Pavle Jovanović

Pavle Jovanović

A fost un renumit avocat aradean, senator al municipiului, presedinte al Comunitatii Sarbilor din Arad, este intemeietorul unei fundatii de burse,, situata ca importanta pe locul doi, imediat dupa cea a lui Sava Tekelija.

S-a nascut la Varset, astazi in Serbia, in anul 1782, iar pe cand era inca copil, impreuna cu parintii sai s-a mutat la Arad. Scoala si liceul le-a facu la Arad si la Seged, iar dreptul l-a studiat la Pesta. A fost un discipol al Matice Srpska. In anul 1843 a solutionat problema proprietatilor si averii lui Sava Tekelija. Aceasta se vede din textul "raportului final" in care delegatii Matice Srpska descriu lupta cu magistratul aradean, care, dupa parerea lor, tinea partea vaduvei lui Tekelija. Ei descriu si confuzia care a urmat printre chiriasi, arendasi, locatari si datornici, pentru ca nu se stia cine este urmasul legal al bunurilor lui Sava Tekelija. Zvonurile cum ca vaduva lui Tekelija a castigat procesul la Cancelaria Curtii si amenintarile imputernicitului ei cum ca fiecare care plateste Maticei Srpska va trebui sa-i plateasca si ei, i-au determinat pe datornici sa nu mai plateasca nimanui nimic. Multi locatari s-au mutat in alta parte nemaiplatind chiria, iar aceia care s-au mutat in locul lor nu au incheit cu nimeni nici un contract. Judecatorul orasenesc l-a delegat pe Pavle Jovanović sa ia la cunostinta situatia creata si sa solutioneze acest caz. Tribunalul a acceptat solutia sa si a hotarat ca nimeni sa nu se poata muta in cladirile lui Sava Tekelija pana ce nu se incheie un contract cu el. Din acest caz Matica Srpska a iesit invingatoare[1].

La data de 8 Octombrie 1851, Matica Srpska a primit o scrisoare din partea cetateanului aradean Jovan Sekulić, prin care e instiintata de moartea senatorului aradean Pavle Jovanović si ca acesta i-a lasat mostenire o mare avere in scopul constituirii unei fundatii de burse. Printr-un testament, intocmit dupa indicatiile unui alt avocat aradean, Nikola Savić, membru de onoare al Matica Srpska, Pavle Jovanović a lasat o mica parte a averii sale Bisericii lui Tekelija din Arad-200 de forinti, iar cea mai mare a averii sale-35.661 de forinti i-a destinat constituirii unei fundatii de burse destinate ajutorarii tinerilor aradeni care doreau sa studieze in scolile politehnice din Viena si Praga. A cerut prin testament ca cei ce beneficiau de burse sa fie de credinta ortodoxa. De la inceputul functionarii acestei fundatii, din anul 1854 si pana in anul 1914, 61 de tineri au beneficiat de serviciile ei. Dintre acestia, 50 au studiat la Viena, 10 la Praga iar unul la Budapesta.

Situatia Fondului lui Pavle Jovanović dupa primul razboi mondial era de 185.790 de coroane. Coroana ca si unitate monetara a circulta incepand cu anul 1892, cand intr-un raport de doua ori mai mic  a inlocuit forintul de pana atunci. Inflatia de dupa razboi a contribuit la devalorizarea acestui fond, iar apoi a fost desfiintat.

La 35 de ani de la moartea lui Pavle Jovanović in timpul mutarii vechiului cimitir aradean, in anul 1886, Matica Srpska a hotarat ca ar fi bine ca ramasitele avocatului aradean sa fie mutate in cimitirul nou. Fiind obtinute toate avizele necesare, mutarea osemintelor lui Pavle Jovanović s-a facut intr-un mod festiv la data de 16 Noiembrie 1887.

In "Culegere de studii-Timișoara" din anul 2000 se constata in privinta lui Pavle Jovanović ca " In incaperile Maticei Srpska nu exista nici un portret al lui Pavle Jovanović. Ce este si mai trist, in Arad, in care si-a facut cu cinste datoria, despre el nu se stie mai nimic, chiar si aceia care si-au propus sa aduca la lumina trecutul orasului si al intregii zone, care au dat un numar important de oamnei de vaza, intelectuali, artisti Printre ei sta, fara indoiala, intr-un loc de cinste si Pavle Jovanović"[2].