Identitate culturala si globalizare

Identitate culturala si globalizare

"Europa nu este un teritoriu bine determinat, ci o harta mentala,un spatiu imaginat. Conceptul de Europa a fost adesea redefinit potrivit cu perspective geopolitice si ideologice." (William Walace)

Realitatea este diferita. Ea reflecta nu numai faptul ca, din punct de vedere istoric, statele actuale s-au format (in majoritate) ca manifestare a ethosului national, ci si faptul practic ca limba si cultura majoritatii ii asigura acesteia un ascendent in raport cu celelalte identitati etno-culturale.

Aceasta diferenta este astazi echilibrata de o alta componenta a dreptului international, prin care au fost codificate drepturile minoritatilor nationale si protectia identitatilor culturale minoritare.

Prin urmare, inferioritatea numerica nu confera automat statutul de "minoritate nationala", subiect al sistemului international de protectie: "minoritatea" mai trebuie sa fie nedominanta.

Statele unde principiul nondiscriminarii este aplicat consecvent alaturi de alte instrumente de protectie a minoritatilor nationale au reusit sa realizeze intre norma de drept si realitatea practica a ascendentei culturii majoritatii.

Frontierele statelor nationale actuale "decupeaza" un teritoriu prin care, pe de o parte, se determina o anumita majoritate nationala si anumite minoritati.

Federalizarea Europei aduce o schimbare fundamentala.

Daca suveranitatea statelor nationale nu va mai "administra" drepturile si libertatile individuale (incluzand statutul cetateniei europene si principiul egalitatii intre cetateni, acestea intrand sub competenta federala), atunci frontierele statelor federale nu vor mai exista pentru a face distinctii etno - culturale.

Popoarele in sensul lor initial de comunitati etno-culturale, nu vor mai fi separate in majoritati si minoritati prin frontiere.

Desigur, comunitatile multiculturale ale Europei Federale isi vor administra viata conform competentelor specifice.

Astfel, conceptul de "minoritate nationala" isi va pierde relevanta. Se poate imagina si altfel. O Europa federala ar fi o Europa a minoritatilor etnice - fiind obligata dar si apta sa construiasca un model de convietuire multiculturala (multi - identitara).

In cadrul federatiei, statele trebuie sa aiba siguranta (confortul) recunoasterii identitatii si intereselor firesti.

Europa poate fi privita ca un spatiu de fermentatie multiculturala in care se manifesta cel mai pregnant vocatia echilibrarii si concilierii dilemelor si conflictelor intre individualism si comunitarism, intre spiritul analitic si cel sintetic, intre universalism si particularism.

Uniunea Europeana:

- spatiu de fermentatie multiculturala;

- cu respiratie spirituala comuna;

- furnizoare de echilibru intelectual si punte de comunicare intre actorii unei lumi postglobalizate;

- isi asuma idealul de a initia constructia viitoarei civilizatii umane;

- formeaza sentimentul de identitate europeana / culturala.

Globalizarea este o forta a progresului, producand prosperitatea globala.

Globalizarea instituie comertul liber si mobilitatea capitalului. Globalizarea creeaza o civilizatie a pietei globale in care puterea, bogatia si democratia liberala sunt raspandite pe intreg globul.

Profesor Doina Sterpu

Dezbatere "Karl Popper"

Motiune 1: Inainte de orice, tin sa salut publicul care participa la aceasta dezbatere. Ma numesc Zlavog Maria si reprezint echipa afirmatoare. Vrem sa demonstram ca globalizarea are preponderent efecte pozitive.

Argumentele noastre sunt urmatoarele:

a. Situatia Statelor Unite din prezent (forta politica dominanta, arbitru al conflictelor internationale) este un rezultat al evenimentelor petrecute in decursul celui de-al doilea razboi mondial (atunci apare impartirea in "State Mari" si "State mici", precum si notiunea de "echilibru de puteri").

b. "forta" si "dreptul" nu pot fi separate. Norma de drept are si un caracter constrangator. In orice societate, puterea de a fauri legile si de a urmari respectarea lor apartine elitelor sociale si nu maselor. Dreptatea fara putere nu ar fi de fapt, dreptate. O societate ar trebui sa urmareasca instituirea unui echilibru intre putere si dreptate.

c. Acceptam modul cum a definit F. Furuyama "globalizarea": raspandirea modelului economic si politic capitalist in intreaga lume, in masura sa aduca prosperitate si sa duca la disparitia conflictelor.

Va multumesc pentru atentie ! Dau cuvantul echipei negatoare.

Negator 1:

Buna ziua! Ma numesc Iordache Andreea si reprezint echipa negatoare. Imi permit sa sustin ca locul "statelor mici " in istorie este la fel de important ca si cel al "Statelor mari". Ma refer aici la expresia lui Nicolae Iorga: "locul romanilor in istoria universala". Drepturile tarilor mici se intemeiaza pe traditii istorice, pe documente (este cunoscuta traditia "descalecatului" in Tarile Romane, sau importanta "Diplomei cavalerilor ioaniti" pentru istoria romanilor.

Ca argument prin citat, l-as cita pe Jose de Broucker, care considera ca, desi au o viata scurta in raport cu marile evenimente ale istoriei, oamenii traverseaza de-a lungul existentei momente istorice importante (razboaie, catastrofe naturale, evenimente politice si culturale, prefaceri culturale). Ei isi vor pune urmatoarele intrebari: cum au trait ei evenimentele, cum s-au descurcat, ce-au simtit, ce e de invatat din aceste experiente ?

Istoria nu apartine numai marilor actori ai globalizarii ("statelor puternice"), ci, in egala masura "statelor mici (ex.: Romania si Polonia in timpul celui de-al doilea razboi mondial, Serbia in timpul razboiului din Iugoslavia).

