PRINCIPII GENERALE SI PARTICULARITATI IN ORGANIZAREA COLECTIILOR MUZEALE BISERICESTI

PRINCIPII GENERALE SI PARTICULARITATI IN ORGANIZAREA COLECTIILOR MUZEALE BISERICESTI

PREAMBUL

In abordarea temei propuse sunt necesare, dintru inceput, doua precizari la care ne vom referi permanent:

- proiectul pe care il prezentam vizeaza un mod ideal de organizare a unei expozitii de istorie si de arta religioasa;

- o precizare de natura terminologica, privind acceptiunea notiunilor de muzeu, colectie si colectie muzeala.

Muzeul este o institutie patrimonial-culturala complexa, care exercita toate functiile legate de detinerea, pastrarea, evidenta, cercetarea, conservarea, restaurarea si punerea in valoare in diferite forme a patrimoniului muzeal, dintre care, pe primul plan se situeaza desigur, valorificarea expozitionala. Asadar muzeul este o institutie specializata, cu multiple functiuni apartinand domeniului sau de activitate.

In limbaj uzual, denumirea de muzeu se atribuie uneori, in mod impropriu, prin generalizare, si unor expozitii de colectie care au caracter permanent, aflate in cadrul unor unitati bisericesti (manastiri, parohii, protopopiate, centre eparhiale), care, in afara functiei expozitionale continue, nu presupun intotdeauna si desfasurarea tuturor activitatilor muzeale conexe mentionate. Din aceasta cauza, in mod curent se poate crea, prin asimilare, confuzia intre muzeu si colectie muzeala.

Colectia este o grupare de bunuri patrimonial-culturale constituita in timp, fie pe cale aleatorie, neorganizata, prin aditionare de piese de diferite functionalitati si proveniente, fie urmarind, dimpotriva, anumite principii de structurare si dezvoltare, dar care nu este organizata expozitional si nu este deschisa publicului spre vizitare.

Colectia muzeala adauga functiilor de constituire si dezvoltare si pe aceea de colectie publica, presupunand prin aceasta si organizarea ei expozitionala si deschiderea spre vizitare de catre public.

Unitatile bisericesti detinatoare de colectii patrimonial-culturale realizeaza, cel mai adesea, organizarea patrimoniului sub forma de colectie muzeala, acesta insotind si completand, indeobste, imaginea unui ansamblu monumental constituit din una sau mai multe biserici, clopotnite, chilii, staretie, biblioteca, arhondaric, trapeza, resedinta episcopala, casa parohiala si alte constructii ce compun, dimpreuna cu vatra adiacenta, o manastire, un sediu eparhial, de parohie sau de protopopiat. Desigur, in cadrul unitatilor bisericesti detinatoare a unor colectii patrimoniale de bunuri culturale mobile se desfasoara, adeseori, si alte activitati de profil, cum sunt cele privind depozitarea si evidenta, ori chiar conservarea si restaurarea unor piese din colectiile respective sau din alte colectii.

Este de dorit ca aceste activitati patrimoniale, conexe expozitiilor bisericesti propriu-zise, permanente sau/si temporare, sa capete tot mai multa consistenta, organizate fiind dupa toate prevederile cadrului legal in vigoare si beneficiind de personalul pregatit si atestat profesional in mod corespunzator, deschizandu-se astfel calea catre definirea acestor unitati ca muzee bisericesti, in adevaratul inteles al cuvantului.

De altfel, insasi organizarea colectiilor muzeale bisericesti, activitate care prin rezultatul si scopul sau constituie partea cea mai vizibila si spectaculoasa a activitatii patrimoniale din unitatile ecleziastice, presupune existenta unei solide pregatiri de specialitate si a unei experiente profesionale consistente a celor ce abordeaza asemenea lucrari de mare complexitate si insemnatate pentru punerea in valoare a comorilor de istorie, arta si cultura prin care Biserica isi evidentiaza locul si rolul sau fundamental in istoria poporului roman.

