Alpinism	Arta cultura	Diverse	Divertisment	Film	Fotografie
	Muzica	Pescuit	Sport

Alpinism

Index » hobby » Alpinism
» Catararea libera/naturala

Catararea libera/naturala

 

Art.93. - Prizele mari si in unghi ascutit intr-o roca sigura sunt cele mai bune, permitand folosirea degetelor asemanator cu cataratul pe scara, oferind posibilitatea militarului de a se sprijini pe ele cu toata greutatea corpului. Atunci cand se poarta o incaltaminte adecvata aceste prize pot fi folosite la fel de bine si ca prize de picior.

Art.94 - Prizele drepte sunt acele prize care formeaza un unghi drept intre orizontala bazei lor de sus si verticala stancii, punand probleme mai grele militarului atunci cand sunt ude, fiind bune la inceputul catararii si devenind incomode si periculoase in fazele finale atunci cand degetele obosesc.

Art.95. - Prizele rotunjite asigura un sprijin bun pentru militarii cu experienta in alpinism, cerand un deosebit simt al echilibrului si o atentie distributiva foarte mare. Prizele din fisuri permit realizarea cheilor de tot felul - de palma, talpa, pumn, degete etc.

Art.96. - Prizele de aderenta prin exceptie sunt acele prize care nu au nici o reprezentare, greutatea corpului fiind sustinuta numai de componenta tangentiala a fortei de impingere in perete a mainilor si picioarelor.

(2) Avandu-se in vedere ca toata greutatea corpului se repartizeaza pe picioare, respectiv pe unul singur la efectuarea unui pas, prizele de picior necesita o rezistenta si o pozitie mult mai buna decat cele de mana. Inainte de a fi calcate, prizele se curata de pamant, vegetatie si alte materiale care micsoreaza coeficientul de frecare. Succesul cataratorului consta in gasirea rapida a prizelor celor mai sigure din punct de vedere al rezistentei si folosirea lor optima, pentru consumarea unui efort minim, incadrat intr-un timp corespunzator resurselor de care se dispune si nu de cel destinat catararii.

Indiferent de directia de inaintare, catararea libera se poate efectua cu si fara legarea in coarda.

Art.97. - Catararile libere se executa in formatii mici - grupe, plutoane - in lungul vailor care conduc spre abrupt, crestelor, branelor, admitandu-se pentru unele portiuni efective mai numeroase cu conditia de a fi asigurati cu corzi.

(2) Reusita in catararile libere consta in gasirea pentru fiecare pasaj in parte si pe ansamblul intregului traseu a drumului critic/optim care asigura un efort minim si o viteza maxima de deplasare. Acest gen de catarare se foloseste de catre toti militarii, in orice anotimp, atunci cand au de strabatut un masiv muntos pe jos.

(3) Catararea libera cu legarea in coarda da o siguranta sporita, executandu-se de catre militari in formatii mici - echipe, grupe.

Art.98. - In toate situatiile, in misiuni independente in munte se vor trimite un numar de doi militari. Este interzisa parcurgerea solitara a unor trasee sau itinerare alpine ori trimiterea in misiuni a unor militari izolati.

Procedee de catarare libera/naturala

Art.99. - Catararea libera se executa pe fetele peretilor, pe creste , fisuri si in hornuri prin trei procedee de baza in functie de pozitia picioarelor, care preiau cea mai mare parte a greutatii corpului.

(2) Efortul vertical, procedeu elementar in care efortul principal este sustinut de picioare, iar mainile servesc numai la mentinerea echilibrului. Greutatea cataratorului este suportata de picioare, care servesc drept puncte de sprijin, trebuind sa aiba o pozitie cat mai stabila pe prize. Orice tractiune in brate trebuie ajutata de o impingere a picioarelor, pe o inaltime de 30-40 cm, spre o noua priza, fara insa a se utiliza genunchii.

(3) La acest procedeu picioarele se tin apropiate, mainile la inaltimea umerilor, iar prizele departate se evita. Pentru a se utiliza corect prizele, acestea se apuca cu o cat mai mare parte din suprafata degetelor, obtinandu-se o repartizare uniforma a greutatii, o siguranta mai mare si un efort minim. In acest scop, militarul trebuie sa foloseasca prizele care sunt dispuse imediat in afara liniei de catarare.

Art.100. - Aderenta, este un procedeu cu ajutorul caruia militarul reuseste sa se mentina in contact cu suprafata inclinata a stancii, in special cu ajutorul mainilor si picioarelor.

