Nucifraga caryocatactes caryocatactes - alunarul

Nucifraga caryocatactes caryocatactes - alunarul

Descrierea. Apartenenta populatiilor la rasa N. caryocatactes caryocatactes nu este pe deplin lamurita. Masuratori privind latimea mandibulei ar pleda pentru apartenenta la subspecia N. c. relicta, balcano-carpatica, asimilata, de regula, la subspecia N. c. caryocatactes.

Rasa N. c. macrorhynchus, de origine siberiana, apare incidental, iarna, insa nu cloceste in tara.

Penajul corpului este brun patat uniform cu alb (mai intens ventral), exceptand crestetul, tectricele, remigele si rectricele care sunt brune-negricioase. Penajul subcaudal si o banda terminala a cozii sunt albe.

Biotopul. Populeaza padurile amestecate si de rasinoase pure din Carpati pana la limita padurilor, preferabil acolo unde este zambru matur pe rod sau se gasesc alunisuri precum si prajinisuri de rasinoase pentru amplasarea cuiburilor.

Toamna, cand se coc alunele, sau acolo unde exista plantatii de rasinoase la altitudini mai joase, poate efectua incursiuni si la altitudini mai mici de cca 700-800 m clocind chiar acolo. Prefera paduri intinse, linistite, cu structura pluriena.

Hrana. Isi cauta hrana preponderent pe arbori si arbusti, mai rar pe sol. Hrana este toamna si iarna preponderent vegetala constand in mod aproape exclusiv si specializat din alune si semintele zambrului; doar la nevoie si de molid, pin s.a. Alunele sunt recoltate frecvent cu ramurele, mai multe la un loc, fiind prelucrate cu ciocul, cate una. Conurile de zambru, hrana originara, sunt pradate pe arbore (cand productia de rasina din con scade) sau rupte, incastrate in crapaturi, bifurcatii etc. si prelucrate acolo. In lipsa hranei specializate consuma seminte de molid, pin si rar ghinda, jir, nuci etc. Consuma si fructe de soc, sorb, bace de Vaccinium si altele. Inca din august incepe sa adune seminte in depozite situate in maluri, la baza unor arbori etc. putand transporta intr-o bursa sublinguala la un transport pana la 20 de alune, respectiv peste 100 seminte de zambru. Depozitele asigura supravietuirea adultilor si puilor pana in luna aprilie si sunt vizitate iarna si in perioada de reproducere, chiar sub zapada. Daca pasarile nu mai au acces la rezervele facute in septembrie/ octombrie sunt condamnate la moarte.

Din mai pana in august hrana se compune mai ales din animale: insecte adunate pe sol (preponderent gandaci), inclusiv himenoptere aculeate si puietul lor desgropat, paianjeni, rame, melci, broaste, reptile mici, soareci, dar si ouale, puii si chiar adultii unor specii de pasari. Consuma si hoituri.

Puii sunt hraniti aproape exclusiv cu alune si seminte de zambru.

Reproducerea. Datorita accesibilitatii reduse a biotopurilor de reproducere in perioada februarie-martie datele privind reproducerea sunt lacunare si inca spre sfarsitul secolului XIX multi autori nu au fost lamuriti asupra clocirii acestei specii in Carpati. Atinge maturitatea sexuala probabil dupa un an. Cuplurile sunt monogame, de durata. Teritoriile sunt alese vara si toamna pentru ca in teritoriu isi depune rezervele de iarna.

Marimea unui teritoriu este in zona optima (arborete batrane cu zambru si larice) de 5-6 ha. Construirea cuibului incepe in ultima parte a lunii martie, cand inca este zapada. Cuiburile se gasesc preponderent pe molizi, brazi si zambrii, la inaltimi de 4-12 m, in apropierea trunchiului, avand orientare sudica sau estica, si sunt construiti din ramurele uscate de larice molid, fag, mesteacan etc., captusite cu licheni (Cetraria islandica si Usnea barbata). Baza cuibului este intarita cu pamant sau lemn putregaios. Prezinta diametrul extern de 22-38 cm, cel intern de 11-15.5 cm si adancimea de 6.5-12 cm. In ultima decada a lunii martie si in primele zile ale lunii aprilie depune la intervale zilnice 3-4, rar 5, oua care prezinta pe un fond alb-albastrui (exceptional si verde intens) pete mici, rotunde, de culoare bruna sau bruna-roscata, raspandite uniform sau cu formarea unui brau in apropierea capatului bont. Ambele sexe clocesc timp de 17-21 de zile incepand cu ultimul ou, dar in concordanta cu anotimpul -  iarna - ouale sunt acoperite tot timpul.

Puii altriciali stau in cuib cca 22-28, cel mai adesea 24-26 zile dupa care parasesc cuibul inca nezburatori, catarandu-se prin arbori. Sunt condusi de parinti pana la varsta de 80-100 zile, pana prin august, cand familiile se destrama. Puii trebuie sa fie independenti pana spre inceputul lunii septembrie pentru a-si face depozitele de iarna.

Creste un singur rand de pui, dar poate depune ponte de inlocuire a unor cuibare distruse.

Deplasari sezoniere. Este o specie sedentara legata iarna de depozitele facute din toamna. Perioada de coacere in masa a unor fructe (alune, ghinde, jir) poate determina din iulie deplasari in masa, pe orizontala si verticala (coboara la altitudini mai mici). Peste acestea se suprapun in unii ani invazii ale rasei siberiene N. c. macrorhynchos, in special toamna tarziu. Se pare ca majoritatea intrusilor moare inaintea venirii primaverii, posibil datorita altei conformatii a ciocului care nu le permite spargerea unor alune sau nuci si a lipsei unor depozite facute la timp. Ani de invazie au fost 1851, 1885, 1911, 1942, 1946, 1954, 1968, 1985 s.a.