Va multumesc! Dau cuvantul echipei afirmatoare.

Chestionare - incrucisata afirmatoare:

A2: Ai afirmat ca Romania avea un statut de "stat mic" in cel de-al doilea razboi mondial. Ai putea sa definesti notiunea de "stat mic" ?

N2: "Stat mic" se refera la orice tara care nu exercita o dominatie asupra altor state, care este ocupata de trupe straine, care este declarata invinsa sau care este obligata sa plateasca datorii de razboi. Pe scurt, o tara care nu poate sa decida jocul evenimentelor.

A2: Stii ca Romania a fost de partea unui stat dominant, si anume a Germaniei naziste ?

N2: Raspunsul meu este ca Romania a fost obligata sa participe la razboi alaturi de Germania si impotriva Rusiei.

A2: Nu crezi ca, daca statele mici ar fi egale cu statele mari, ele nu ar mai fi deloc state mici ?

N2: Nu am sustinut acest lucru. Egalitatea in drepturi ingaduie atat statelor mici, cat si statelor mari, sa isi dezvolte propria identitate culturala.

A2: Multumesc.

Afirmator 2: Buna ziua ! Ma numesc Brudaru Adrian si reprezint echipa afirmatoare.

Intentia mea este cea de a relua argumentul potrivit caruia globalizarea aduce prosperitate, iar resentimentele fata de globalizare fac posibila saracia.

Argumentul meu este bazat pe un exemplu: tarile care, desi foste comuniste, au preluat modelul economic occidental, cunosc prosperitatea economica. Ma refer la Ungaria, Polonia, Cehia. Aceasta arata ca globalizarea (inteleasa ca aplicare a unui model functional) are preponderent efecte pozitive.

Al doilea argument ar fi acela ca democratia liberala de tip occidental, desi imperfecta, reprezinta cel mai dezvoltat model de stat aparut in istorie. Democratia occidentala este, incontestabil, superioara statului teocratic islamic.

Raspandirea democratiei occidentale este preferabila fata de raspandirea teocratiei islamice.

Negator 2.

Buna ziua! Ma numesc Fanaragiu Alina si reprezint echipa negatoare. Mai intai as vrea sa fac o "respingere", aratand ca adoptarea modelului economic occidental nu a reprezentat intotdeauna un succes. M-as referi aici la Turcia si China. Nu putem fi siguri ca un anumit tip de stat se poate transpune in conditii de reusita in realitate. Mai apoi, l-as cita pe Samuel Huntington, care, in lucrarea "Socul civilizatiilor", arata ca orice stat dezvoltat va cunoaste si decaderea. "Financial times" arata ca economia americana este cuprinsa de recesiune, iar evolutia monedei "euro" comparativ cu "dolarul" este semnificativa.

Afirmator 3: Consider ca echipa noastra ar trebui sa castige. Negatorul 2 nu a facut decat sa respinga argumentele noastre, dar nu a construit argumente de sine statatoare.

Noi nu vrem sa negam identitatea culturala, ci doar sa aratam ca acesta nu poate fi inteleasa fara globalizare.

Pacea nu poate fi mentinuta decat de catre o putere, un actor "important" al globalizarii. Oricum, adoptarea modelului-capitalist este inevitabila. As spune ca raportul dintre "Globalizare" si "Identitate culturala" este cel dintre intreg si parte si asculta de o logica specifica.

Privitor la "chestionarea incrucisata", consider ca "statele mari" si "statele mici" nu pot fi egale. Exista o lupta pentru intaietate. Dreptul international nu poate fi instituit de catre statele mari, nu de statele mici.

Negator 3:

Multumesc pentru cuvantul acordat! Felicit atat pe afirmatori cat si pe negatori pentru efortul depus, avand ca scop argumentarea. Am convingerea ca raspandirea modelului economic capitalist in lumea intreaga nu este posibila. Nationalismul si razboaiele nu vor disparea niciodata.

Excluderea "statelor mici" de pe tabla de sah a istoriei nu poate avea decat efecte negative. Dupa cum a spus si Montespuieu: "Puterea absoluta corupe in mod absolut". Statele Unite nu pot avea o dominatie nelimitata, fara a deveni o teocratie.

Insist pe notiunile de "societate civila", "nesupunere civica", "libertate a opiniei". Superputerile nu isi pot mentine locul lor decat adoptand masuri democratice, si renuntand la politicile de forta.

Au existat istorici si sociologi americani care au criticat interventiile Statelor Unite in Iugoslavia sau in Irak.

Istoria omenirii este un lant de crime, violente si razboaie (vezi Hamlet de W.Shakespeare), dar aceasta nu inseamna ca democratia si dreptatea nu sunt posibile. Dreptatea nu presupune atat putere, cat intelepciune si respect fata de "identitatea culturala" a celuilalt.

Profesori: Corneliu Panaite, Cristina Paidos

Originea si dezvoltarea limbii romane

"Limba este intaiul semn distinctiv si cel mai caracteristic al unui popor" (Al. Zub)

Trasaturi generale

Poporul roman si limba romana s-au format pe teritoriul vechii Dacii, in primele secole ale mileniului intai dupa Hristos. Conceptul de limba romana poate fi definit in doua feluri: limba romana actuala (dacoromana) si limba romana istorica (straromana). Limba romana actuala cunoaste un amplu proces de prefaceri pe o durata de aproape doua mii de ani, prin convietuirea dintre daci si romani, mai ales dupa cucerirea Daciei de catre romani, in urma celor doua razboaie decisive din perioada 101 - 102, 105 - 106.

Latina populara adusa in Dacia si Moesia de armata, administratia, colonistii, negustorii si carturarii Imperiului Roman s-au intalnit in aceste teritorii cu limba bastinasilor, traca sau traco-daca.