A.         ANALIZA PREALABILA

Organizarea unei colectii muzeale, in general, si a unei colectii muzeale bisericesti, in particular, trebuie sa aiba la baza o analiza prealabila aprofundata, care sa tina cont de urmatoarele aspecte:

I. Existenta colectiei bisericesti in sine.

Este evident ca fara sa se fi constituit, in prealabil, colectia, nu se poate aborda organizarea sa expozitionala.

Pot aparea insa si unele situatii de exceptare de la acest postulat.

Intre aceste exceptii figureaza, in primul rand, situatiile cand se are in vedere organizarea unei colectii muzeale bisericesti la o manastire reinfiintata dupa 1990, ori pe langa manastiri si biserici nou construite, sau chiar si mai demult existente, dar care n-au avut pana in prezent asemenea colectii patrimoniale constituite si organizate expozitional.

In aceste cazuri se va proceda prin analiza diferentiata, de la caz la caz, studiindu-se istoria asezamantului si a zonei in care se afla si analizandu-se, in primul rand, posibilitatea recuperarii unor bunuri ce au apartinut in trecut acelei vetre de spiritualitate si care, actualmente, se afla in alte locuri de detinere.

Mentionam, in acest sens, ca Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil prevede posibilitatea recuperarii pieselor care se afla detinute cu titlul de custodie sau imprumut la alte unitati patrimoniale (indeobste muzee publice), prin procedura initiata de o simpla cerere din partea proprietarului.

Daca insa piesele in cauza au fost introduse in inventarele altor unitati muzeale, fie si in mod abuziv, proprietarul, in situatia in care doreste recuperarea lor, trebuie sa initieze o actiune in justitie.

In afara recuperarii unor piese, reconstituirea unor colectii sau constituirea altora noi se poate face si pe calea unor achizitii, imprumuturi sau donatii, precum si prin pastrarea unor documente, obiecte de cult si alte piese contemporane si care au fie valoare intrinseca, prin materialul, tehnica si stilul in care sunt lucrate, fie poarta in sine o valoare memoriala deosebita, legata de evenimente si personalitati de seama din istoria recenta a respectivului asezamant, fie, desigur, reunesc ambele aceste calitati.

De asemenea, pot fi avute in vedere, pentru organizarea unor expozitii tematice permanente, executarile de replici, facsimile, fotografii, machete (de pilda pentru reconstituirea unor vechi ansambluri monahale care nu se mai pastreaza astazi) s.a.m.d., cu mentiunea ca toate acestea trebuie corelate, ca parti ale proiectului organizatoric, cu analiza surselor si a posibilitatilor de finantare.

Un alt caz, in care existenta prealabila a colectiei in sine nu apare ca neaparat sau in totalitate necesara, este proiectul de organizare a unei expozitii temporare in care se apeleaza la colaborari si imprumuturi. Dar un asemenea proiect nu mai poate fi numit colectie muzeala propriu-zisa, ci, precum deja a fost mai sus denumit, expozitie temporara.

II. Mijloace de realizare.

Se procedeaza la estimarea factorilor favorabili si nefavorabili, precum si a raportului de pondere dintre acestia.

In acest sens se au in vedere urmatoarele aspecte:

a. Masura in care exista o determinare (vointa) ferma de realizare a proiectului in cauza din partea conducerii unitatii bisericesti respective si a forului bisericesc tutelar (centrul eparhial); masura disponibilitatilor obiective de sustinere a realizarii proiectului (resurse financiare).

b. Spatii disponibile - cladire sau / si incaperi existente si masura posibilitatii de adaptare a acestora la functia expozitionala (se analizeaza daca spatiile sunt suficiente pentru scopul propus, daca sunt salubre, daca au acces independent, daca permit organizarea unui flux sau circuit muzeal, daca au sau pot primi dotarile de instalatii necesare - incalzire, iluminat, sisteme de securizare etc). Se analizeaza, de asemenea, acolo unde este necesar, posibilitatea construirii unor spatii noi, special destinate functiei expozitionale in special, si functiilor muzeale, in general.

