John Bradford

John Bradford      

John Bradford s-a nascut in Manchester si a fost educat acolo pana cand a putut sa-si castige existenta, lucru pe care l-a facut cu mult succes timp de cativa ani pana sa ajunga sa renunte la afacerile sale si sa se dedice studiului Evangheliei. Bradford a renuntat la studiile de drept laic pentru ca sa se inscrie ca student in teologie la Cambridge si a muncit cu atata sarguinta incat i s-a decernat titlul de master dupa numai un an de studii.      

Imediat dupa aceasta i s-a incredintat o adunare la Pembroke Hall, unde Martin Bucer l-a incurajat sa devina predicator. Bradford era de parere ca nu era suficient de invatat pentru ca sa poata predica, insa Bucer i-a zis: "Daca nu ai paine alba sa dai saracilor, da-le paine neagra sau orice altceva din ce ti-a dat Domnul." Lasandu-se convins pana la urma sa predice in timpul domniei regelui Edward, Bradford a acceptat titlul de diacon din partea episcopului Ridley si a primit dreptul sa predice si i s-a dat o slujba la biserica St. Paul.      

In urmatorii trei ani Bradford a predicat Evanghelia cu credinciosie, a mustrat cu tarie pacatele, a predicat cu blandete pe Hristos cel rastignit, s-a pronuntat energic impotriva ereziilor si invataturilor gresite si i-a indemnat cu sinceritate pe enoriasi sa traiasca in mod evlavios, iar cand regina Maria a succedat la tron, el si-a continuat lucrarea.      

In ziua de 13 august 1553, domnul Bourne, episcopul de Bath a sustinut o predica la St. Paul's Cross in Londra, in care a sprijinit reintroducerea catolicismului sub domnia reginei. Cuvintele sale au intaratat poporul in asa masura incat oamenii l-au amenintat pe Bourne ca il scot cu sila de la amvon.       Cu cat mai mult incercau episcopul Bonner si primarul Londrei sa linisteasca oamenii, cu atat se intaratau mai mult, pana cand Bourne a ajuns sa se teama pentru viata sa si l-a rugat pe Bradford sa se adreseze multimii. Imediat ce a urcat la amvon, multimea a inceput sa strige "Bradford! Bradford! Dumnezeu sa-ti mantuiasca viata!" Bradford i-a linistit pe oameni si in curand au plecat cu totii cuminti spre casele lor. Chiar daca primarul si serifii erau acolo ca sa-l asigure pe Bourne ca va ajunge acasa in siguranta, el nu a vrut sa iasa din biserica pana ce Bradford i-a promis ca il va insoti; astfel ca Bradford a mers in spatele lui Bourne, aparandu-l de rani cu propriul sau trup.      

Trei zile mai tarziu Bradford a fost somat sa se prezinte la consiliu si a fost acuzat de razvratire - pentru ca a salvat viata lui Bourne si de predicare ilegala - desi i s-a cerut sa vorbeasca. Bradford a fost intemnitat pentru aproape un an si jumatate, dupa care a avut loc audierea sa inaintea lordului cancelar, in ianuarie 1555. I s-a oferit chiar gratierea daca era dispus sa se abjure de credinta protestanta si sa se intoarca in Biserica Catolica, asa cum o facusera deja mai multi predicatori. Oferta a fost repetata in 29 iulie dar Bradford a indemnat consiliul sa nu il judece pe cel nevinovat. Daca ei credeau ca este vinovat, trebuiau sa-l condamne dar daca nu-l credeau vinovat trebuiau sa-l puna in libertate.       In raspunsul sau, cancelarul i-a spus lui Bradford ca faptele sale de la St. Paul's Cross au fost atat increzute cat si arogante in sensul ca si-a asumat rolul de conducator al poporului; Bradford a mai fost acuzat si de faptul ca a scris niste scrisori pline de razvratire. In ziua urmatoare el a fost vizitat de Thomas Hussey si dr. Seton, care au venit la el in temnita pentru a-l indemna sa ceara sa i se acorde timp pentru a discuta problemele de ordin religios cu oameni invatati, lucru care spuneau ei ca ar indeparta pericolul iminent si ar fi pe placul consiliului.       

"Dar ar face ca oamenii sa creada ca ma indoiesc de doctrinele pe care le marturisesc, iar eu nu ma indoiesc de loc" a raspuns el refuzand propunerea.      

Adus inapoi in fata consiliului, si fiind intrebat daca se intoarce in Biserica Catolica, Bradford a raspuns "Ieri am afirmat ca nu as fi de acord sa lucrez pentru Papa si spun acelasi lucru si astazi." El a fost condamnat si s-a intors in temnita.      

Toata vremea cat a stat in inchisoare, Bradford si-a continuat lucrarea, predicand de doua ori pe zi multimii de oameni careia i se dadea voie sa il viziteze si administrandu-le sacramentele. Predicarea, citirea si rugaciunile i-au ocupat intreaga viata; manca doar o singura data pe zi si chiar si atunci cugeta profund. Temnicerii aveau o asa de buna parere despre el incat deseori i se permitea sa paraseasca inchisoarea si sa viziteze fara a fi escortat pe enoriasii sai bolnavi, singura conditie fiind sa-si dea cuvantul ca se va intoarce la o anumita ora. El era atat de punctual in respectarea intelegerii incat se intorcea mai repede decat ora fixata.       

Bradford era un barbat inalt, zvelt, cu o barba castaniu-aurie. El rareori dormea mai mult de patru ore pe noapte, preferand sa-si petreaca timpul scriind, predicand sau citind. Odata sau de doua ori pe saptamana vizita criminalii de rand din temnita si le dadea bani ca sa-si cumpere mancare sau alte lucruri trebuincioase.      

Unul din prietenii sai l-a intrebat ce-ar face daca ar fi eliberat si el i-a spus ca s-ar casatori si s-ar ascunde undeva in Anglia in timp ce ar continua sa predice si sa-i invete pe oameni.       

Intr-o buna zi, in iulie 1555, sotia temnicerului i-a dat de stire lui Bradford ca urmeaza sa moara a doua zi pe rug. "Slava Domnului!" a spus el, "am asteptat acest lucru de multa vreme. Domnul sa ma invredniceasca!"      

Bradford a fost transferat la inchisoarea Newgate, pe la ora unsprezece sau douasprezece noaptea, intrucat autoritatile nadajduiau ca la acea ora sa nu-l vada nimeni, dar o multime de oameni l-au privit trecand si s-au rugat pentru el, luandu-si ramas bun.      

Executia a fost anuntata pentru ora patru a diminetii urmatoare. Nimeni nu stia de ce a fost aleasa o ora atat de neobisnuita, dar daca autoritatile au sperat ca ora matinala ii va descuraja pe oameni, s-au inselat. Oamenii au asteptat cuminti la Smithfield pana ce Bradford a fost dus la locul executiei la ora noua dimineata, fiind insotit de un numar neobisnuit de mare de oameni inarmati. Bradford a ingenuncheat pentru rugaciune, dupa care s-a indreptat voios catre rug impreuna cu un tanar de douazeci de ani, John Leaf.