Art.101. - Opozitia, este o aderenta fortata realizata pe suprafata stancii prin aplicarea a doua forte simetrice opuse - prin tractiune cu mainile si impingere cu picioarele. Astfel, la utilizarea prizelor intoarse in jos, opozitia se obtine efectuandu-se o tractiune al carui scop este de a apropia corpul de stanca. In acelasi timp, prin apasarea picioarelor, se tinde sa se departeze corpul de stanca. Tractiunea cu mainile si apasarea cu ajutorul picioarelor se executa in doua sensuri opuse.

(2) Opozitia combinata a mainilor si picioarelor se intrebuinteaza atunci cand in timpul catararii directe, prizele de picior sunt foarte usor definite, prea mult inclinate sau alunecoase. Acest procedeu presupune folosirea prizelor de tractiune la maini si de sprijin sau de aderenta la picioare. Se impinge cu picioarele perpendicular pe stanca, corpul se lasa mult pe spate, iar cu mainile intinse se tractioneaza.

(3) In cazul cand catararea se executa pe o directie verticala, mainile tractioneaza lateral, folosindu-se o muchie sau o fisura convenabila, picioarele imping in peretele opus, fiind situate aproape de maini.

(4) Daca catararea este in traversare, mainile tractioneaza in sus/jos si in afara, picioarele semiflexibile apasa oblic in jos/sus si spre perete - se folosesc asa numitele prize inverse de maini - iar corpul se lasa mult pe spate.

(5) Opozitia bratelor se intrebuinteaza impreuna cu efortul vertical sau cu opozitia picioarelor. In acest caz, bratul intins spre exterior - cu palma spre exterior - sau spre interior obtinandu-se astfel o stabilitate in catarare, consumandu-se un efort minim.

(6) Opozitia picioarelor consta in deschiderea picioarelor la 60-80cm si folosind prizele de sprijin sau de aderenta, se asigura ridicarea corpului si stabilitatea lui. Se foloseste la catararea pe pereti, diedre sau hornuri creand o baza de sustinere mai mare, usurand escaladarea pasajelor dificile.

(7) In acest caz , bocancii sau papucii de catarat nu se mai sprijina pe varfuri, ci oblic cu partea interioara spre stanca, efortul mainilor necesar echilibrului este mult mai mic decat in cazul efortului vertical, acestea putand lucra in opozitie laterala. La ridicarea unui picior, celalalt impinge oblic iar mainile preiau un moment de rasturnare, pana cand piciorul care a facut pasul gaseste un sprijin mai sus.

Art.102. - Cheile sunt procedee ale opozitiei executate fortat intre doua suprafete de sprijin apropiate, de catre aceeasi parte a corpului - brat, genunchi, talpa, mana, degete - si se intrebuinteaza cand fisurile nu au prize bine determinate constand in introducerea si fixarea bratului, pumnului, piciorului, antebratului sau a palmei si rasucirea lor in fisura respectiva. Pentru aceasta este necesar ca fisura sa aiba o dimensiune si o pozitie corespunzatoare.

La instructia alpina se pot executa urmatoarele tipuri de chei - figura nr. 52

a)     cheie cu ajutorul bratului si antebratului - consta din sprijinirea umarului si bratului de un perete, iar palma se fixeaza de cel opus, avand antebratul fixat intre cot si palma;

b)     cheia intre talpa, genunchi si coapsa - se realizeaza prin opozitia fortata intre genunchi si talpa piciorului cat si prin usoara rasucire a corpului. Cand fisurile au deschiderea mai mica decat lungimea talpii, militarul aseaza talpa orizontal pe directia fisurii, formand o punte prin opozitia dintre calcai si varf;

c)     cheie cu palma - se executa numai in fisurile inguste - 5-10 cm - prin inchiderea palmei si introducerea acesteia in fisura, dupa care, cu degetele indoite se prind puncte de sprijin pe perete, creandu-se o opozitie intre falange si podul palmei;

d)     chei cu ajutorul palmei si pumnului - se executa in fisurile inguste prin strangerea degetelor si blocarea mainii;

e)     chei cu ajutorul degetelor - se executa in fisuri foarte inguste - 2-3 cm - prin introducerea degetelor in fisura si prin rasucirea usoara a palmei;

f)      cheie cu talpa - se executa in fisurile inguste.