III. Studierea colectiei

- studierea inventarului colectiei si a evidentei stiintifice (fisierul - semnal, fisele de evidenta, fototeca);

- studierea nemijlocita a pieselor din colectie (aflate in forme anterioare de expunere sau in depozite);

- analiza necesitatilor posibilitatilor si cailor de dezvoltare a colectiei in contextul pregatirii proiectului expozitional.

IV. Studierea istoricului asezamantului bisericesc in cadrul caruia urmeaza a se organiza colectia muzeala respectiva (centrul eparhial, mitropolitan, manastire, protopopiat, parohie etc): luarea in considerare a specificului asezamantului respectiv si a istoricului acestuia in vederea intocmirii proiectului expozitional;

- corelarea datelor istorice cu analiza de continut a colectiei existente si cu necesitatile si posibilitatile de completare a acesteia.

B. INTOCMIREA PROIECTULUI

In forma scrisa, proiectul trebuie sa raspunda la urmatoarele intrebari:

Proiect: (vezi si capitolul Muzeologie, paragraful "Proiect de expozitie" din prezentul volum)

I. Cine face? (realizator): un singur realizator; mai multi realizatori (colaborare).

II. Ce face? (obiectivul proiectului).

III. Unde face? (loc, spatiu).

IV. Cand face? (termen de realizare).

V. Cum face? (continutul proiectului):

1. Tema proiectului (titlu);

2. Tematica de idei;

3. Tematica dezvoltata;

4. Proiect grafic;

5. Necesitati de amenajare a cladirii ca spatiu muzeal (de exemplu pregatirea cladirii - consolidare, compartimentare, instalatii apa, canal; sisteme de protectie si de alarma antifurt si antiincendiu etc).

VI. Cu ce (mijloace) face?

Logistica:

- Elemente umane, colectiv de realizare: colectiv de specialitate; echipa tehnica;

- Elemente materiale:

1. Dotari preexistente refolosibile: instalatii de iluminat, incalzire; altele (perdele, covoare, mobilier etc)

2. Dotari si amenajari necesare (Proiectul de lucrari de amenajari necesare trebuie aprobat de catre comisia de specialitate, respectiv Comisia Monumentelor Istorice, in conformitate cu Legea 422 / 2001):

- instalatii diverse, sisteme de iluminat, de securitate antifurt si antiincendiu, sisteme de etalare, materiale auxiliare diverse s.a.m.d.

- vitrine (gama de mobilier, numar de vitrine necesare, pe tipuri; schite pentru fiecare tip de vitrina), panouri, schite, suporti, polite, suporti de carti, schite, etichete etc: Probleme administrative

- dotari tehnice (scule, aparatura, materiale etc;

- asigurarea mijloacelor de transport (lucrari, persoane);

- cazarea si masa personalului angajat.

Elemente financiare

1. deviz estimativ (general si pe capitole);

2. resurse proprii si alte resurse;

3. repartizarea cheltuielilor (cum contribuie realizatorii, fiecare in parte, la cheltuieli).

Activitati de popularizare (mediatizare)

- afise, invitatii, relatii mass-media (TV, radio, presa scrisa s.a.).

Activitati de valorificare stiintifica a patrimoniului

- pliante, ilustrate, brosuri s.a;

- cataloage;

- C.D. ROM, DVD - s.a.m.d.

Programul de desfasurare a vernisajului (data, ora, locul, modul de desfasurare propriu-zis, necesitatile tehnice sau de alt ordin etc).

Dosarul de expozitie - reuneste toate elementele proiectului mai sus mentionate.

Evaluarea proiectului (diferite forme de urmarire a impactului colectiei muzeale asupra publicului, in mass-media etc). Aceasta etapa urmeaza dupa incheierea organizarii propriu-zise a colectiei muzeale si poate genera anumite ajustari ulterioare de imbunatatire a mesajului expozitional.

C. REALIZAREA PROIECTULUI (numai dupa aprobarea acestuia in conformitate)

I. Pregatirea cladirii: Observatie: lucrarile se fac in ordine, de la cele majore, structurale, spre cele de detaliu, astfel incat sa nu mai fie necesare interventii greu retusabile in fazele avansate (la pereti, la podea etc).

