TULBURARILE MENTALE ORGANICE

TULBURARILE MENTALE ORGANICE

Separarea in tulburari organice si tulburari functionale nu mai este atat de clara ca acum un secol datorita nivelului actual de intelegere a mecanismelor ce stau la baza bolilor psihica si a posibilitatilor de investigatie paraclinica a acestor boli.

Sistemul de clasificare recomanda patru criterii pentru a putea clasifica un sindrom ca fiind organic.

dovada unei boli cerebrale, leziuni, disfunctii sau boala sistemica fizico-somatica cunoscute ca fiind asociate cu unul din sindroamele prezente

o relatie temporala de saptamani sau luni intre boala care evolueaza in timp si aparitia sindromului mintal

remisiunea din starea psihica consecutiva indepartarii sau ameliorarii presupusei cauze

absenta dovezii ca ar exista o alta cauza a tulburarii mentale(eventual existenta factorilor de stress).

In multe situatii, simptomele psihiatrice sunt singurele indicii de manifestare a unei boli de cauza organica nediagnosticata. Deseori, simptomele psihiatrice preced cronologic diagnosticarea procesului patologic primar; uneori, acestea persista si dupa rezolvarea cauzei primare(afectiuni tiroidiene).

A. DELIRIUM

Delirium-ul este un sindrom si nu o boala, existand mai multe cauze care pot determina acelasi tablou clinic caracterizat de perturbari ale constiintei si afectari cognitive, de gravitate diversa.

Etiologie: uremie, insuficienta hepatica, induficienta hepato-portala, infectii virale si bacteriene cu meningita si encefalita, intoxicatii exogene, disfunctii ale glandelor endocrine, intoxicatii medicamentoase.

Cauze de delirium post-operator sunt legate de stresul actului chirurgical, de durerea post-operatorie, efectele medicatiei analgezice, dezechilibrele hidro-electrolitice, infectii, febra, hemoragie.

Factori favorizanti; varsta(copiii si persoane peste 65 de ani in conditii de spitalizare si tratamentt chirurgical), existenta unui fond deteriorativ cerebral, afectiuni cerebro-vasculare, diabet, cancer, afectiuni ale organelor de simt, starea de malnutritie.

Alte denumiri: stare confuzionala acuta, encefalopatie metabolica, psihoza acuta.

SIMPTOME

Deliriumul hiperactiv este asociat cu sevrajul de substante si se manifesta prin agitatie psihomotorie, simptome vegetative, paloare alternand cu bufee vasomotorii, transpiratii, tahicardie, midriaza, greturi, varsaturi, hipertermie.

Deliriumul hipoactiv apare la persoanele cu depresie, catatonie, dementa.

Tulburari de perceptie, halucinatii cel mai adesea de natura vizuala si auditiva, iluzii.

Afectarea functiilor cognitive cu vorbire incoerenta.

Tulburari de atentie, tulburari de memorie(ale memoriei evenimentelor recente).

Dificultati de relationare cu ceilalti pacienti sau cu personalul de ingrijire.

Dispozitie afectiva ce alterneaza intre disforie, manie, teama exagerata, apatie, depresie, euforie.

Fenomenele sunt precipitate de apropierea serii si culmineaza cu agitatie nocturna.

Simptomele neurologice: tremor, ataxia, disfazia, afazia, incontinenta urinara.

Evolutia este fluctuanta, legata de evolutia factorilor etiologici, nedepasind durata unei saptamani.

Progresia deliriumului spre dementa se poate produce la persoanele in varsta la care nu s-a eliminat cauza.

Tratamentul este farmacologic si vizeaza starea psihotica si insomnia.

B. DEMENTELE

Dementa este o afectare psihica profunda, globala si progresiva care altereaza functiile intelectuale de baza si dezintegreaza conduitele sociale ale bolnavului.

1 Dementa senila

Apare dupa 65-70 de ani, in urma unui proces de atrofie cortico-cerebrala difuza. Poate debuta:

lent, insidios cu tulburari de memorie si de caracter, neglijenta, indiferenta, egoism, neincredere

prin episoade acute cu: agitatie psihomotorie, somnolenta diurna si insomnii nocturne, vagabondaj, idei delirante de autoacuzare si persecutie, stari depresive si ipohondriace, melancolie anxioasa.

Tablou clinic: tinuta neingrijita si igiena deficitara, activitate dezordonata, inversarea ritmului somn-veghe, bulimie, deficit de memorie, tulburari de limbaj, intelectuale, regresiune afectiva, tulburari de caracter.

Evolutia este progresiva, de la citeva luni la citiva ani.

2. Dementele abiotrofice presenile. Apar intre 45-65 de ani datorita unei atrofii corticale predominant la nivelul lobilor.

a) dementa Pick Este o boala neurodegenerativa cu atrofie masiva a regiunilor fronto-temporale. Debuteaza cu deficit de atentie, memorie, judecata. Se manifesta prin tulburari de comportament cu manifestari bizare, bolnavul devine apatic si are crize de agitatie cu logoree si euforie puerila. Poate apare hiperfagie, hipersexualitate. Starea se accentueaza in decurs de citiva ani.

b) dementa Alzheimer. Este prototipul dementelor degenerative corticale. Debuteaza pe la 55 de ani, cu tulburari de atentie si memorie, dezorientare temporo-spatiala, tulburari de limbaj. Se manifesta prin comportament dezorganizat, tulburari agnozo-afazo-apraxice, tulburari de tonus muscular, de mers, crize de epilepsie.

Are 3 stadii cu nivele diferite de gravitate:

-stadiul I dureaza 1-3 ani; prezinta: afectarea memoriei evenimentelor noi, indiferenta sau irascibilitate, fara semne motorii

- stadiul II dureaza 2-10 ani; prezinta: ambele tipuri de memorie afectate, afazie, apraxie, agitatie

- stadiul III dureaza 8-12 ani; deteriorare severa a functiilor intelectuale, tulburari motorii, incontinenta sfincteriana.

3. Boala Parkinson. Este o afectiune degenerativa cu afectarea nucleilor bazali. Se caracterizeaza prin asocierea dintre:

- sindromul parkinsonian (sindrom motor extrapiramidal) cu hipertonie musculara si hipokinezie. Apar tremorul, rigiditatea, bradikinezia.

- sindromul demential (sindrom psiho-organic cerebral) cu depresie de intensitate majora si tulburari de cognitie ce ajung uneori pina la dementa.

TRATAMENTUL IN DEMENTE

Consta in asigurarea unei asistente medicale sustinute, suport emotional si moral pentru pacienti si familiile lor, tratament farmacologic pentru simptome specifice, pentru comportamentul agitat si agresiv.