Falco peregrinus peregrinus - soimul calator

Falco peregrinus peregrinus soimul calator

Descrierea. Este, dupa Falco cherrug, al doilea soim ca marime din tara; prezinta  aripi lungi, ascutite si - in timpul zborului linistit - coada ingustata spre varf. Dorsal prezinta o culoare cenusie uniforma, capul, laturile capului si favoritii de culoare neagra, ceroma galbena iar partea ventrala prezinta pe fond alb-galbui o bandare transversala bruna-negricioasa. F. peregrinus germanicus tratat drept clocitor in tara este azi asimilat la F. peregrinus peregrinus, iar rasa F. p. brookei, mai mic si ventral mai viu colorat, clocitor in sudul Peninsulei Balcanice, poate sa apara incidental.

Biotopul. Este foarte variat, specia gasindu-se de la ses pana in munti, chiar si in orase, cu evitarea padurilor dese, a vailor inguste si a zonei alpine. Solicita insa prezenta unor abrupturi stancoase - preferabil din calcar sau gresii - cu acces liber si vedere panoramica, unde cuibareste. In lipsa acestora poate accepta si zone cu arbori izolati, inalti, faleze sau cladiri inalte.

Hrana. Se hraneste aproape exclusiv cu pasari prinse in zbor. Vaneaza in special in spatii deschise - mai rar deasupra apei - si dupa reperarea victimei aceasta este prinsa in picaj, cu ghearele, si omorata printr-o muscatura dupa cap. Printre victime predomina, in perioada de reproducere, porumbeii, urmati de grauri, sturzi, nagat, ciocarlia de camp s.a. Ataca preponderent pasari de talie mijlocie pana la marimea unui starc. Alte vertebrate sau insecte sunt prinse doar exceptional.

Reproducerea. Atinge maturitatea sexuala in anul al 2-lea - dar se cunosc si cazuri de reproducere a unor femele numai dupa un an. Traieste intr-un cuplu monogam, probabil de lunga durata - perechile se vad impreuna si in timpul iernii. In zone optime densitatile pot fi de o pereche la 10-50 km², iar distanta intre cuiburi poate cobori la 1 km. Locul de clocire este situat, de regula, intr-o nisa a unor stancarii, cel mai adesea la inaltimi de peste 30 m deasupra coroanei arborilor, si este ales de femela dintre mai multe variante propuse de mascul. Doar rareori ocupa cuiburile altor pasari sau cloceste pe jos. Uneori cloceste si pe cladiri, asimilate probabil cu stancarii. Nu este construit un cuib propriu-zis; scormoneste din material local o mica adancitura in care depune cele 3-4 oua.

Ouale sunt dens patate astfel incat nu se vede fondul, de culoare bruna-roscata, marmorata; ultimile oua sunt, de regula, ceva mai deschise. Ele sunt depuse incepand din ultimele zile ale lunii martie, frecvent insa doar in prima decada a lunii aprilie, la intervale de cel putin 2 zile. S-au descris frecvent cuibare de inlocuire. Clocirea efectuata de ambele sexe, incepe dupa depunerea primului ou si dureaza 28-30 de zile; puii semialtriciali stau in cuib 36-40 de zile, fiind acoperiti primele doua saptamani in permanenta. Familia se desface la sfarsitul lunii iulie - inceputul lunii august.

Deplasari sezoniere. Exista perechi sedentare dar si perechi care executa iarna deplasari in Europa sau pana in Orientul Apropiat, in special in nord-estul arealului.

In tara mai pot fi vazute doua specii de soim, Falco biarmicus feldeggi, soimul sudic, mai frecvent in Defileul Dunarii, in continuarea arealului sau balcanic, si Falco columbarius aesalon, soimul de iarna, specie nordica, in pasaj.