	Figura nr. 52 Chei cu ajutorul pumnului, palmei si piciorului

Art.103. - Piramida este un procedeu folosit in toate tipurile de catarari. Se intrebuinteaza pentru ridicarea pe verticala, pe portiuni scurte, lipsite de prize, folosindu-se ori de cate ori este posibil, deoarece usureaza in mare masura sarcina capului de coarda, economisind fortele si castigand timp.

(2) Pentru a executa piramida, unul din militari se aseaza intr-o pozitie cat mai stabila, cu picioarele departate sprijinite pe un loc sigur, avand corpul rezemat de stanca, dupa care capul de coarda se ridica pasind, mai intai pe mainile facute treapta, apoi pe umerii militarului, de unde incepe catararea.

(3) In functie de conformatia terenului se folosesc urmatoarele tehnici de catarare:

a)     in fisuri;

b)     in hornuri;

c)     in diedre;

d)     in pereti.

Art.104. - Tehnica de catarare in fisuri depinde de dimensiunea fisurii, care poate sa varieze de la cativa milimetri pana la 10-15 cm. Fisurile de ordinul milimetrilor se preteaza la baterea pitoanelor. Pentru catararea libera este necesara o latime egala cu cel putin grosimea unui deget. Degetul poate fi intepenit intr-o fisura cu muchia vie si care se ingusteaza - cheie de deget.

(2) Fisurile ceva mai largi permit introducerea mainii. Palma se intepeneste cu degetul mare strans intr-un loc in care fisura se ingusteaza, rezultand astfel o priza excelenta - cheie de mana. Picioarele se pot si ele intepeni in fisura, insa este preferabil cautarea de prize in afara fisurii caci in caz de scapare a mainii exista riscul ramanerii cu ele prinse in fisura. Cu cat priza de mana in fisura este mai nesigura, cu atat mai mult se indica a nu se intepeni picioarele in fisura, ci a se cauta prize laterale.

(3) O alta metoda este intepenirea ambelor maini alaturate cu palmele orientate spre sensuri opuse. Cand fisura se largeste, ea ofera spatiu pentru o jumatate a corpului astfel incat se poate intepeni umarul si antebratul, precum si piciorul prin opozitia calcaiului si a genunchiului, in timp ce cealalta mana si celalalt picior folosesc prize situate in afara fisurii.

(4) Catararea intr-o astfel de fisura este dificila si obositoare iar campul vizual este limitat. Se alege pozitia cu jumatatea stanga sau dreapta a corpului in fisura, astfel incat fata sa fie indreptata spre partea mai neteda. Aceasta pozitie trebuie aleasa la timp, fiindca odata angajati va fi dificil a o mai schimba.

Art.105. - Catararea in hornuri. Hornurile - despicaturi/fisuri in peretii stancosi, avand latimi si adancimi variabile suficient de largi ca sa permita intrarea intregului corp al cataratorului. Cu cat hornul este mai ingust, cu atat catararea este mai dificila, iar campul vizual mai redus.

(2) Pentru catararea in hornuri se alege pozitia astfel incat fata sa fie indreptata catre peretele mai accidentat, bogat in prize, iar spatele catre peretele neted; nu se va patrunde prea mult in interiorul sau, in acest scop se vor folosi in mod deosebit marginile hornului. Catararea in interior prezinta doua dezavantaje majore: prize rotunjite, uneori umede, mazgoase, acoperite cu licheni si muschi, pe de o parte, pericolul intepenirii, al lipsei de libertate de miscare, pe de alta parte, care face imposibila o escalada eleganta, cursiva, sigura si eficienta.

(3) Cele mai usoare de escaladat sunt hornurile de circa 1m. largime, in care putem folosi un complex de miscari ale mainilor, picioarelor si corpului, numit ramonaj - escalada interioara, care consta in presiunea in opozitie a picioarelor, mainilor si spatelui.

Art.106. - Ramonajul - figura nr. 53 - poate fi executat cu picioarele si mainile  - hornuri foarte largi, cu picioarele, spatele si mainile - in hornuri largi, cu picioarele si mainile - in hornuri mai putin largi, cu spatele si genunchii - hornuri inguste, cu spatele genunchii si picioarele - hornuri foarte stramte, prin opozitia picioarelor si a mainilor - hornurile cu peretii departati.