In urma unei perioade indelungate de coexistenta si de bilingvism, locuitorii vor vorbi o latina dialectala. Transformarea dialectala se produce in toate provinciile supuse Romei, limba bastinasilor transmitand limbii invingatoare unele elemente din structura lor, cu deosebire de natura lexicala.

In timp, dialectele se transforma in limbi romanice pe toata intinderea Romaniei. Acest proces s-a incheiat in jurul anului 600 (dupa W. Meyer - Lubke). Cercetatorii romani sustin, cu argumente lingvistice, ca in jurul secolului VII, limba romana era deja formata.

Romania este teritoriul european pe care se vorbesc limbi romanice.

Din familia limbilor romanice, dintre care unele au devenit limbi nationale fac parte: italiana, franceza, spaniola, portugheza, romana; iar altele au ramas limbi regionale, precum: catalana (in Spania), sarda (in insula Sardinia - Italia), dialectele retoromane (in Elvetia) sau dalmata (limba care a disparut).

Limbile romanice nu continua direct limba clasica, ci latina populara (avand, ca orice varietate orala, particularitati fata de limba scrisa).

In timp, limbile se modifica. Cand s-au acumulat multe modificari (fonetice, gramaticale, lexicale), astfel incat varianta de origine sa nu mai poata fi inteleasa de vorbitori, s-a vorbit de o limba noua.

In genere, se admite ca procesul de constituirea a limbilor romanice s-a incheiat in secolul al IX-lea.

Pentru limba romana, s-au propus mai multe date: formarea limbii romane ar fi durat pana in secolele VI-VII, VIII-IX.

Dialectele limbii romane

De retinut este faptul ca toate evolutiile importante de la latina spre romana caracterizeaza toate ipostazele straromanei: nucleul central este dacoromana, iar cele trei inele (ipostaze) sus-dunarene sunt aromana (macedoromana, vorbita in tarile balcanice: Grecia, Albania, Bulgaria, unele republici din fosta Iugoslavie), meglenoromana (vorbita de romanii din Campia Meglen, pe malul Vardarului, la nord de Salonic), istroromana (vorbita in Peninsula Istria, in Nordul Marii Adriatice).

Toti romanii din nordul si din sudul Dunarii se simt romani, deoarece istroromanii isi zic rumeri, iar aromanii - ar(u)manu, armanu, vecinii nostri numindu-i vlahi.

Texte aromane

Proverbe

Text istroroman

Saracul cu vecinul hot (fragment)

Texte meglenite

Un joc (fragment)

Cele patru dialecte au trasaturi gramaticale si lexicale asemanatoare, dar si destule diferente. Dialectele din sudul Dunarii au fost influentate de contactul cu limbile greaca, macedoneana, croata, italiana, albaneza, bulgara, turca.

Graiurile limbii romane

Important este faptul ca dacoromana cunoaste cinci graiuri: muntenesc (sta la baza formarii limbii romane literare), moldovenesc, banatean, crisean, maramuresean. Ceea ce merita sa retinem este ca locuitorii romani care locuiesc in provinciile numite candva: Muntenia, Moldova, Banat, Crisana, Maramures se inteleg perfect.

Graiul muntenesc

Text din Teleorman

"Bisarica noastra a fost facuta da Giagartu - era maiur - si sa vez ,mneata cum. Eu eram baiat, in libartate si am venit pe la Stavresti si m'am insurat atunci. La doi ani, am dobandit un fecior si cand era fecioru meu da doi ani, tocm'atunci a facut Giagartu si bisarica" (Din Candrea, Densusianu si Sperantia - Graiul nostru)

Graiul moldovenesc

Text tecucean

"Si sa hii, ma rog dun itale? Iaca 'ntamplaria! Dumnizau ori sini mai stii si pacat a dat pisti capu n'eu! Nisi nu-t ghini in gand. Am saserat ieu din copchilarii si n'am patit ca'n zaua asee. Mai, parca-n'luasa mintili" (Din Candrea, Densusianu si Sperantia - Graiul nostru)

Graiul din Maramures

Cozacii

"Amu or si cinci ai, d'e can o fo'Cozacii p'aici. Oamen'ii d'intai o fugit tat la padure s'apoi s'o'ntors inapoi. Apoi odata o zin'it calareti ceia cozaci in sat. Doamn'e, tare gretos jib pantu halubele cele cu bond'e negre. Apoi avea n'iste bond'e, ca si pa cal avea si agiungea pana pa coada" (Din T. Papahagi - Graiul Maramuresului)

Graiul banatean

Poveste

"O fost odata un mos s'o baba. Si or fost tar'e saraci. Primavara, s'or dus la padur'e sa cul'eaga bur'eti. Or ven'it acasa cu bur'eti si i-or pus sa fearba; dara bur'etii n'or mai fert. Atunsa, i-or lapadat nafara'n-col" (Dupa G. Weigand - Dritter lahresbericht)

Pretinsa limba moldoveneasca nu este de fapt decat romana literara scrisa cu un alfabet rusesc usor modificat. Desi istoria populatiei care locuieste in spatiul dintre Prut si Nistru a cunoscut, incepand din 1812, in valuri succesive, stapanirea straina, constiinta apartenentei lor la spatiul etnospiritual romanesc nu va fi inabusita niciodata.

Influente lingvistice

a) Limba latina

Limba romana - "planeta Saturn a galaxiei romanice" (Matilda Caragiu-Marioteanu) - este o limba de origine latina, deoarece are structura gramaticala si fondul principal lexical de origine latina. Sunt de origine latina: partile corpului omenesc (cap - caput), fiinte umane (barbat - barbatus), notiuni legate de universul material al omului (casa - casa), notiuni importante (a face - facere), elemente cosmice (soare - solem). In structura gramaticala, romana conserva din latina clasele de declinare ale substantivului, pronumele personal, tipurile de adjective, numeralele de la 1 la 10, clasele de conjugare ale verbelor, moduri si timpuri, principalele conjunctii si prepozitii.

