate anterior). Ca urmare a acestei activitati intelectuale pregatitore, memoria logica devine mai productiva decat cea mecanica.

3. Aplicarea celui de al treilea criteriu - cel al aferentatiei dominante - permite delimitarea formelor de memorie dupa modalitatea de receptie pe care o implica preponderent. Se evidentiaza astfel: memoria vizuala, memoria auditiva, memoria kinestezica, memoria mixta Fiecare din aceste forme se poate impune ca dominanta in plan individual, ajungandu-se astfel la diferente tipologice in organizarea si functionarea schemelor mnezice. Atat cercetarile experimentale, cat si observatiile cotidiene arata ca un subiect retine mai usor si pastreaza mai bine un material receptionat pe cale vizuala (tip vizual), altul memoreaza mai usor si pastreaza mai trainic un material perceput pe cale auditiva (tip auditiv), un al treilea memoreaza si fixeaza mai eficient schemele actelor motorii - dexteritatea manuala, corporala - ca in cazul gimnasticii si jocurilor sportive sau al miscarilor instrumentale implicate in diverse meserii (tip motor) si, in fine, un al patrulea are nevoie sa foloseasca doua sau mai multe modalitati de receptie pentru a face fata corespunzator sarcinilor mnezice: sa citeasca materialul cu voce tare (vazul + auzul); sa citeasca si sa se plimbe prin camera (vazul + chinestezia); sa citeasca materialul cu voce tare si sa se si plimbe sau sa efectueze automat diferite miscari (vaz + auz + chinestezie).

Aceste forme de memorie sunt conditionate, dupa toate probabilitatile, genetic si ele se impun ca atare in cadrul memoriei involuntare si al celei voluntare sau in dinamica memoriei mecanice si a celei logice. De aceea, diagnosticarea si cunoasterea lor se impun ca cerinte psihologice esentiale in vederea gestionarii corecte in plan educational a materialului de invatare.

4. Formele temporale ale memoriei Cercetarile realizate din perspectiva modelului cibernetic (Tulving si Donaldson, 1972; Lindsay si Norman, 1972; M. Golu, 1 Simon, 1980), luand in considerare timpul de procesare si integrare a informatiilor in diferite tipuri de sisteme reale, au pus in evidenta existenta unor forme de memorie temporala, si anume: memoria imediata sau senzoriala; memoria de scurta durata (MSD); memoria de lunga durata (MLD).

Memoria imediata (senzoriala) exprima mentinerea "continuitatii" fluxului informational in cadrul sistemelor senzoriale un timp suficient de lung pentru integrarea lui finala in imagine sau in model informational unitar, pe baza caruia devine posibila identificarea. Fiecare analizator poseda operatori speciali de acumulare seriala a secventelor informationale, astfel ca secventele actuale se articuleaza cu cele anterioare, formand impreuna o "entitate" designativa (izomorfa sau homomorfa), ce se pune in corespondenta cu obiectul-stimul. Indiferent de natura modala si substantial-calitativa a materialului ce se cere a fi memorat si pastrat, el trebuie sa treaca prin procesarea senzoriala primara si sa i se formeze codurile-imagine interne. Asadar, memoria imediata este conditia principala a realizarii celorlalte doua tipuri de memorie - de scurta si de lunga durata.

Memoria de scurta durata (MSD), are o structura complexa, eterogena din punct de vedere informational, cuprinzand date despre evenimente si fenomene variate, intr-o ordine determinata sau aleatorie. Ea nu este o imagine fidela a continutului memoriei imediate (senzoriale), ci rezultatul prelucrarii si interpretarii acestuia.Trasatura sa esentiala o constituie limitarea in timp a conservarii continuturilor receptionate de subiect intr-o situatie obiectiva data.

Memoria de lunga durata (MLD) - desemneaza totalitatea structurilor informationale si instrumental-actionale, a caror limita inferioara de pastrare in timp este egala cu limita superioara a MSD (8- 10 minute), limita superioara putand fi egala cu durata vietii individului.

Memoria nu fiinteaza in forma unei structuri statice, pietrificate si nici ca un recipient in sine neutru si permanent acelasi, in care se introduc de-a valma, din afara, impresii, informatii, experiente. Dimpotriva,ea se organizeaza si functioneaza ca sistem dinamic, ce se elaboreaza treptat in cursul evolutiei istorice si ontogenetice, pe masura imbogatirii repertoriului experientei.

Memoria este un proces psihic de reflectare a experientei anterioare prin fixarea (intiparirea si pastrarea), recunoasterea si reproducerea imaginilor senzoriale, ideilor, starilor afective sau miscarilor din trecut. Procesele memorie se desfasoara atat in legatura cu reflectarea senzoriala cat si in legatura cu procesele de gandire si de limbaj, la unii oameni predominand memoria senzorial-intuitiva, la altii cea verbal-abstracta.

Memoria nu fiinteaza in forma unei structuri statice, pietrificate si nici ca un recipient in sine neutru si permanent acelasi, in care se introduc de-a valma, din afara, impresii, informatii, experiente. Dimpotriva,ea se organizeaza si functioneaza ca sistem dinamic, ce se elaboreaza treptat in cursul evolutiei istorice si ontogenetice, pe masura imbogatirii repertoriului experientei.

BIBLIOGRAFIE

Cosmovici, A., Psihologie generala, Editura Polirom, Iasi, 1996.

Golu, M., Fundamentele psihologiei,Editura Fundatiei "romania de maine", Bucuresti, 2000

Golu, M., Dicu, A., Introducere in psihologie, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1972.

Landau, E., Psihologia creativitatii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979.

Margineanu, N., Psihologia persoanei, Cluj, 1944.

Parot, F. Richele, M., Introducere in psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1995.

Piaget, J., Psihologia inteligentei, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1965.

Popescu-Neveanu, P. Curs de psihologie generala, Tip. Univ. Bucuresti, vol. I, 1976, vol. 11, 1977.

Rosca, Al. Psihologie generala, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978.

Schiopu, U, Verza, E., Psihologia varstelor, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1993.

Zlate, M., Introducere in psihologie, Editura Sansa, Bucuresti, 1996 (ed. a II-a).