Colectia artistului popular

Colectia artistului popular

Industrializarea, urbanizarea, modificarile suferite de satul romanesc au dus la disparitia unor traditii, la introducerea in circuit a unui numar foarte mare de kitch-uri si a unor obiecte si traditii straine de arta noastra populara, fapt pentru care se pune problema unei largi colaborari intre diverse foruri, muzee si artisti populari, colectionari particulari, unui mai mare interes acordat valorificarii expozitionale a valorilor aflate in posesia acestora.

Alegerea colectiei Nicolae V. Popa a avut ca punct de plecare studierea activitatii acestui mester si artist popular din doua puncte de vedere: cel al creatorului si cel al colectionarului.

Nicolae V. Popa s-a nascut la 13.08.1919 in satul Tarpesti, comuna Petricani, judetul Neamt.

Inca din copilarie a fost atras de obiceiurile satului, cele legate de traditie si sarbatori.

Primele obiecte care au intrat in colectia Nicolae V. Popa au fost cele provenite din sapaturile arheologice la care a participat, urmand ca mai tarziu colectia sa sa se imbogateasca cu diferite obiecte vechi pe care le-a adunat de pe la casele oamenilor din satul sau, dar si din satele invecinate.

Un mare numar de obiecte( aproximativ 1900) din colectia sa au fost donate Muzeului din Targu-Neamt.

Prima expunere de obiecte a fost in anul 1964 la scoala veche din sat, in locuinta directorului de scoala, ca mai tarziu, prin 1974, acest muzeu sa fie transferat intr-o cladire noua din curtea sa. De asemenea, o serie de obiecte se gasesc expuse in casa batraneasca.

Pasiunea de a face masti a dobandit-o de la batrani si indeosebi de la unchiul lui, Gheorghe Stamate.

Impreuna cu alti flacai de varsta lui, Nicolae V. Popa a mers cu capra, cu caiutii, arnautii etc. El era acela care lucra cele cateva masti pentru personajele mascate, care dadeau de fapt forme fiecarei cete. Cu vremea, mastile lucrate de Nicolae V. Popa au placut din ce in ce mai mult si ca urmare, unii consateni sau oameni din satele invecinate au inceput sa-l solicite sa le faca si lor masti pentru jocurile de Anul Nou. Aceste comenzi au avut o influenta hotaratoare asupra activitatii lui Nicolae V. Popa si l-au condus treptat spre permanentizarea acestei indeletniciri.

In acest context mentionam ca Nicolae V. Popa este singurul creator de masti din tara noastra care a folosit si foloseste materii prime foarte variate pentru a construi fata mastilor Fiecare masca lucrata de Nicolae V. Popa are propria sa expresie, neexistand doua masti identice, artistul fiind preocupat de ideea impletirii traditiei cu cea a originalului, introducand unele modificari in tehnica si in elementele utilizate (combina materialele, amplifica unele trasaturi - mustati mai stufoase, plete mai lungi, buze ingrosate etc).

Valoarea artistica a unei masti populare creste insa si cu capacitatea ei spectaculara. Mastile populare care nu se poarta si nici nu se joaca, care numai decoreaza interioarele sau exterioarele unor case, desi intrunesc calitati artistice, de multe ori remarcabile, raman simple piese de arta decorativa. In schimb, mastile populare care se poarta si se joaca, prin insusi acest fapt, capata insusiri artistice in plus.

A inceput sculptura in piatra cam in 1950, dupa ce a vazut lucrand pe cioplitorii pietrari ce restaurau biserica Trei Ierarhi din Iasi. Astazi, a ajuns sa faca lucruri mult mai valoroase si de mare amploare. Uneltele cu care lucreaza sunt foarte simple, rudimentare.

"Unora le place sculptura in lemn si piatra, altora mastile. Unii gasesc ca oamenii ciopliti de mine sunt prea naivi, primitivi, mie-mi place sa-i cioplesc asa, fara prea multe inflorituri, simplu, adica asa cum ii vad in jurul meu."

Insuccesele in creatie nu l-au descurajat. Primele cinci-sase piese cu o tematica redusa la reprezentari animaliere nu l-au satisfacut. De la lucrari ce atingeau 7-10 cm, a ajuns sa ciopleasca piese de mai mare amploare, ce depasesc jumatate de metru inaltime, tematica abordata fiind astazi mult mai variata decat in trecut. Creatia sa ar putea fi impartita in doua etape. Prima este etapa inspiratiilor din natura si din ilustratii de carti si reviste. Aceasta etapa de inceput, ce vadeste nesiguranta, dar nu si lipsa fortei de expresie, de observare si interpretare a elementului natural, cuprinde lucrari ce reprezinta animale de la noi ( cai, oi, broaste, serpi etc) ori animale exotice (girafa, cangur, gorila). Toate aceste lucrari au marimi ce variaza intre 7-42 cm si denota oarecare nesiguranta. A incercat, mai rar, si reprezentari antropomorfe (femeia cu cercei, calaretul, figura de boier etc.) Sunt piese ce anuntau pe viitorul creator de prestigiu. A doua etapa se deosebeste calitativ de prima, prin amploarea sculpturilor sale care depasesc 50 cm inaltime si mai ales prin varietatea tematicii abordate.

Mesterul Culita isi imparte in mod egal atentia asupra oamenilor si pasarilor, cat si asupra animalelor. Mai mult inca, a ajuns sa creeze compozitii de gen cu doua-trei personaje, fapt ce indica existenta unei problematici sociale in creatia sa. Familia in barca, copilul cu lingura, imparatul Irod, dansatorii, jienii, Alba ca Zapada si cei sapte pitici, mosi, babe, cai cu calareti, femei in diferite ipostaze, pereche sarutandu-se, la care se adauga o intreaga galerie de animale si pasari, constituie subiectele sale.

O alta lucrare ce trezeste interesul vizitatorului este poarta din lemn, marcand parca intrarea intr-in templu ce adaposteste idolii sai, facuti sa transmita sentimente de piosenie in fata acestora si a creatorului care i-a faurit. Poarta este compusa din trei stalpi antropomorfi, depasind cu mult statura unui om, acestia incadrand "galeria cu chipuri". Aceasta nefiind decat terminatia artistica a varfurilor portilor mari, materializata in chipuri cioplite cu multa imaginatie, sursa de inspiratie fiind, dupa cum povesteste Nicolae V. Popa, familia sa.

Colectia lui Nicolae V. Popa se situeaza in zona unde se imbina traditia de arta populara anonima cu arta naiva.

Originalitatea creatiilor sale l-au situat cu indreptatire in randul celor mai valorosi creatori din tara noastra, munca sa fiind rasplatita cu un numar mare de premii, diplome, medalii, invitatii la diverse expozitii din tara si de peste hotare.

Se spune ca ramanem in memoria colectiva dupa ceea ce facem, roadele muncii noatre sunt o masura a trecerii prin timp si ne asigura dainuirea. Fara nici o urma de indoiala, lucrarile lui Nicolae V. Popa si colectia sa vor ramane, perpetuand franturi din satul Tarpesti de alta data.

De aceea, trebuie sa-i multumim inca o data lui Nicolae V. Popa pentru ceea ce ne-a daruit si pentru felul cum ne daruieste.