Aythia ferina - rata cu cap castaniu

Aythia ferina - rata cu cap castaniu

Descrierea. In haina nuptiala masculul prezinta capul si partea dorsala a gatului ruginii, gusa, pieptul si zona caudala negre, iar aripile si spatele cenusii semanand bine cu masculul de Netta rufina, de care se deosebeste insa, prin ciocul cenusiu-albastrui. Femela prezinta o culoare bruna-cenusie cu fruntea brun intunecata si o dunga deschisa, care trece peste ochi.

Biotopul. Populeaza la origine lacuri cu apa dulce sau saraturata, superficiale, dar se gaseste si pe balti mai profunde (maxim 1-2 m adancime), eutrofe, cu un luciu de apa de cel putin 5 ha si un brau de stuf nu prea bogat. S-au gasit cuiburi si in apropierea unor lacuri mai mici, dar puii sunt dusi dupa eclozare pe lacurile care le ofera protectie mai buna.

In afara perioadei de reproducere populeaza preferential ape dulci, inclusiv lacuri artificiale, doar in conditii de ger apare si pe litoral.

Hrana. Dobandeste hrana preponderent prin scufundare totala - filtrarea apei superficiale sau scufundarea partiala sunt observate mai rar; doar puii aduna frecvent hrana pe suprafata apei. S-a observat si parazitism trofic asupra altor specii acvatice (Fulica atra s.a.). Hrana este preponderent vegetala, fiind compusa mai ales din plante submerse (Chara sp., Potamogeton sp., urmate de Ceratophyllum sp. Myriophyllum sp. si Lemna sp.), atat partile vegetale cat si semintele care sunt rupte si consumate sub apa. La plantele submerse se adauga si alte plante acvatice (Cyperaceae, Gramineae, Polygonaceae, Chenopodiaceae s.a.).

Fractiunea animala se compune din moluste (scoici si melci), crustacei, viermi, insecte iar uneori si oua si larve de amfibii si oua de pesti. Toamna cand hrana devine saraca, se hraneste de preferinta cu larve de Chironomidae si viermi (Tubifex sp.), iar in perioadele nefavorabile, consuma prin filtrare detritus vegetal. Puii consuma preponderent insecte.

Este activa ziua si noaptea.

Reproducerea. Atinge maturitatea sexuala spre sfarsitul primului an de viata. De regula formeaza primavara un cuplu monogam care se destrama inca in perioada clocitului, insa s-au observat si cazuri de poligamie.

Cuibul se gaseste in stuf sau in vegetatia de mal in imediata vecinatate a apei - in caz de pericol femela fuge scufundandu-se. Cuiburile pot fi plutitoare, de regula in vegetatia de Phragmites sp., Typha sp., sau pe tufe de Carex sp., Juncus sp., Iris pseudacorus s.a. Ocazional cloceste pe sol si pe salcii, inclusiv in scorburi. Cuibul este construit cu grija de femela si captusit cu material vegetal din apropiere. Cuiburile plutitoare pot atinge dimensiuni mari, cu inaltimi pana la 40 cm. Dunele sunt brune-negricioase cu un centru mic, alb, si pot lipsi la cuibarele de inlocuire.

Depune la inceputul lunii mai, la intervale zilnice, 7-10 exceptional pana la 14 oua verzui-maslinii. Femela cloceste singura timp de 23-28 de zile, incepand clocirea dupa depunerea ultimului ou (doar la ponte de inlocuire s-a observat o clocire dupa depunerea primelor oua). Puii sunt precociali; dupa 7-8 saptamani devin independenti si dupa 8-10 saptamani zburatori.

Relativ frecvent depune ouale in cuibarele semenelor sau ale altor specii de rate, ceea ce poate duce la progenituri "mixte". Masculii stau de veghe in apropierea cuibarului, dar nu participa la conducerea puilor.

Creste un singur rand de pui, insa poate depune ponte de inlocuire.

Deplasari sezoniere. Este in principiu o specie migratoare, insa o parte din efective poate ierna daca apele nu ingheata. Altfel ierneaza in jurul Mediteranei estice.

Spre sfarsitul perioadei de clocire, in luna iunie, masculii si femelele neclocitoare se retrag pentru naparlire pe lacuri intinse, sigure, si pleaca spre sud, incepand cu sfarsitul lunii august; restul efectivului pleaca prin octombrie-noiembrie. Se intorc incepand cu sfarsitul lunii februarie pana in prima jumatate a lunii aprilie.