- consolidarea cladirii;

- montarea de usi, ferestre noi (gratii, grilaje - daca este cazul) - instalare sau reconditionare a celor existente, daca este posibil, restaurare exterioara a cladirii;

- instalare sau reconditionare;

- restaurare exterioara;

- instalatii (se realizeaza cu firme specializate):

o       instalatii apa-canal;

o       grupuri sanitare;

o       amenajarea laboratoarelor (ateliere de conservare si restaurare), cu dotarile aferente - acest obiectiv se poate realiza si independent, insa trebuie avute in vedere instalatiile de electricitate si apa - canal necesare in faza de amenajare a cladirii;

o       instalatii electrice de iluminat;

o       tablou general;

o       cabluri;

o       prize (suficiente, montate de regula la 20 cm de pardoseala, nu mai sus, din considerente estetice);

o       sistem de iluminat (lampi preferabil incandescente);

o       spoturi (fixe sau mobile racordate la prize, daca sunt mobile, pot fi asezate si ulterior);

- instalarea sistemelor de alarmare, antifurt si antiincendiu;

- pardoseala - montarea sau reconditionarea ei;

- finisarea peretilor.

(numai dupa aprobarea acestuia in conformitate cu Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice si cu Legea 311 a muzeelor si colectiilor publice)

II Pregatirea pieselor pentru expunere

- interventii de curatare, conservare (tratare) sau/si restaurare a pieselor; nu se expun piese in stare de conservare necorespunzatoare (A se vedea capitolul "Restaurarea si conservarea patrimoniului muzeal", in volumul I al Cursului - cine si in ce conditii are dreptul, conform legii, sa intervina asupra patrimoniului muzeal).

III. Montarea expozitiei

IV. Principii (care se au in vedere in proiectarea si montarea expozitiei unei colectii muzeale):

- Puncte de interes muzeal - locul sau locurile dintr-un spatiu expozitional spre care este atrasa si se indreapta, in mod firesc si preeminent, privirea vizitatorului.

Teoretic, se urmaresc:

- puncte de interes principale (evidentiate, de regula, frontal, din momentul accesului in sala de expunere, sau chiar inainte de intrarea in sala);

- accentuarea punctelor de interes muzeal (piese de dimensiuni mari, de insemnatate a mesajului, de importanta si realizare artistica deosebita, spre exemplu: tample, elemente de tampla, strane, tetrapoade; piese de mobilier bisericesc: broderii, picturi ulei pe panza, portrete, icoane deosebite, fragmente de fresca extrasa, fragmente de sculptura in piatra (capiteluri, coloane, ancadramente de usi, ferestre etc), candele, vesminte bisericesti etc).

Ordinea presupune necesitatea unei conceptii muzeotehnice limpezi.

Ordinea si claritatea discursului muzeal sunt factori care scot in evidenta exponatele, acestea devenind elemente solistice, cu specificitatile proprii fiecaruia.

Necesitatea evitarii monotoniei in expunere

Se realizeaza prin:

- variatia de inaltime, expunerea multietajata (folosind, mai ales in vitrine, polite, suporti, variatii de grupare a exponatelor etc);

- variatia de inaltime a vitrinelor si distantarea vitrinelor (pentru evitarea efectului de apa al  geamurilor orizontale - capace de vitrina situate la aceeasi inaltime si asezate prea apropiate si in numar mare unele langa altele sau unele in continuarea altora);

- variatii de aranjamente - pe pereti, in vitrine;

- momentele expozitionale - se urmareste amplasarea lor in locuri bine alese si conceptia lor pregnanta de realizare;

- momentele de ruptura si de pauza in expunere - pentru a usura translarea de interes si revigorarea capacitatii de receptare a vizitatorului.