Pentru a intelege cat de vizibil sunt asemanarile limbilor romanice surori, sa analizam cate un scurt fragment biblic:

"Pater noster, qui es in caelis, sanctificetur nomen tuum; adveniat regnum tuum, fiat voluntas tua, sicut in caelo, et in terra" (latina)

"Padre nuestro, que estas en los cielos, sanctificado sea el tu nombre; venga a nos el tu reino, hagare tu voluntad asi en la tierra como en el cielo" (italiana)

"Notre pere, qui etes aux cieux, que votre nom soit sanctifie; que votre regne vienne, que votre volonte soit faite sur la terre comme au ciel" (franceza)

"Tatal nostru, care esti in ceruri, sfinteasca-se numele tau; vie imparatia ta, faca-se voia ta, precum in cer, asa si pe pamant" (romana).

Incepand din secolul al X-lea, inconjurati de popoare care vorbeau limbi din alte familii (limbi slave, maghiara, limbi turcice) si avand o confesiune (ortodoxa) care nu utiliza latina in biserica, vorbitorii de romana nu au multa vreme contact cu celelalte limbi romanice si pierd mai ales legatura culturala cu reperul latinei culte. In vreme ce franceza, italiana spaniola etc. preiau permanent cuvinte, structuri sintactice si modele stilistice din latina medievala, romana se dezvolta in afara acestei influente. Recuperarea fondului cultural latin se va produce masiv de abia in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea.

Romana a ramas prea mult timp o limba populara, vorbita. Izolarea si caracterul popular au favorizat - in comparatie cu evolutia celorlalte limbi romanice - atat pastrarea unor elemente arhaice, cat si impunerea mai rapida a unor inovatii din vorbire.

b) Substratul daco-moesian

Dezvoltate in conditii diferite, limbile romanice au suferit influenta substratului (a limbii vorbite de populatiile cucerite de romani) si a altor limbi cu care populatia romana sau romanizata a venit in contact, in cursul secolelor.

In cazul limbii romane, substratul il constituie limba daco-getilor, din familia limbilor trace (indoeuropene): aceasta nu a fost consemnata in scris si pare oricum a nu fi lasat multe urme (circa 100-150 de cuvinte, la care se adauga si transmiterea unor sensuri speciale si a unor constructii gramaticale).

Elemente dacice

In lucrarea sa, Vocabularul autohton al limbii romane, Grigore Brancus sustine existenta a 88 de cuvinte autohtone sigure, printre care noteaza:

Latina dunareana a primit o serie de influente din greaca, chiar anterioare formarii limbii romane; ulterior, au intrat in romana unele cuvinte din greaca medie (bizantina), in genere prin intermediul slav.

c) Substratul slav

Influenta slava s-a exercitat pe cale populara - prin contacte cu populatii slave, asezate din secolul al VII-lea in estul Europei si convietuind cu populatia romanizata - , dar si pe cale culta, prin slavona, care era limba bisericeasca si a cancelariei in tarile romane.

Slavona bisericeasca a fost acceptata de Constantinopol ca limba liturgica (alaturi de greaca si latina) si a primit in secolul al IX-lea un alfabet, numit alfabetul chirilic.

Individualitatea limbii romane este confirmata si de existenta substratului slav. Nou-veniti in Moldova si Muntenia, in secolul al VI-lea, slavii invata limba daco-romanilor, careia, timp de mai multe secole, ii transmit anumite caracteristici. Circa 1470 de elemente slave vechi (sec. al VII-lea - al XII-lea) si derivatele lor, multe datand dupa sec. IX, cand patrund din sud, reprezinta in jur de 20% din vocabularul limbii romane.

Slavii traduc multe cuvinte daco-romane in limba lor:

Bistrita - "raul repede"

Camena - "piatra"

Dambovita - "raul cu stejari"

Targoviste - "locul targului"

Zlatna - "locul cu aur"

Dan - "daruitul"

Radu - "veselul"

Parvu - "cel dintai"

Bogdan (sinonimul numelui grecesc Theodor) - "darul lui Dumnezeu"

Vlasca - "tara vlahilor"

Vlasia -"codrul romanilor".

Alti termeni slavi:

d) Influenta araba

Arabii, ce mostenisera cultura greaca si romana, dar luasera contact si cu cultura indiana si chineza, au transmis Europei, incepand cu secolul VIII, interesul lor pentru cinci domenii: matematica, astrologia, stiintele naturale, geografia si medicina.

Matematicienii arabi au adoptat cifra zero si cifrele indiene (cunoscute astazi ca "cifre arabe"), au dezvoltat geometria si au creat algebra. Astrologii arabi au facut observatii asupra stelelor, soarelui si lunii si au introdus un nou sistem de masurare a timpului; chimistii au distilat alcoolul si au produs siropuri si elixiruri; medicina araba era capabila de operatii complexe; geografii au realizat cele mai bune harti ale timpului.

Influenta araba este reflectata si in limbajul specific al diferitelor stiinte sau in vorbirea cotidiana.

Cuvinte arabe din vocabularul romanesc:

e)Influenta turca

Influenta turca a inceput sa se manifeste asupra limbii romane prin secolul al XVI-lea, dupa ce Tara Romaneasca si Moldova au devenit vasale Imperiului Otoman. In timpul epocii fanariote (1711 - 1821), limba romana s-a imbogatit in primul rand pe plan strict lexical si, in al doilea rand, in domeniul formarii cuvintelor prin procedeul derivarii cu sufixe. Cuvintele imprumutate din turca au avut fie caracter popular, fie caracter oficial.

f) Influenta greaca

Paralel cu influenta turca, s-a exercitat asupra limbii romane influenta greceasca. E vorba mai intai de influenta greaca bizantina (secolele VII - XV) si, apoi, de influenta greaca moderna, numita neogreaca (secolele XVI - XIX).

