Charadrius dubius curonicus - prundarasul gulerat mic

Charadrius dubius curonicus - prundarasul gulerat mic

Descrierea. Partea dorsala, crestetul si aripile sunt de culoare bruna-deschisa; ventral este alb. In jurul gatului prezinta in haina nuptiala un inel negru, mai lat anterior; pe fiecare latura a capului prezinta o zona neagra de la baza ciocului pana in regiunea auriculara si deasupra ciocului o zona alba, urmata de o banda neagra care se sprijina cu capetele sale pe zona neagra care curpinde ochii. Apoi urmeaza din nou o zona ingusta, alba. La femele zonele negre sunt mai inguste si tenta mai deschisa, spre brun. In jurul ochilor prezinta in haina nuptiala un inel galben.

Biotopul. Prundarasul este legat de terenuri cu pietris la suprafata sau - cel putin - cu suprafata neomogena; evita nisipurile pure. Apropierea apei este binevenita insa locurile de clocire si de cautare a hranei pot fi situate la distante de 4-5 km.

Specia este proprie apelor dulci din interiorul tarii, dar accepta si soluri saraturate si ape salmastre fiind prezenta langa lagunele Dobrogei, frecvent impreuna cu Ch. alexandrinus. Biotopurile clasice sunt prundisurile raurilor, insulitele si bancile de pietris, malurile apelor putin adanci, la care se adauga si zone cum sunt exploatari de pietris, cariere, zone cu steril etc., toate cu vegetatie rara si scunda.

Hrana. Este o specie predominant insectivora, cu o preferinta pentru gandacii din mediul acvatic Hydrophilidae, Carabidae, Curculionidae s.a., larvele unor diptere (Tipulidae, Chironomidae, Muscidae s.a) si plosnite (Nabis sp.). La acestea se adauga paianjeni, furnici, crustacei mici, moluste si anelide in proportie mica. Vegetale sunt consumate doar ocazional, totusi s-au gasit in stomac si gastroliti. Hrana este prinsa din mers grabit iar uneori viermii sunt determinati sa iasa la suprafata solului prin baterea rapida, alternativa, a solului umed cu picioarele.

Reproducerea. Atinge maturitatea sexuala la sfarsitul primului an de viata. Formarea perechilor poate incepe in perioada migratiei de primavara si se definitiveaza la locul de clocire. Cuplul poate tine pe durata primului cuibar, unui sezon de reproducere sau chiar mai multi ani, comportamentul fiind foarte variabil in acest sens. De multe ori se observa ca de cuplu se ataseaza un al treilea exemplar neimperecheat care ajuta la clocire si la cresterea puilor.

Specia prezinta teritorialitate, teritoriul fiind ales de mascul care produce prin rotire mai multe adancituri, dintre care femela alege una. In lungul unui curs de apa teritoriul cuprinde, de regula, mai putin de 1 km lungime.

Cuiburile se gasesc intr-un loc cu vizibilitate buna si cu pietricele sau scoici pentru camuflarea oualor. Frecvent se gaseste in apropierea cuibului o planta sau o piatra mai mare. Adancitura are diametre de 7-15 cm si o adancime de pana la 2-3 cm. O amenajare suplimentara nu apare decat accidental.

Ouale, cu rare exceptii in numar de 4, sunt depuse la interval de 36 de ore, respectiv 1-2 zile, cel mai adesea intre mijlocul si sfarsitul lunii mai. Au o culoare de fond galbuie-bruna deschis uneori cu o tenta roscata, si prezinta pete fine si dese de culoare bruna sau bruna-negricioasa.

Ambele sexe clocesc incepand dupa al 3-lea sau al 4-lea ou timp de 22-28 de zile, functie de temperatura si deranjamentele la cuib. Puii sunt precociali isi urmeaza parintii dupa ce s-au uscat; devin zburatori dupa 3-4 saptamani.

In ani favorabili, daca primul cuibar a avut loc relativ timpuriu, unele perechi clocesc inca o data, uneori chiar in aceeasi adancitura. Cuibarele pierdute sunt inlocuite, insa proportia cuibarelor cu numai 3 oua va creste (inclusiv in al doilea cuibar normal).

Deplasari sezoniere. Este o specie migratoare care ierneaza in Africa Tropicala nordica, din Sahel pana in Somalia. In tara sosesc, de regula, la inceputul lunii aprilie si cele mai multe exemplare pleaca pe la mijlocul lunii septembrie; unele pot fi vazute pana la sfarsitul lunii octombrie.