		Figura nr. Catararea in ramonaj

(2) Pentru executarea ramonajului trebuie sa se tina seama de urmatoarele reguli:

a)      orientarea se alege spre peretele cu inclinarea cea mai mare, iar cel care se va sprijini cu spatele sa nu fie surplombat.

b)     peretele pe care se face opozitia picioarelor trebuie sa aiba cat mai multe prize si puncte de sprijin.

c)      pentru a se evita frecarea, peretele pentru ramonaj cu spatele trebuie sa fie cat mai neted.

Art.107. - Ramonajul cu picioarele si mainile in hornurile foarte largi. Este un procedeu foarte rar utilizat, in care corpul se mentine intins la orizontala, cu fata in jos, iar urcarea se face in patru timpi, prin miscarea alternativa a membrelor.

Art.108. - Ramonajul cu spatele, picioarele si mainile in hornurile largi. Acest procedeu de ramonaj se intrebuinteaza in hornurile unde exista posibilitatea de a intinde picioarele si se executa in urmatoarea succesiune:

a)      timpul intai - opozitia spatelui si a picioarelor. Militarul sprijinit cu spatele de un perete, cu picioarele asezate in cel opus, avand palmele asezate sub spate, ca puncte de sprijin cat mai sus.

b)     timpul doi - opozitia picioarelor si a palmelor. In aceasta pozitie, corpul este sustinut de talpile picioarelor si podul palmei, care se sprijina in opozitie pe peretii hornului. Spatele nu se sprijina pe perete, dand posibilitatea militarului sa se ridice si sa atinga puncte de sprijin in directia superioara a hornului care executa o miscare de apasare de sus in jos.

c)      timpul trei - opozitia spatelui si a unui picior. Se elibereaza un picior, care prinde un punct de sprijin superior, timp in care militarul se gaseste intr-o pozitie simetric opusa celei initiale. In acest gen de opozitie, militarul trebuie sa aiba grija sa nu ridice picioarele prea sus, cea mai mare parte a greutatii corpului va fi lasata pe spate, iar catararea se executa prin miscari de amplitudine mica. Daca hornul este foarte larg, umerii si omoplatii fac opozitie cu picioarele, care au posibilitatea sa prinda cat mai usor punctul de sprijin pe peretele opus.

Art.109. - Ramonajul cu picioarele si mainile in hornurile mai putin largi se executa in doi timpi:

a)      timpul intai - echilibrul se mentine prin opozitia picioarelor, mainilor ridicate care se aseaza pe cate un perete in asa fel incat intre ele sa existe o opozitie;

b)     timpul doi - in opozitia celor doua maini, picioarele fiind libere, militarul poate sa se ridice mai sus - in acest caz greutatea corpului este sustinuta de opozitia mainilor.

Art.110. - Ramonajul cu spatele si genunchii in hornurile inguste. In hornurile inguste opozitia picioarelor cu spatele se inlocuieste cu opozitia genunchilor si spatelui care se executa in trei timpi:

a)      timpul intai - echilibrul se mentine prin opozitia genunchilor cu spatele, palmele fiind ridicate si sprijinite la spate;

b)     timpul doi - opozitia palmelor si a genunchilor; in acest caz greutatea corpului este sustinuta de opozitia palmelor si genunchilor, dand posibilitatea militarului sa ridice spatele si sa-l sprijine mai sus, executand apoi opozitia la timpul trei;

c)      timpul trei - opozitia spatelui si a unui genunchi prin ridicarea acestora alternativ, eliberandu-se din opozitie. La acest tip de ramonaj, genunchii trebuie sa fie sprijiniti cat mai sus cu putinta, pentru a permite incovoierea spatelui.

Art.111. - Ramonajul cu spatele, genunchii si picioarele. Acest gen de ramonaj este folosit in hornuri foarte stramte, in care spatele are o pozitie inclinata. Pentru executarea opozitiei spate - genunchi, se ridica piciorul sub coapsa, creandu-se astfel o noua opozitie intre genunchi si spate care apasa peretele dinapoi. Acest tip de ramonaj se executa in trei timpi:

a)      timpul intai - se efectueaza opozitia genunchi - picior si se ridica corpul in sus;

b)     timpul doi - cu picioarele intinse se executa opozitia intre maini si spate;

c)      timpul trei - datorita sustinerii corpului de opozitia maini - spate, se ridica alternativ picioarele.