Asemenea imprumuturilor de origine turca, si cele grecesti se pot recunoaste, uneori, tot dupa partea lor finala, de exemplu, " - icos", in:

sau " - isi", in:

Elemente de origine neogreaca pot fi clasificate, pe de o parte, in functie de domeniul in care s-au folosit, iar, pe de alta parte, in functie de caracterul lor cult:

sau popular si familiar:

Cateva "neogrecisme" ramase in limba se folosesc numai in expresii mai mult ori mai putin cunoscute: "a da cu tifla", a fi (a se afla) la ananghie", "a-si da ifose" etc.

Procesul de modernizare si de imbogatire masiva a lexicului romanesc a inceput in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si in primele decenii ale secolului al XIX-lea.

Un numar relativ mic de termeni neologici au patruns in romaneste inca din secolului al XVII-lea si al XVIII-lea prin intermediul limbilor polona, rusa si neogreaca.

La constituirea vocabularului neologic romanesc au contribuit destul de multe limbi: latina savanta (gratie, in special, corifeilor "Scolii Ardelene"), italiana (sec. XVII - XVIII), germana (svabii si sasii care s-au stabilit in Ardeal).

g) Influente moderne exercitate asupra lexicului romanesc

Latina savanta

Vizeaza activitatea cronicarilor nostri, a corifeilor "Scolii Ardelene", a reprezentantilor "curentului latinist". Vocabularul limbii romane s-a imbogatit cu un numar apreciabil de neologisme luate direct din latina pe cale livresca. Aceste neologisme trebuie deosebite cu grija de cuvintele pe care le-am mostenit din aceeasi limba si care (datorita vechimii lor foarte mari) au evoluat mult din punct de vedere fonetic si chiar semantic. Astfel, "clarus" a fost o data mostenit si a devenit "chiar", iar a doua oara a fost imprumutat ca neologism, in secolul al XIX-lea, si a dat "clar".

Alte astfel de dublete etimologice numim:

frupt - fruct

basica - vezica

femeie - familie

batran - veteran

arina (nisip) - arena

Alte neologisme care se explica exclusiv prin latina: adagiu, ambigen, adnota, aproba, biblie, cabalin, colocviu, dormita, dormitor, elibera, fabula, insula, litera, omite, pauperitate, pictor, pictura, premiu, proba, rege, satisface, testimoniu, tezaur, traduce, uzufruct etc.

Franceza

Italiana

Termeni muzicali: adagio, allegro, allegretto, alto, andante, bariton, cantabil, chitara, crescendo, duet, flaut, flautist, grazioso, intermezzo, mandolina, moderato, opera (muzicala), partitura, piano, pianissimo, scherzo, solfegiu, solo, tenor, trio, tumultuoso, vibrando, vivace etc.

Germana

Termeni tehnico-stiintifici: blit, boiler, bomfaier, bormasina, cocs, diesel, drosel, duza, electrobuz, electrocar, fasung, foraiber, gater, graifar, matrita, rola, saiba, saltar, sina, stecar, valt, valt, wolfram etc.

Engleza

Prin intermediul limbii franceze: dancing, picup, smoching, spicher etc.

Termeni sportivi: aut, baschet, base-ball, bowling, bridge, cnocaut, dirt-trank, dribla, dribling, fault, finis, fotbal, ghem, gol, golf, handicap, hent, ofsaid, meci, outsider, polo, presing, ring, rugbi, scor, set, skeet, sportsman, start, suporter, sut, tenis, upercut volei etc.

Rusa

Influenta limbii ruse s-a manifestat asupra limbii romane, dupa 23 august 1944, aproape exclusiv pe cale scrisa, si anume prin intermediul traducerilor. Imprumuturile de cuvinte sunt mai putin numeroase decat calcurile lingvistice, care nu implica decat adoptarea unui sens nou ori copierea unei "structuri" lexicale sau frazeologice. Chiar si un cuvant cum este sputnik nu s-a impus in romana decat dupa ce a patruns in alte limbi europene, devenind, in felul acesta, un termen international. Atestarile arata ca, la inceput, s-a spus la noi exclusiv satelit artificial, preferandu-se o combinatie de doua neologisme latinesti unui singur element lexical, care parea insa prea strain de limba noastra (Th. Hristea).

Cand neologismele rusesti contineau radacina sau alte elemente formative de origine latina, ele au fost perfect si rapid asimilate de limba romana. Iata, spre exemplu:

Cuvinte compuse imprumutate din limba rusa: agrobiologie, agrotehnica, agrozootehnica, agrometeorologie, fotoaparat, fotocamera, fotoreporter, hidroagregat, inginer-mecanic, inginer-economist, general-maior etc.

Profesori: Livia Ciuperca, Doina Sterpu

Cea mai puternica dintre toate influentele moderne exercitate asupra limbii noastre ramane, indiscutabil, influenta franceza. Gratie ei, romana s-a imbogatit cu cateva mii de cuvinte, modernizandu-si vocabularul in toate domeniile vietii materiale si spirituale. Se poate spune ca termenii nostri politico-sociali, militari, administrativi, economici, juridici, filozofici, medicali si stiintifici, sant in marea lor majoritate de origine franceza ori au, adeseori, o etimologie multipla (inclusive frantuzeasca). Manifestata la inceput, adica in secolul al XVIII-lea, prin intermediul fanariotilor si al rusilor, influenta franceza devine directa in primele decenii ale secolului al XIX-lea, cand incep sa soseasca in Romania unii emigranti francezi, iar multi tineri romani instariti merg sa studieze la Paris ori se familiarizeaza cu limba si cultura franceza chiar in tara noastra. Unele conditii, in aceasta privinta, au fost create inca din anul 1775, cand domnitorul Alexandru Ipsilanti a reorganizat invatamantul din Tara Romaneasca dupa model francez, ceea ce a insemnat, printre altele si introducerea limbii franceze ca limba obligatorie.

