Rallus aquaticus aquaticus - carstel de balta

Rallus aquaticus aquaticus - carstel de balta

Descrierea. Nu prezinta dimorfism sexual vizibil. Partea superioara (inclusiv crestetul) este bruna cu dungulite longitudinale, iar partea ventrala cenusie, lateral cu o bandare transversala alba-neagra. Este singurul ralid din tara cu ciocul mai lung decat capul, rosu, si picioare roscate-brune.

Biotopul. Populeaza vegetatia deasa in jurul unor ape cu luciu, statatoare sau lin curgatoare. Principala conditie este legata de desimea vegetatiei protectoare (trestie, Carex sp. s.a.) si apa adanca de doar cativa cm. In afara sezonului de reproducere apare si in zone mai deschise - salcete umede, canale de drenare, tufisuri rare, pajisti umede etc.

Hrana. Detine atat vara cat si iarna (in masura in care ierneaza) teritorii in care exista adevarate "poteci", marcate si cu excremente, care leaga zonele cu hrana abundenta. Aceasta este adunatade pe suprafata substratului mlastinos sau de pe vegetatia plutitoare. Uneori hrana este vanata inot sau chiar prin scufundare.

Hrana este preponderent animala predominand insectele acvatice: libelule, gandaci de apa s.a. La acestea se adauga nevertebrate cum sunt: melci, rame, crustacei si paianjeni si frecvent vertebrate mici (pestisori pana la 8 cm, broaste, pasari si mamifere mici). Cele din urma sunt omorate prin lovituri in zona cervicala fiind consumate aproape exclusiv maruntaiele si musculatura pectorala.

Iarna consuma si fructe, seminte, verdeturi etc.

Reproducerea. Atinge maturitatea sexuala dupa un an, perechile formandu-se primavara, dupa sosire. Teritoriul este ales de mascul, care il apara de altii. Cuplul este monogam, probabil de durata.

Ocupa teritorii, uneori foarte mici (locuri cu vegetatie cuprinzand 200-230 m^2, sau fasii de trestie late de 4-6 m.

Cuibul este amplasat fie pe sol, pe o movilita cu Carex sp., fie printre tulpinile unor plante acvatice sau chiar plutind, pe apa.  Cuibul este bine ascuns si protejat de sus, de regula prin cateva fire de vegetatie trase peste cuib. Materialul cuibului consta cel mai adesea din fire uscate de trestie, rogoz etc., cuibul fiind construit de ambele sexe si avand un diametru intern mediu de cca 12 cm si o adancime medie de 7 cm.

Ouale in numar de 6-11 prezinta pe un fond alb cu o slaba tenta bruna pete fine, rare, rotunjite, de culoare ruginie, cenusie sau violeta, mai frecvente pe capatul bont; sunt depuse zilnic incepand cu sfarsitul lunii aprilie si in special in mai.

Clocirea incepe dupa depunerea ultimului ou si dureaza 19-20 zile. Ambele sexe clocesc iar masculul construieste cu cateva zile inaintea eclozarii din frunze uscate un fel de rampa la cuib, care permite puilor coborarea din cuib fara sa cada. Puii sunt precociali; incep sa caute hrana dupa cca 1 saptamana si pot trai singuri dupa 3-4 saptamani; devin zburatori abia dupa 7-8 saptamani.

Cresc 1-2 randuri de pui pe an si la pierderea cuibarului depun ponte de inlocuire; astfel se pot gasi cuibare pana toamna. In caz de pericol pot transporta ouale si puii in alt cuib.

Deplasari sezoniere. Este o pasare migratoare care ierneaza in jurul Mediteranei, insa, in special in sudul tarii, o parte a populatiei ierneaza langa ape care nu ingheata. Inghetarea apelor determina plecarea lor. Veri foarte secetoase, care produc uscarea baltilor, determina incepand cu luna iulie un pasaj intermediar. In conditii normale pasarile pleaca in lunile septembrie/ octombrie si revin incepand cu ultimele zile ale lunii martie si in aprilie.