Dezvoltarea embrionara a pasarilor

Dezvoltarea embrionara a pasarilor

Galbenusul reprezinta vitelusul nutritiv care va furniza embrionului materia si energia necesara dezvoltarii, iar albusul serveste mai mult ca amortizor pentru socuri, strat protector si rezerva de apa.

Fecundarea oului are loc inainte ca oul sa fie acoperit de albus si segmentatia de tip discoidal incepe inainte ca oul sa se imbrace cu toate invelisurile. In momentul depunerii, blastomerele se gasesc aranjate in doua straturi: ectoderm si endoderm in faza de blastula turtita (discoblastula). In aceasta faza dezvoltarea embrionara este intrerupta pana cand incepe incubatia propriu-zisa, la o anumita temperatura mai ridicata.

Prima modificare dupa inceperea incubatiei consta in lichefierea vitelusului de sub embrion si aparitia unei cavitati subgerminale, a ariei pelucide. Incepand cu viitoarea zona caudala pe disc se formeaza o creasta ingusta, proeminenta, linia primitiva, cu capatul mai gros in dreptul viitorului cap (nodul lui Hensen). Pe aceasta creasta apare un sant longitudinal care in dreptul nodului lui Hensen formeaza foseta primitiva. Unele celule ale ectodermului din linia si foseta primitiva migreaza intre cele doua foite formand a treia foita germinativa, mezodermul.

In continuare, prin diferentierea celulelor, se formeaza din ectoderm tubul neural iar din mezoderm, sub tubul neural, coarda dorsala. Tot din mezoderm se formeaza de fiecare parte a liniei primitive somitele care vor da nastere scheletului, musculaturii si celomului.

Discul embrionar formeaza in jurul embrionului o arie extraembrionara, un invelis, care va acoperi in cele din urma embrionul pe partea superioara.

Corespunzator structurii sale din foite (ectoderm si endoderm) se vor forma doua invelisuri, la exterior membrana seroasa, la interior amnionul si intre ele celomul extraembrionar.

Membrana seroasa va adera pana la urma coajei oului invelind intregul continut. Amnionul comunica cu embrionul prin ombilic si formeaza o cavitate amniotica care include si albusul. Peretii amnionului prezinta o musculatura neteda si impreuna cu miscarile embrionului realizeaza o amestecare a lichidului amniotic. Aceste doua invelisuri izoleaza embrionul prin "perne acvatice" facand posibila dezvoltarea embrionara a pasarilor (si a reptilelor din care se trag) in afara apei. Ultimele resturi ale lichidului amniotic sunt inghitite de pui inaintea eclozarii, dupa ce s-a obturat si legatura ombilicala.

Galbenusul este inclus intr-un "sac vitelin" format de discul germinativ. Vasele sanguine prezente in peretele acestui sac realizeaza legatura intre substantele din vitelus si embrion. Inainte de eclozare vitelusul este de regula consumat in intregime sacul fiind inclus in abdomen. Doar la unele specii nidifuge se observa preluarea restului de galbenus in corp, astfel incat puii pot trai o vreme fara hrana.

Tubul digestiv al embrionului formeaza printr-o proeminare saciforma a urodeum-ului o vezica denumita alantoida care functioneaza ca o vezica urinara pentru depunerea acidului uric. Ulterior devine si organ de resorbtie si respiratie intrucat membrana exterioara a alantoidei concreste cu membrana seroasa formand o corioalantoida in nemijlocita vecinatate a camerei de aer.

Vasele sanguine din aceasta foita rezolva transportul gazelor.