Broastele raioase
Broastele raioase propriu-zise (Bufonidae) se
deosebesc de cele obisnuite prin apofizele sacrale latite, in forma de secure.
Majoritatea exemplarelor au corpul indesat, greoi, labele groase, de aceeasi
lungime, si pielea prevazuta cu negi. In regiunile tropicale exista cateva
specii deosebite, care au corpul zvelt, picioarele lungi si pielea neteda. In
general, broastele raioase sunt terestre, cu exceptia perioadei cand isi depun
ouale, perioada pe care si-o petrec in apa. Miscarile lor sunt lente, inoata
prost si fac sarituri scurte. Cu toate acestea, sunt foarte bune sapatoare.
Sunt animale nocturne, ce se hranesc cu melci, viermi, insecte, pe care le
consuma in cantitati considerabile. Ca si alti batracieni, aceste broaste nu se
pot lipsi un timp mai indelungat de umezeala, dar pot rezista luni si chiar ani
cu hrana putina in locuri umede.
Broastele au ochii mari, insa nu vad clar prada. In
schimb, detecteaza miscarea obiectelor mici, precum insectele sau limacsii,
folosind niste receptori speciali, aflati pe retina si situati in fundul
ochiului. In clipa in care prada se misca, broasca scoate limba lipicioasa si
inghite victima.
Broasca
raioasa cu burta ca focul (Bombina bombina), care vietuieste in Europa, se
broastelor diferentiaza de celelalte specii prin felul in care detecteaza
sunetele. Daca majoritatea poseda in organism o "ureche medie", pentru a primi
si a transmite sunetele catre organismul senzorial al urechii interne, care se
afla in conexiune cu creierul, acesta asculta cu plamanii. Undele
sonore calatoresc prin gura broastei si reverbereaza in plamani, aflati imediat
sub piele. Apoi undele sunt transmise prin tesuturile moi la urechea interna.
In sezonul de imperechere, broastele scot niste zgomote
puternice, sub forma de oracaituri; fiecare specie avand propriul "limbaj",
ceea ce face ca varietatea sunetelor sa fie foarte mare. Broscoiul patat din
Australia, de ex., emite plescaituri scurte, simple, in timp de trilurile
broscoiului raios al marilor campii din America de Nord dureaza cateva minute.
Aceste chemari atrag femelele la imperechere. Multi broscoi le amplifica pana
la 100 de ori, prin imensii saci de rezonanta, aflati in coltul falcilor. Dupa
ce si-a gasit o femela, broscoiul se repede asupra ei, ramanand in spatele
acesteia pana cand depunde ouale, pentru ca el sa le fertilizeze. Aceasta
imbratisare poate dura chiar si o luna (este cazul broastelor din Anzi),
aflandu-se in stransa legatura cu temperatura: cand este frig reactiile
corpului tind sa se incetineasca, iar procesul este mai lung. In Europa,
broscoiul raios comun (Bufo bufo) isi incheie, de obicei, amplexus-ul intr-o
zi.
