Pica pica pica - cotofana

Pica pica pica - cotofana

Descrierea. Penajul este negru, cu luciu verzui pe aripi si coada, exceptand partea ventrala si o zona la baza aripilor si centrul remigelor primare care sunt albe. Coada prezinta rectrice inegale ca lungime cele centrale fiind cele mai lungi.

Biotopul. Populeaza teren deschis, culturi agricole, gradini, parcuri, pasuni, fanete etc cu arbori izolati si mai ales arbusti, liziere si benzi de protectie, preferand lunci sau apropierea apei si terenuri cu iarba scunda. Evita interiorul padurilor, versanti repezi, stancarii, vai inguste si culturi intinse, fara protectie urcand pana la 850-1.000 m daca exista teren deschis, pasunat. Este o specie care populeaza toata tara, inclusiv localitatile, putand atinge, unde nu este combatuta, densitati mari - in zone intens combatute devine prudenta sau chiar dispare, ceea ce genereaza o raspandire cu discontinuitati.

Hrana. Este cautata preponderent pe sol, scotocind si sapand printre ierburi scunde, prin intoarcerea pietrelor, uneori si scormonire etc., dar si pe arbusti si arbori; a fost observata si pe malul apelor adunand cu ghearele hrana din apa putin profunda. Uneori pandeste de pe locuri proeminente sau zboara cercetand, la mica inaltime. A fost observata cautand insecte din blana animalelor.

Hrana este mai ales animala fiind compusa preponderent din insecte mari (coleoptere, ortoptere, omizi, Tipulidae s.a.), urmate de viermi, rame, moluste si vertebrate mici (broaste, soparle, ouale si puii unor pasarele, dar si pasari neajutorate si soareci. Frecvent consuma si hoituri (cadavre de animale calcate pe sosele) si o parte insemnata din hrana este compusa din resturi menajere.

Printre vegetale consuma fructe zemoase (struguri, pere, cirese etc.) si seminte de porumb, grau, orz, seminte incoltite etc. Hrana poate fi stocata pe perioade scurte in ascunzisuri. Resturile nedigerabile: chitina, oase, cochilii etc. sunt eliminate ca ingluvii.

Printre toate corvidele pradeaza cel mai frecvent ouale si puii altor pasari insa ca si la gaita fenomenul este supraapreciat.

Reproducerea. O mica parte a populatiei atinge maturitatea sexuala dupa un an, majoritatea abia dupa doi ani. Ocuparea teritoriului are loc inca din toamna; acesta are intinderi cuprinse intre 2,0-9,6 ha. Se face observatia ca intre teritorii pot exista spatii folosite in comun. Perechea este, de regula, monogama, de durata. Datorita trainiciei sale cuibul este folosit in anii urmatori de cel putin 25 specii de pasari si 5 specii de rozatoare. Construiesc, in cele mai multe cazuri, anual un cuib mare, foarte voluminos.

Construirea cuibului poate debuta, fara intensitate, din februarie, de regula insa in martie, fiind alesi arbori sau arbusti preferabil izolati, care ofera o buna vizibilitate. Cuibul este plasat in partea superioara si, respectiv, externa a coroanei, cel mai adesea unor foioase, acolo unde ramurile au grosimi de 2-3 cm.

Cuibul prezinta o structura externa stufoasa din ramurele, fundul si peretii cuibului propriu-zis, foarte adanc, fiind intariti cu pamant. Captuseala este exclusiv din radacinite fine. Deasupra cuibului se inalta o cupola din ramuri care ramane transparenta si interzice accesul de sus in cuib - intrarea este laterala.

Pe la mijlocul lunii aprilie si pana in mai depune 4-9, cel mai adesea 4-5 oua la intervale  zilnice, frecvent cu o pauza de 2-3 zile. Cloceste incepand uneori chiar de la primul ou, de regula insa dupa depunerea penultimului sau ultimului ou. De regula cloceste doar femela timp de 17-22 de zile.

Puii sunt altriciali si stau in cuib  3-4 saptamani.

Pe an cresc un singur rand de pui, dar in caz de pierdere pot inlocui cuibarul.

Deplasari sezoniere. Este o specie sedentara care, in special iarna cand se poate asocia in mici stoluri, cauta apropierea localitatilor efectuand deplasari nesemnificative.