Etalarea pieselor tip panou (icoane, tablouri, panouri cu imagini foto, broderii)

Este necesara, dintru inceput, optiunea in ce priveste sistemul folosit:

a. la perete:

- cu riloga (suspendare cu snur sau guta) - Riloga este o bara sau o banda rezistenta, montata perimetral pe peretii folositi pentru expunere, la o distanta modica de plafon. Este preferabil ca riloga sa aiba aceeasi culoare cu peretele, dupa principiul care cere ca elementele de muzeotehnica sa fie cat mai discrete, pentru a lasa exponatelor rolul solistic in spatiul expozitional:

- pe panou - suport;

- fara panou (direct pe perete).

b. pe panouri mari, mobile sau fixe adosate la perete sau/si in interiorul incaperii, in diferite combinatii de dispunere;

- etalarea broderiilor (specificitati: broderiile se expun, de regula, pentru evitarea tensionarilor, in vitrine sau casete (cu cadre perimetrale), in pozitie inclinata, intr-un unghi care sa permita si perceperea fireasca din partea vizitatorului. La partea superioara li se poate atasa un manson - dublura, pentru introducerea unei tije de suspensie pe intreaga lungime, fixata la capete de fundalul vitrinei).

Simeza este linia de baza in functie de care se etaleaza obiectele pe pereti sau panouri. Este de dorit ca toate obiectele sa fie aliniate la aceeasi simeza. Este obligatoriu, in schimb, ca aranjarea obiectelor pe panouri sau pe pereti sa serveasca tematicii, chiar daca nu se respecta intotdeauna regula simezei unice. Simeza va tine cont si de unghiul natural de privire al vizitatorilor).

Montajele

- constituie grupari de mai multe piese tip panou (ex. icoane), dupa o conceptie de organizare bine structurata, intr-un spatiu (pe perete) determinat.

Se folosesc atunci, unde, cand si cum este cazul, in functie de inaltimea peretilor, de largimea spatiului - permitand privirea fireasca de la distanta, fara a impieta asupra perceptiei detaliului, asadar evitand asezarea departata de ochi a pieselor care se doreste sa poata fi privite si de aproape.

- incadrarea in cadrul montajului a pieselor de dimensiuni diferite, intr-o structura compozitionala clara (inclusiv in forme geometrice regulate: dreptunghi, patrat, cruce, triunghi, trapez etc).

Etalarea de vitrina

Alegerea gamei de vitrine se face in functie de inaltimea medie a omului, de specificul colectiei si de spatiul de expunere (stabilirea dimensiunilor - inaltime, latime, lungime; stabilirea dispunerii interioare a politelor, a sistemului de inchidere)

Sunt recomandabile vitrinele care permit o vizualizare cat mai buna a obiectelor. In alegerea gamei de vitrine se are in vedere si asigurarea securitatii pieselor expuse.

Este utila mobilitatea pe verticala a politelor in vitrine - prevederea pentru aceasta a unor sisteme de fixare a politelor, care sa permita atare variatii de inaltime.

In etalare functioneaza dominant principiul respectarii unghiului de perceptie vizuala a persoanei de inaltime medie aflata in picioare (alegerea inaltimii pozitiei de etalare se face in functie de acest unghi firesc de perceptie vizuala).

Se respecta de asemenea, principiul etalarii obiectului, tinand cont, pe cat este posibil, de functia sa practica si de pozitia sa fireasca in timpul utilizarii in cult.

Cazuri aparte: expuneri in alte pozitii (culcat, oblic, pe suport): candele fara lanturi, paftale, carti, piese fragmentare (ex. cruci fara picior) etc.

- etalarea obiectelor in pozitii cat mai putin tensionate:

- broderiile (epitafurile), piesele foarte vechi si sensibile (mai ales broderii pe matase), este recomandabil a fi expuse in casete, in pozitie inclinata (chiar si aproape de orizontala); a se avea in vedere, pentru evitarea tensionarilor, folosirea mansoanelor si a dublarilor pe spate la broderii.

In ce priveste cartile care sunt expuse deschise, este necesar sa se tina cont atat de tensionarea, cat si de rigiditatea cotorului (folosindu-se plasarea de suporti sub coperta cea mai ridicata).