Pe langa numeroasele traduceri care s-au facut din franceza, ceea ce a determinat amploarea influentei de care ne ocupam aici au fost, in primul rand, relatiile de ordin politic, economic si mai ales cultural care au existat aproape fara intrerupere intre Franta si tara noastra. Datorita acestor conditii, influenta franceza s-a putut manifesta din plin asupra limbii romane atat in domeniul vocabularului, cat si al frazeologiei, care se ocupa cu studiul imbinarilor constante de cuvinte. Fara nici o exagerare, se poate spune ca, in romana moderna, cele mai multe unitati frazeologice sant de provenienta franceza, dar nimeni nu a intocmit un inventar complet ori macar cvasiexhaustiv al acestora.

Unele din aceste unitati frazeologice sunt imprumuturi directe, denumite "sintagme stabile", care pot fi gasite in dictionarele romanesti si frantuzesti, figurand deci ca echivalente reale ori potentiale ale unor cuvinte. Dintre acestea pot fi citate:

- artist liric

- bal mascat

- calcul renal

- cordon ombilical

- cordon sanitar

- critic literar

- dans macabru

- director general

- decret guvernamental

- forta motrice

- jurnal de bord

- metabolism bazal

- monolog interior

- pareza intestinala

- placa turnanta

- petrol lampant

- tonus muscular etc

Alte frazeologisme romanesti moderne constituie calcuri, adica traduceri literale dupa unitati frazeologice frantuzesti care au o structura identica ori foarte asemanatoare. Exemple:

- apa de toaleta (dupa frc. eau de toilette)

- castel de apa (dupa frc. chateau d'eau)

- camp de bataie (dupa frc. champ de bataille)

- diabet zaharat (dupa frc. diabète sucré)

- dus scotian (dupa frc. douche écossaise)

- focar de infectie (dupa frc. foyer d'infection)

- ipoteza de lucru (dupa frc. hypothèse de travail)

- materie cenusie (dupa frc. matière grise)

- piatra unghiulara (dupa frc. pierre angulaire)

- radacina patrata (dupa frc. racine carrée)

- turn de fildes (dupa frc. tour d'ivoire)

- a pierde din vedere (dupa frc. perdre de vue)

- a se da in spectacol (dupa frc. se donner en spectacle)

- a face act de prezenta (dupa frc. faire acte de présence),etc.

Toate aceste calcuri pot fi clasate dupa diverse cirterii, incepand cu structural or morfo-sintactica si terminand cu particularitatile de ordin semantic sau apartenenta la anumite domenii de activitate.

Cat priveste imprumuturile lexicale propriu-zise (singurele care au fost mai mult studiate), acestea sunt extrem de numeroase. Majoritatea imprumuturilor lexicale de origine franceza au patruns in limba romana pe calea scrisa, iar aspectul lor graphic s-a impus, adeseori, in pronuntarea romaneasca literara. Numai asa se explica faptul ca noi rostim :

- automobil (nu otomobil )

- bacalaureat

- certificat

- convoi

- mercerie

- pension

- sergent

- septicemie etc.

Exista, desigur, si numeroase cazuri cand pronuntarea din franceza s-a mentinut in limba romana, cum dovedesc exemplelede felul lui:

- cosmar <frc. cauchemare

- faleza < frc. falaise

- fular < frc. foulard

- antet < frc. en-tête, etc.

Uneori, acelasi termen frantuzesc a fost o data imprumutat pe cale directasau orala si alta data pe cale scrisa, adica livresca, ceea ce a dus la aparitia unor forme duble nediferentiate semantic:

- santima si centima < frc. centime

- pansion si pension < frc. pension

- semplu si simplu < frc. simple

In multe cazuri, formele patrunse pe cale orala au fost eliminate, fiind simtite ca inculte, celelalte instalandu-se definitive in limba literara. Numai in mod exceptional cele doua forme s-au specializat din punctual de vedere al sensului, transformandu-se in unitati lexicale distincte. Astfel:

- bor si bord < frc. bord

- rever si revers < frc. revers

Cele mai multe neologisme pe care le-am imprumutat din franceza au ramas in limba si aceasta este principala dovada ca ele erau mai mult ori mai putin necesare. In imensa lor majoritate, aceste neologisme sunt inregistrate si in recentele noastre dictionare:

- afaziologie

- buscula

- evenimential

- recamier

- semiotician

- supercampion, etc.

O serie de imprumuturi recente sau foarte recente au o sfera de circulatie restransa si par lipsite de perspective generalizarii, intrucat nu corespund unor necesitati reale ori nu au, in limba noastra, echivalente perfecte din punct de vedere semantic. Ne referim spre exemplu , la verbele:

- a acusa (a naste)

- a badina (a glumi)

- a efasa (a sterge)

- a flana (a hoinari)

- a sermona (a dojeni), etc.

la substantivele:

- cristianism (crestinism)

- istorien (istoric)

- insumisiune (nesupunere)

- plezanterie (lucru amuzant)

- sensiblerie (sensibilitate excesiva, deplasata), etc.

sau la adjectivele:

- afolat (innebunit), eclatant (stralucitor), inubliabil (de neuitat), impardonabil (de neiertat), froasat (ofensat)

Unor asemenea frantuzisme si a altor neologisme de prisos, ne-am obisnuit sa le spunem barbarisme, utilizand un termen care nu este prea potrivit, dar care nici nu poate fi eliminat, avand in vedere ca se foloseste in mai multe limbi si in primul rand in franceza, de unde noi l-am imprumutat.

