Podiceps grisegena grisegena - corcodelul cu gat rosu

Podiceps grisegena grisegena - corcodelul cu gat rosu

Descrierea. Specia este ceva mai mica decat precedenta, cu care se poate confunda usor, mai ales in haina de toamna. In haina nuptiala se distinge de celelalte specii prin crestet negru, obraji albi si gat si piept brun roscat; restul penajului este ca la P. cristatus.

Biotopul. In opozitie cu specia precedenta prefera in perioada de reproducere lacuri cu apa dulce in curs de colmatare, deci cu luciu redus si un brau de vegetatie mai deasa formata din Phragmites sp., Sparganium sp., Equisetum sp., Typha sp., inclusiv, obligatoriu, vegetatie submersa. Populeaza mai rar lacuri fara vegetatie la mal si ape lin curgatoare sau limanuri marine; lacurile pot fi inconjurate de padure. Marimea minima unui lac populat este cuprinsa intre 1,5-3 ha, rar mai putin. In sezonul rece apare si pe mare, pe ape curgatoare, lacuri montane etc.

Hrana. Tehnicile  de prindere a hranei sunt identice cu cele ale speciei precedente; predomina scufundarea integrala cu cercetarea fundurilor lacurilor.

Deosebiri fundamentale exista in privinta compozitiei: aici predomina, cel putin vara, nevertebratele: insecte acvatice, crustacei, viermi, moluste dar si amfibii. Doar iarna predomina probabil pestii pana la lungimea de 15 cm. In hrana speciei se gasesc numeroase specii care populeaza fundul baltilor. Durata unei scufundari este cuprinsa intre 14-23 s, maximal 74 s, iar adancimea maxima observata a fost de 10 m.

Ocazional consuma si plante, iar regulat, ca si P. cristatus, pene culese de pe apa.

Reproducerea. Maturitatea sexuala este atinsa probabil dupa un an. Unele exemplare sosesc imperecheate; majoritatea se imperecheaza insa abia dupa sosire. Mai intai sosesc masculii care ocupa si apara teritoriile - spre deosebire de P. cristatus nu numai reproductive ci si trofice. Pe durata perioadei de clocire cuplul este monogam. Marimea medie a unui teritoriu este de cca 1,5-2,5 ha.

Cuibul este mai rar liber plutitor, de obicei atinge fundul baltii gasindu-se in vegetatie putin deasa sau chiar liber. Iese cca 2-10,5 cm peste apa si are diametrul extern, deasupra apei, de 18-50 cm si sub apa de 37-90

cm si o inaltime totala de 18-93,5 cm. Nu se poate deosebi sigur de cel al lui P.cristatus. Nu rareori cuibul se gaseste in vecinatatea unor colonii de pescarusi sau chirighite.

Baza cuibului este confectionata din tulpini proaspete de cca 1,5 m lungime si suprastructura din vegetale in putrefactie, completate si in timpul clocirii; altfel cuibul s-ar adanci in apa.

Ouale sunt albe, in numar de 2-7, frecvent 3-4. Sunt depuse la interval de 48 ore incepand cu sfarsitul lunii aprilie, mai frecvent in mai, dar si in iunie. Uneori, rar, cresc doua randuri de pui. Ambele sexe clocesc timp de  22-23 zile; vremea rece si frecvente deranjamente pot prelungi perioada de incubatie pana la 27 zile. La plecare acopera ouale cu material din cuib. Contactul cu acest material si penajul unsuros al adultilor confera oualor, cu timpul, o tenta brun lucioasa.

Eclozarea se face esalonat pentru ca clocirea incepe dupa depunerea primului ou.

Puii sunt precociali; pot inota din prima zi de viata, dar 8-10 zile stau mai mult in penajul sau pe spatele adultilor, fiind ingrijiti de parinti 8-10 saptamani.

Deplasari sezoniere. Este o pasare migratoare care ierneaza in jurul Mediteranei si Marii Negre. Soseste la noi incepand cu a doua jumatate a lunii martie-inceputul lunii aprilie si incepe sa plece din biotopul de reproducere din luna august pana in octombrie.

In ierni blande poate ierna in Delta si pe litoral.