Nikola Aleksić

Nikola Aleksić

Cronicar plastic al Banatului, si-a facut studiile la Academia de Pictura din Viena. Este pictor de icoane si portrete. In dezvoltarea picturii sarbe in secolul al XIX-lea opera sa este importanta atat ca realizare, cat si ca reper al picturii sarbe si a directiilor sale ulterioare.

S-a nascut la Becej, in Serbia, intr-o familie de meseriasi. Ramanand devreme fara parinti a locuit la fratele lui, care era invatator. Fratele lui a observat inclinatia sa pentru pictura, drept care l-a dus la Novi Sad sa invete in atelierul lui Arsa Teodorović. In dorinta de a obtine o instruire mai inalta, in anul 1828 pleaca la Viena, unde a urmat timp de doi ani cursurile Academiei de Pictura. De aici pleaca in Italia pentru perfectionarea artei sale, unde a lucrat portretele ofiterilor sarbi din armata austriaca (in acea vreme nordul Italiei se afla sub ocupatie austriaca). A facut copii dupa picturile unor pictori cunoscuti. S-a intors la Novi Sad in anul 1834, iar la 1836 pleaca la Kikinda, unde a petrecut cativa ani. In acest timp picta iconostasele si picturile de pe pereti al bisericilor din Banat. La muzeul popular din Kikinda se pastreaza cateva portrete executate de Nikola Aleksić. A petrecut apoi la Timisoara o perioada mai scurta de timp.

In anul 1840 se muta la Arad. S-a casatorit cu Maria Stankić, fiica unui granicer ofiter aradean, au avut sase copii, si au locuit restul vietii la Arad (pe strada Salcamului la nr. 6). S-a afirmat ca un pictor scolit si talentat, a avut multe comenzi, a pictat fara incetare. A lucrat multe iconostase prin Banat, Valea Muresului, Crisana si Ardeal. Portretele lui poarta pecetea scolii vieneze. Picturile sunt sigure, retinute coloristic, cu tendinte de analiza psihologica. Pictura lui bisericeasca nu e coloristica, ci in primul rand indreptata spre valorile liniare ale desenului si limitarea compozitiei.

Unul din multele iconostasuri executate dde Nikola Aleksi se evidentiaza cel din Mali Beckerek, Serbia, din anul 1861. Printre scenele pictate aici enumeram: Nascatoarea de Dumnezeu, Sfantul Sava, Rugaciunea lui Hristos de pe muntele Maslinilor, Sfanta Treime.

A lucrat mult si intens, pictand din tinerete pana la moarte. A lucrat douazeci de iconostasuri, cincisprezece cicluri de pereti de biserici prin biserici ortodoxe si uniate, cateva sute de portrete si un mare numar de icoane particulare. A executat sau a renovat iconostasele din: Mol, Serbia (1836), Fibis (1837), Sanicolaul Mare (1838), Oroslomos (1839), Kikinda, Serbia (1840), Cuvin (1841), Sambateni (1844), Sanmartinu Sarbesc (1845), Sampetru Mare (1846), Elemir (1847), Kanjiza, Serbia (1848), Kuman, Serbia (1854), Karlovo, Serbia (1855), Mokrin, Serbia (1857), klaria (1858), Melenci, Serbia (1859), Becicherecu Mic (1861), Varias (1862), Arad, biserica ortodoxa romana (1863), noua biserica soborniceasca din Arad (1864), Biserica lui Tekelija (1866)[1], Gospodjinci, Serbia (1869), Tisa Sent Miklos, Serbia (1872) .

Nikola Aleksić a pictat in jur de o mie de   picturi bisericesti si portrete, ceea ce face din el un fel de cronicar-pictor al Banatului .

A lucrat in acelasi ritm intrega viata si a lucrat pana in ultimele zile ale vietii. A murit cu pensula in mana, in anul 1872 la Tisasentmiklos . Dintre picturile lui Nikola Aleksić un numar de 82 de lucrari se afla la Matica Srpska, picturi care reprezinta diverse motive religioase sau portrete ale unor personalitati.

Matica Srpska a organizat diverse simpozioane avand ca tema creatia lui Nikola Aleksić si familiei sale:

-in anul 1936-expozitia lui Nikola si Stevan Aleksić

-in anul 1965-"Un portret Banatean al lui Nikola Aleksić"

-in anul 1974-"Opera lui Nikola Aleksić"

-in anul 1982-"Familia pictorilor Aleksić (Nikola, Dusan, Stevan či Ivan)"[4]