Art.112. - Ramonajul transversal prin opozitia picioarelor si mainilor se foloseste in hornurile cu peretii departati. Militarul ia pozitia initiala cu fata spre interiorul hornului, sprijinindu-se pe cei doi pereti laterali, mai intai cu ajutorul bratelor, iar apoi opozitia picioarelor in doi timpi:

a)      timpul intai - se elibereaza, apoi se ridica bratul drept si se sprijina mai sus pe alta priza, dupa care se elibereaza si se ridica bratul stang;

b)     timpul doi - se elibereaza si se ridica alternativ mainile si picioarele. In acest caz, opozitia bratelor trebuie sa fie puternica, pentru a ajuta ridicarea picioarelor.

(2) In cazul in care hornul se largeste sau sunt suficiente prize, se va renunta la ramonaj si se va aplica principiul catararii naturale, prin folosirea procedeului efortului vertical. Fisurile orizontale se depasesc printr-o deplasare taras in lungul acestora.

(3) In concluzie, trebuie remarcat ca spre deosebire de catararea in perete, in hornuri se folosesc nu numai mainile si picioarele dar si umerii, spatele, sezuta si genunchii pentru sprijin prin frecare.

(4) Adeseori, in hornuri se afla blocuri incastrate, mai mici sau mai mari. Aceste blocuri se folosesc drept prize, locuri de odihna sau de regrupare, sau ca puncte de asigurare, trecandu-se o bucla in jurul lor. Uneori blocurile incastrate mai mari formeaza surplombe greu de trecut prin exterior. In acest caz poate fi favorabila trecerea prin "fereastra" - prin spatele blocului - daca spatiul permite.

Art.113. - Catararea in diedre. Un diedru este format de doi pereti de stanca care se intalnesc sub un anumit unghi, ca o carte deschisa. De obicei, intersectia celor doi pereti este marcata de o fisura, care ofera posibilitati de fixare a pitoanelor si prize pentru catararea libera. Tehnica de catarare in fisura din diedru seamana cu cea expusa la catararea in hornuri si variaza dupa latimea fisurii; se folosesc mainile intepenite in fisura, iar cu picioarele se face sprait pe peretii diedrului. Daca diedrul nu prezinta fisura, tehnica variaza dupa unghiul diedrului. Cu cat unghiul este mai ascutit, cu atat se aplica o tehnica apropiata celei de catarare in hornuri; cu cat unghiul se deschide, se trece la o tehnica de catarare in perete.

(2) Spraitul in diedru este mai dificil decat intr-un horn, intrucat peretii divergenti ofera mai putine posibilitati de opozitie. Daca unul din peretii diedrului este neted, lipsit de prize, ne vom intoarce cu fata catre peretele opus, folosindu-l pe cel neted pentru sprijinirea prin frecare a umarului sau spatelui; o mana si un picior le vom intepeni in fisura, iar pentru cealalta mana si celalalt picior vom cauta prize in peretele din fata.

Art.114. - Bavareza. Denumita si tehnica de catarare in opozitie, bavareza este o spectaculoasa metoda de escalada aplicabila in diedre cu fisura clara si cu muchiile vii. Echilibrul corpului este mentinut prin tractiune cu ambele maini prinse de muchia fisurii si presiune cu picioarele pe peretele opus al diedrului. Atat tractiunea cu mainile, cat si presiunea cu picioarele se fac aproximativ perpendicular pe linia fisurii, respectiv peretele diedrului. Ordinea miscarilor depinde de imprejurari si poate fi mana-mana, picior-picior sau alternativ mana-picior, mana-picior.

Art.115. - Catararea pe perete - fata stancoasa lipsita de fisuri, hornuri sau diedre. Tehnica cea mai eficace de catarare este tehnica de sprait, care permite folosirea optima a prizelor de picior prin opozitia picioarelor desfacute. In sprait se trec adesea cu usurinta pasaje care, cu alta tehnica sunt extrem de dificile si obositoare. Astfel, se pot trece, iesind mult in afara, chiar si surplombe mai mari, fara ajutorul scaritei si al altor mijloace artificiale. Spraitul impiedica de asemenea rasucirea corpului lateral. Prizele de mana pot fi - si sunt de obicei - deasupra nivelului ochilor, dar pot fi si dedesubt - prize intoarse.

