Simon Miller si Elizabeth Cooper

Simon Miller si Elizabeth Cooper      

Simon Miller, un comerciant prosper din orasul Lynn-Regis era un sprijinitor sincer al doctrinelor reformatorilor si avand ocazia sa mearga la Norwich cu afaceri, s-a interesat acolo de un loc de inchinare. Lucrul acesta a fost raportat cancelarului Dunning, care a poruncit lui Miller sa se infatiseze inaintea sa. Cand Cancelarul i-a pus intrebarile obisnuite, Miller a raspuns fara sa incerce sa-si ascunda parerea despre subiectul religiei, asa ca a fost intemnitat in palatul episcopal.      

Dupa ce a stat o vreme in temnita, Miller a primit permisiunea sa se intoarca acasa ca sa-si vada de afaceri. La intoarcerea sa a fost examinat din nou de catre cancelar, care l-a si avertizat sa abjure si sa se intoarca in Biserica Catolica. Miller a ramas insa ferm in credinta sa si a fost condamnat ca eretic.      

Elizabeth Cooper, care a fost arsa pe rug impreuna cu Miller, a fost sotia unui meserias din Norwich. Ea a fost convinsa inainte sa abjure dar constiinta a mustrat-o atat de tare incat in ziua urmatoare s-a dus la biserica St. Andre si si-a retras abjurarea in prezenta unei adunari numeroase. Ea a fost imediat arestata pentru acest lucru si trimisa la inchisoare. In ziua urmatoare a fost adusa in fata episcopului si examinata de catre acesta; de data aceasta ea a ramas ferma in credinta si a fost condamnata ca eretica recazuta.      

Simon Miller si Elizabeth Cooper au fost dusi la rug in ziua de 30 iulie 1557 undeva pe un camp in afara orasului Norwich, lunga Bishopsgate. Cand a vazut focul aprinzandu-se, Elizabeth s-a speriat si a strigat. Miller si-a intins mana spre ea si a incurajat-o sa ramana tare si bucuroasa "fiindca sora mea buna, vom avea o intalnire plina de bucurie dupa asta."      

Auzind cuvintele lui Miller, Elizabeth a parut ca si-a revenit si a stat nemiscata pana cand amandoi si-au incredintat sufletele in mana Dumnezeului Atotputernic si si-au sfarsit viata.