Tetrao tetrix tetrix - cocosul de mesteacan

Tetrao tetrix tetrix - cocosul de mesteacan

Descrierea. Reprezinta o specie cu un dimorfism sexual pronuntat. Masculul prezinta un penaj negru cu luciu albastrui si zone albe pe aripi, penajul subcaudal este alb si deasupra ochiului prezinta o zona roscata, golasa. Coada prezinta margini rasfrante in afara, cu aspect de lira. Femela are un penaj pestrit fiind bandata si patata brun-cenusiu, pe un fond brun-galbui. Coada este doar emarginata.

Biotopul. Populeaza in tara exclusiv zona muntoasa inalta din nordul tarii (Muntii Rodnei, posibil Bargaului, Calimani, Suhard s.a.), la limita superioara a padurilor. Prefera expozitii nordice si nord-estice, vecinatatea unor mlastini, teren deschis cu patura erbacee scunda, variata, cu Vaccinium sp. si arbori razleti, preferabil mesteacan, salcii, anini si scorus. Aceste conditii sunt realizate frecvent pe suprafete paduroase aflate in regenerare. Iarna prefera pini si larici.

Hrana. Cat timp suprafata solului nu este acoperita de zapada isi cauta hrana in stratul ierbos si in tufisurile de Vaccinium sp., chiar si un strat subtire de zapada inca nu-i impiedica. Cand stratul de zapada devine gros, cauta hrana pe arbori; daca acestea sunt specii preferate, sunt suficiente cateva exemplare.

Hrana este preponderent vegetala; primavara predomina frunzele de smirdar, afin si larice, completate cu amenti floriferi. Vara si toamna sunt consumate preponderent bace, diferite organe verzi, seminte, etc., dar si hrana animala (artropode, rareori si vertebrate mici). Iarna consuma preponderent lujeri de larice dar si de pin si molid, ace de conifere, muguri si amenti (preferabil de mesteacan, anini, plopi, salcii s.a.).

Consuma in primele saptamani de viata exclusiv artropode printre care multe furnici; prezinta gastroliti.

Reproducerea. Atinge maturitatea sexuala la varsta de un an, insa masculii inca nu se pot impune in locurile de rotit reproducandu-se frecvent abia incepand din anul al treilea.

Nu formeaza cupluri; masculii traiesc, de regula, tot anul in apropierea locurilor de rotit unde rotesc, practic, permanent exceptand lunile cu zapada mare si perioada de naparlire (iulie). Varful rotitului cade in lunile aprilie-mai.

In grupe mai mari de rotit teritoriile masculilor din centru variaza intre 100-260 m²; teritoriile in centrul locului de rotit sunt mai mici, iar cele periferice mai mari.

Dupa fecundarea, care are loc in centrul locului de rotit, femelele se retrag si clocesc  si cresc singure puii.

Cuibul se gaseste pe sol si prezinta o adancitura ovala formata abia prin clocire, captusita cu cateva fire de iarba si frunze uscate precum si pene pierdute de femela. Cuibul este bine ascuns printre arbusti (Vaccinium sp., Juniperus sp.), vegetatia ierboasa inalta sau de ramurile joase ale unui arbore.

Depune cel mai adesea 7-10 oua care prezinta pe fond brun-galbui (uneori chiar roscat) pete relativ mici, rotunjite, distribuite uniform, de culoare bruna, bruna-roscata. Depune ouale la intervale de 36-48 ore spre sfarsitul lunii mai / inceputul lunii iunie.

Clocirea poate debuta cand cuibarul inca nu este complet si dureaza 24-28 de zile. Puii sunt precociali fiind ingrijiti de femela cca 3-4 saptamani, insa raman si in continuare in familie; din luna septembrie formeaza cete mai mari.

Deplasari sezoniere. Este o specie pronuntat sedentara, chiar si iarna. Femelele sunt mai mobile si pot fi vazute la distante mai mari.