(2) De regula nu se folosesc genunchii drept sprijin dar si aceasta regula admite exceptii, in special daca lipsesc prizele de mana sau daca prizele sunt slabe, la iesirea pe o prispa/treapta situata deasupra unui pasaj vertical sau surplombant. Iesirea pe o astfel de prispa se poate face prin ridicare in brate. Mai dificil este de catarat pe o prispa situata deasupra nivelului capului. In acest caz, se prinde cu ambele maini marginea prispei, se ridica picioarele pe perete cat mai sus posibil si cu o miscare rapida se va smuci cotul in sus astfel incat sa se preseze cu palma puternic in jos; apoi cu alta miscare rapida se efectueaza ridicarea si cu a doua mana, in aceeasi pozitie si astfel, in final, se ajunge ca ambele brate sa fie intinse.

Art.116. - Catararea libera/naturala in pasaje surplombate. Portiunile surplombate pot fi depasite prin catarare libera cu ajutorul hornurilor si a diedrelor existente. Succesul in catararea pe un perete surplombat cu folosirea efortului vertical si opozitia picioarelor este asigurat de existenta unor prize de mana sigure dispuse deasupra surplombei. Se mai poate folosi opozitia brate - picioare sau cheile de mana si de picior, iar in cadrul diedrelor se intrebuinteaza opozitia picioarelor si a mainilor, catararea executandu-se cat mai in exterior posibil.

(2) Hornurile surplombate se depasesc prin ramonaj in cele mai multe cazuri, aceste obstacole se trec prin catarare artificiala folosind pitoanele si scaritele ca puncte de sprijin.

(3) Daca surplomba nu se poate depasi direct, se executa o traversare pe sub ea spre dreapta/stanga, in functie de existenta prizelor si fisurilor care asigura deplasarea. Asigurarea se executa astfel incat sa nu faca unghiuri ascutite sau in forma de "Z".

Art.117. - Catararea libera/naturala in conditii de intemperii. In conditii de intemperii - ploaie, vant, zapada - se evita traseele de catarare libera de dificultate mai mare, datorita slabei aderente a prizelor care sunt ude, inghetate, a mainilor si picioarelor, care nu mai prezinta sensibilitatea necesara. Imbracamintea groasa stanjeneste miscarile, ducand la o mare rigiditate si nesiguranta in efectuarea operatiunilor necesare catararii, care corelate cu umiditatea echipamentului si a materialelor reduce mult viteza de actiune.

(2) Pe timpul catararii se evita placile spalate, hornurile si intrandurile sub forma de unghi ascutit care se pot transforma in veritabile cascade de apa si gheata in caz de ploaie.

(3) Pe timpul descarcarilor electrice, materialele metalice se aseaza mai departe de oameni, se evita grotele si hornurile care se constituie in puncte de concentrare a sarcinilor electrice.

(4) Pe timpul stationarii, se evita asezarea pe locurile si materialele ude, opririle se efectueaza cat mai departe de liniile fisurilor si de creasta.

Art.118. - Catararea libera/naturala cu legarea in coarda. Asigurarea capului de coarda in peretii verticali pe timpul catararii libere se face prin procedeul asigurarii statice sau dinamice efectuate de catre secunzi cu ajutorul corzilor.

(2) Deasupra pasajului care urmeaza a fi escaladat se bate un piton de rapel prevazut cu inel, paralel cu directia de catarare, se ataseaza o carabiniera, se introduce prin aceasta o coarda care se leaga cu unul din capete la centura de siguranta a militarului care urmeaza sa se catere si celalalt capat la cei doi secunzi care fac asigurarea.

(3) Capatul corzii de la militarii care fac asigurarea se trece printr-o alta carabiniera atasata la un piton bine fixat si pe dupa umerii si spatele unuia dintre ei. Celalalt militar ajuta la asigurarea dinamica a capului de coarda prin tractionare de coarda.

(4) Din momentul in care capul de coarda incepe catararea libera prin procedeele cunoscute, secunzii, prin manevre controlate ale corzii petrecute peste umar si la mana, urmaresc ascensiunea acestuia, in masura sa preia imediat sarcina greutatii in cazul caderii in gol sau pierderii tuturor punctelor de sprijin. Secunzii sau cei care asigura nu au voie sa ajute capul de coarda la catarare prin tractionare fortata; capatul corzii de la militarul care se catara va avea in permanenta o bucla la nivelul pieptului, indiciul cel mai sigur ca acesta nu este ajutat.

(5) Dupa ajungerea capului de coarda sus, la capatul traseului - locul de batere a pitonului - se autoasigura, executa rapelul, aducand la locul de plecare capatul corzii cu care a fost asigurat sau continua catararea libera.