Profesori: Oana Untu, Doina Capitanescu

Influenta limbii latine asupra lexicului crestin romanesc

Istoria crestinismului in spatiul carpato-danubiano-pontic se confunda cu insasi geneza poporului roman. Aici crestinismul devine un element de identitate etnica si de afirmare a apartenentei la un spatiu lingvistic si spiritual, un factor de personalizare si individualizare fata de alte popoare si culturi. Tocmai de aceea s-a scris ca poporul roman este roman fiindca este crestin si este cestin fiindca este roman. La o privire mai atenta,terminologia crestina in limba romana permite o clasificare destul de clara a cuvintelor de origine latina si greaca, dar ajunse in limba romana prin filiera slava.

Expresii latinesti mostenite in romana si folosite in contexte actuale

Rara avis = pasare rara

Sine qua non = fara care nu se poate

Stricto senso = sens strict

Statu quo = situatie neschimbata

Tabula rasa = foaie curat (peiorativ)

Te Deum = pe tine Dumnezeu te laudam

Ad kalendas Graecas = la calendele grecesti

Ad litteram = la litera (cartii)

Alma mater = mama hranitoare

Casus belli = caz de razboi

Consensu omnium = acord unanim

Corpus delecti = obiectul delictului

Cui prodest? = cui ii foloseste?

De iure /de facto = de drept / de fapt

Dixi! = Am spus!

Dum spiro, spero = Cat timp respir, sper

Incognito (nomine) = (Cu numele) necunoscut

In corpore = in totalitate

Magna / summa cum laude = cu mare lauda

Mea culpa = din vina mea

Non multa, sed multum = Nu multe, ci mult

Perpetuum mobile = Tot timpul in miscare

Veni,vidi vici = Am venit, am vazut, am invins

Veto = Ma opun, refuz

Volens nolens = vrand, nevrand

Cuvinte de origine latina mostenite doar in limba romana

Inainte de a cauta explicarea originii unui cuvant romanesc, trebuie epuizate posibilitatile de a explica cuvantul respectiv prin latina.

Intre diversele cuvinte latinesti mostenite sau posibil latinesti, distingem patru categorii, la fiecare categorie intervenind criterii diferite in stabilirea sau acceptarea etimologiei romanesti:

a. cuvinte pentru care s-au propus diverse etimoane, toate latinesti ;

b. cuvinte considerate de unii ca provenind din latina, de altii ca fiind formate pe teren romanesc ;

c. cuvinte considerate de unii ca mostenite din latina, iar de altii ca imprumuturi din latina savanta;

d. cuvinte pentru care s-a dat o etimologie latina, dar s-a sustinut si provenienta lor din alte limbi.

Iata cateva dintre cuvintele de origine latina pe care le gasim doar in limba romana, analizate conform categoriilor enuntate:

Profesor : Alla Apopei

Documente istorice feritoare la influenta

culturilor slave asupra limbii romane

In 1684, Miron Costin scrie "Poema polona" pentru regele Ioan Sobieski. Sunt de remarcat cele doua titluri ale lucrarii: "Historia polskimi rytmami o woloskiey ziemi i Moltanskiey" si "Opisanie ziemi Moldawskiey i Multanskiey" (1). Denumirile de "Tara Moldavei" si "Muntenia" sunt cuprinse in titlul lucrarii.

Miron Costin, in lucrarea "Chronica ziem Moldowskich y Multanskich", redactata pentru comisul coroanei poloneze Marcu Matczynski (1677), prezinta geografia si organizarea politica a tarilor romanesti, incercand sa demonstreze latinitatea romanilor prin prezenta a 57 de substantive si 30 de verbe latine in limba romana (2).

De asemenea, putem invoca lucrarea lui St. Kutrzeba (3). Exista o tentatie polona a "Rasaritului" (Wschód), materializata in sute de campanii militare. Daca fondul de cuvinte al limbii romane este in cea mai mare parte de origine latina, nu pot fi neglijate influentele slave. Am incercat sa demonstram existenta unor elemente comune intre limbile romane, polona si rusa (care pot fi regasite pe lista de cuvinte care este anexa lucrarii noastre).

Este semnificativ faptul, ca in limba polona, exista termeni diferiti pentru bisericile ortodoxe (Cerka", "Cerkiew") si pentru bisericile catolice ("Kościół", "Kościoły", "Kościołam"). Aceasta demonstreaza, indirect, existenta unor manastiri moldovenesti foarte vechi, atestate de catre documentele polone. Termenul roman "ortodox" are in polona echivalentele: "Prawosławny", "Ortodoksyjny" (4).

Cucerirea Rusiei rosii (Galitia orientala) in 1387 de catre Vladislav Jagello (5) deschide drumul unor posibile interferente lingvistice si culturale romano-polono-ruse. Documentele publicate de catre Al. Czolowski atesta existenta lui "Vlad Walachus" (1407) si a lui "Wassil aus der Walachey" (1448), locuitori ai Moldovei (6).

Cronicarii poloni Joachim Bielski si Stanisław Sarnicki (secolul al XVI-lea) atesta faptul ca la Cetatea Alba avea loc negotul cerealelor din Podolia (7). Termenul polon, prezent si la Jan Długosz, este "Białocerka" (Cetatea Alba) (8). De aici il preia H. Sienkiewicz pentru a-si redacta marile sale romane istorice.

