Inul si camesa
Inul: - Stii tu,
camesa draga, ce erai odata?
- Ce sa fiu? Eram ceea ce ma vezi: camesa alba, cu care se imbraca oamenii.
- Nu-i asa! Ai fost o samanta, apoi o burueana, clatinata de vant, ca toate
buruenele: asa nalta, suptirea, tocmai de potriva mea; erai in cu floricica
albastra, fata mea. Cand ai fost crescut si copt, cum sunt eu acum, oamenii
te-au smuls din pamant, te-au legat in fuioare, te-au pus copacel si te-au
lasat la soare ca sa te usuci.
Dupa aceea te-au culcat pe tol si te-au
batut cu bete, ca sa-ti scoata samanta; apoi batut si stalcit cum erai, te-au
dus la balta si te-au pus in topitoare, unde-ai stat vro zece zile, ca sa te
topesti, adeca sa-ti putrezeasca hlujul. Dupa asta, te-au scos si te-au pus
iarasi la soare, ca sa te usuci, razamandu-te de gardul pe care esti intinsa
acum. Fiind uscat, te-au melitat, si hlujul tau s-a prefacut in pozderie, iara
cojita ta in fuior.
Femeile apoi te-au ragilat, te-au periet si te-au facut fuior frumos si moale
ca matasa; din fuior te-au facut caier, te-au pus in furca si au inceput a
toarce, prefacandu-te in tort sau ata. Tortul l-au depanat pe raschitor, spre
a-l face caleap; calepele s-au fert cu lesie, sa se inalbeasca, apoi te-au pus
pe vartelnita, de pe care au inceput a le depana pe mosoare cu letca; de pe
mosoare te-au urzit pe urzoi, apoi te-au luat si te-au invalit pe sulul de
dinapoi, punand vergele pintre paturi, ca sa nu se hrentuiasca urzala; si
fuscei pintre rost, ca sa nu se incalceasca natra.
Dupa asta te-au nevedit, trecandu-te
prin ite si prin spata; si, cu ajutorul slobozitorului, al zavorului si al
lopatelei, te-au intins in stative, legandu-te de sulul de dinainte, de unde se
incepe 'gura panzei'. Calepele lasate pentru batatura le-au depanat
pe tevi cu sucala; apoi, punand tavile in suveica, au inceput a tese, adeca a
trece batatura pintre urzala cu ajutorul talpigilor, al scriptilor si al
itelor. Ca sa se indesasca firele, batatura se bate cu vatalele, intre care e
asazata spata. si iaca asa te-au prefacut in panza.
Cand era cald afara si frumos, femeile te-au dus la balta si te-au ghilit; apoi
te-au fert cu lesie si iar te-au ghilit, pana te-ai inalbit. Cand erai alba cum
trebuie, te-au uscat, te-au facut valatuc, te-au croit si au facut din tine
ceea ce esti acum, - Mica
burueana, nu stiu de unde-ai mai scos atatea despre mine. Ei, draga, poate nu
stii ca oamenii mai fac panza si din sora noastra canepa, si din fratele nostru
bumbac, ba si din inghimpatoarea urzica mai fac un fel de panza. Dar in fabrici
se tes fel de fel de panzeturi, mult mai usor si in timp mult mai scurt.
- Bre! multe mai auzi! - Mai
asteapta, ca n-am sfarsit inca. Din camesa sau rufa, peste catva timp ai sa te
faci tearfa, din care se face scama pentru bolnavii din spitale si pentru soldatii
raniti in batalie. Apoi te cauta, ca iarba de leac, sa faca la fabrica din tine
hartie.
- Mare minune mi-ai spus, draga burueana, zise camesa.
De-a fi asa, apoi toate lucrurile nu sunt ceea ce se vad, ci altaceva au fost
odata, altaceva sunt acum si altaceva au sa fie.
- Tocmai asa, soro! Gardul, pe care esti tu intinsa acum, a fost altadata
padure. Ce are sa fie de-acum inainte? Matasa, frunza de dud intrata in
pantecele unor gandaci. Varul, ce-a fost mai inainte? Dar funiile si odgoanele?
s.a. 
Femeile lenese de la tara au cantecul
acesta:
Puseiu panza, cand da frunza,
s-o gatiiu in San-Vasii
si-mi paru ca ma grabiiu
si de lunga-i ca o punga
si de lata toata-i sparta!
Pe sulul de dinapoi,
O suta de latunoi,
Pe sulul de dinainte,
Cioprea le mai tine minte.
Pintre ite si-ntre spata
Paste-o iapa desalata
Pintre ite si fuscei
Paste-o scroafa cu purcei.
Povestire publicata prima oara in Invatatorul copiilor,
ed. a III-a, Iasi,
1874.