Un istoric roman citeaza un document polon din 1610, in care are loc un proces intre polonul Paul Lacki si negustorii moldoveni, aratand ca in Moldova locuiau impreuna greci, armeni, moldoveni, rusi din Moldova, rusi polonezi, negustori bulgari. Sunt prezentate urmatoarele nume: Gregorius Ulubejowicz de Soczawa, Bochos, Haceris si Bohdan de Corathyn (Corint), Alexa Husczyn Grecus, Costa et Dedul de Kotnar (Cotnari), Wilenka Gierbowicz, Paulus Czulowicz de Romanskie (Roman), Boczka Kossowici, Dzorman Mihailovitz de Berlad (Barlad) (9). Documentul demonstreaza, indirect, existenta unor nume si asezari moldovenesti in secolul al XVII-lea. Exista, implicit, o continuitate a limbii si a locuirii in spatiul moldovean.

Un alt document relateaza urmatoarele evenimente care au avut in Moldova: venirea lui Timus Chmelnicki cu cazacii in Moldova in 1653, eliberarea de catre Chmelnicki a doamnei lui Vasile Lupu, care era inchisa in manastirea de la Humor, luarea Tetraevangheliarului de la Humor de catre cazaci. Evenimentele se incheie cu lupta dintre partida Gheorghe Stefan - Gheorghe Racokzi si Timus Chmelnicki, in urma careia Tetraevangheliarul este recuperat (10).

Istoria relatiilor moldo-polone ofera informatii noi referitoare la cultura romana veche, la latinitatea limbii si a poporului roman.

Existenta unor termeni comuni in limbile romana si rusa a fost demonstrata si reluata in diferite lucrari. Cercetarea realizata asupra relatiilor romano-ruse din punctul de vedere al imagologiei si al istoriei mentalitatilor (11) reprezinta o noutate. Ca si in literatura actuala referitoare la globalizare, cunoasterea de sine (a romanilor, a identitatii culturale) este mijlocita de clarificarea imaginii celuilalt (a Rusiei, a strainului).

Istoria Principatelor Romane Tara Romaneasca si Moldova scrisa de Spiridon Nicolaevici Palauzov in 1859 (12) are o dubla insemnatate. Mai intai, cu privire la documentarea modernitatii limbii ruse (ideea dupa care influenta limbii ruse asupra limbii romane este foarte veche, si de natura exclusiv religioasa, trebuind sa fie depasita). Pe de alta parte, cu privire la rapirile de teritoriu moldovean care au avut loc intre 1774-1776 si 1806-1812 (razboaiele ruso-turce au facut celebri generali rusi ca Rumijantev, Potemkin, Suvorov, Kutuzov) (13). In lista de cuvinte pe care am oferit-o ne-am limitat la termenii moderni din limbile romana, polona si rusa.

Ca si documentele polone, scrierile ruse prezinta importante dovezi cu privire la continuitatea romanilor. Ele nu trebuie sa fi ignorate de catre un istoric avand constiinta meseriei sale. "In spatiul dintre cursurile apelor Tisa si Nistru, avand in nord Alpii Carpatini si imprejmuindu-se in partea de sud pe Campia Dunarii si litoralul nord-vestic al Marii Negre, traieste o masa compacta a unui popor a carui denumire originara, faramitata de noii etnografi in cateva denumiri locale, nu se gaseste pe nici o harta geografica cuprinzand spatiul indicat. Acest popor numeste pamantul pe care-l populeaza Tara Romaneasca (Tara Romanilor), ei insisi numindu-se Romani" (14).

1. Miron Costin, cf. Alexandru Piru, Istoria literaturii romane de la origini pana la 1830, Bucuresti, 1977, p. 130.

2. Ibidem, p. 130.

3. Stefan Kutrzeba, Handel Polski ze wschódem w Wiekach Średnych (Comertul oriental al Poloniei in Evul Mediu), Cracovia, 1903, p. 15-26.

4. Cf. Zdzisław Skarżyński, Słownik minimum rumuńsko-polski i polsko-rumuński, Wiedza Powszechna, Warszawa, 1975, p. 194.

5. Cf. P.P. Panaitescu, Interpretari romanesti. Studii de istorie economica si sociala, postfata, note si comentarii de Stefan S. Gorovei si Maria Magdalena Székely, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1994, p. 83-84.

6. Al. Czolowski, cf. ibidem, p. 85.

7. Cf. ibidem, p. 94.

8. Cf. Jan Długosz, Historiae Polonicae, I, Leipzig, 1711, col. 1122-1124.

9. Cf. P.P. Panaitescu, op. cit., p. 97.

10. N. Grigoras, I. Caprosu, Biserici si manastiri vechi din Moldova (pana la mijlocul secolului al XV-lea), Editura Meridiane, Bucuresti, 1971, p. 48.

11. Alexandru Andronic, Insemnari despre istoria romanilor intr-o sinteza aparuta in limba rusa in 1859, cf. Romanii in istoria universala, II, coord. I. Agrigoroaie, Gh. Buzatu, V. Cristian, Editura "Al. I. Cuza", Iasi, 1987, p. 721-729.

12. Cf. ibidem, p. 122.

13. Ibidem, p. 722.

14. Cf. ibidem, p. 724-725.

Profesor: Corneliu Panaite

Identitate culturala si globalizare

Cuprins

I. Identitate culturala si globalizare

II. Originea si evolutia limbii romane

1. Trasaturi generale

2. Dialectele limbii romane

3. Graiurile limbii romane

4. influente lingvistice

a. limba latina

b. substratul daco-moisian

c. substratul slav

d. influenta araba

e. influenta turca

f. influenta greaca

g. influente moderne (latina savanta, franceza, engleza, germana, rusa)

III. Influenta limbii latine asupra lexicului crestin roman. Expresii latinesti folosite in contextul actual

IV. Documente referitoare la influenta culturilor slava asupra limbii romane