- Alegerea pozitiei de etalare in functie de necesitatea perceperii cat mai depline a obiectului in ansamblu, tinand cont de dimensiunile sale cele mai mari (inaltime, lungime, latime, diametru etc);

- Expunerea verticala a obiectelor va avea in vedere unghiul de perceptie vizuala a unei persoane de inaltime medie.

Etalarea libera a obiectelor mari pe suporti, direct pe podea etc:

- Ex.: cristelnite, aghiazmatare, piese de sculptura in piatra si in lemn etc.

Piesele cu greutate mare (mai ales din piatra) se expun de preferinta la nivelele inferioare ale cladirii (parter, subsol).

Etalarea vesmintelor de cult si a ornatelor:

- se realizeaza tinand cont de ordinea si modul de imbracare si de purtare a lor.

D. OBSERVATII PRIVIND EXPUNEREA MUZEALA IN COLECTIILE

BISERICESTI:

Colectiile bisericesti in general si cele ortodoxe romanesti, in special, au un specific aparte. Ele trebuie sa caute sa sugereze, pe de o parte, mediul firesc din care provin obiectele si care este, in principal, lacasul de cult, BISERICA, iar pe de alta parte, semnificatiile complexe liturgice sau semantice ale patrimoniului expus.

Numarul exponatelor va fi ales in asa fel incat ele sa serveasca tematicii, sa se justifice in cadrele demersului demonstrativ al expozitiei si, din acest punct de vedere, nu exista o regula care sa impuna o anume densitate sau o anume aerare a exponatelor. Se vor etala atatea exponate cate sunt necesare pentru a sustine o anume idee tematica. Dar, in genere, in prezentarea expozitionala a celor mai multe teme de ceremonie sau de cult public religios, sugerarea ideilor presupune o oarecare densitate de expunere a valorilor, intr-o maniera care se reconstituie o catapeteasma, densitatea frescelor, modul de pastrare a valorilor sacre in proscomodie si diaconicon sau pe Sfanta Masa din absida altarului sau in desfasurarea programului iconografic etc.

Obiectele bisericesti trebuie percepute, inclusiv in mediul expozitional, atat in individualitatea fiecaruia, cat si ca ansamblu, asa precum, in biserica, pictura murala este realizata dupa un program iconografic al traditiei, mai ales bizantine si post - bizantine, program de o densitate specifica, asa precum tampla (iconostasul) si icoanele sunt asezate intr-o anume randuiala a imaginii de ansamblu compusa din elemente iconografice distincte, asa cum in atmosfera interioara a sfantului lacas se integreaza toate celelalte obiecte de cult de pe Sfanta Masa, candelele, cartile de slujba, vesmintele slujitorilor, stranele s.a.m.d.

Obiectele de cult si cartile de vechime si de valoare cu totul deosebita este de dorit sa beneficieze de o maniera de etalare care sa le scoata in evidenta prin singularizare, plasare centrala in contextul ansamblului, iluminat (daca este posibil) si alte metode muzeotehnice de individualizare.

Obiectele cu grad de frecventa mai ridicat, mai recente ca datare sau fara particularitati deosebite, fac intr-o prima etapa, obiectul selectiei. Apoi, daca sunt alese pentru expunere, expozitia poate castiga prin formule de prezentare mai densa a acestora.

Asadar, reconstituirea universului spiritual ortodox in spatiul muzeal, permite si chiar necesita asemenea expresii de oarecare densitate, realizate, insa, cu multa grija, cu masura, cu rafinament, si pe baza cunoasterii indeaproape a principiilor de expunere a unor asemenea obiecte de cult, in consonanta cu functiile si canoanele liturgice ale Bisericii Ortodoxe.

Un asemenea canon impune, spre exemplu, a nu se aseza reprezentarile sfintilor deasupra acelora ale Persoanelor Sfintei Treimi. Tot astfel sunt si amplasarile cele mai firesti ale crucii in pozitii dominante, in capete de perspectiva etc. De asemenea este recomandabil ca reconstituirile integrale sau partiale de tample sa fie asezate, ca si in biserica, in capete de perspectiva.

Vesmintele liturgice se plaseaza in pozitii preeminente si la inaltimi potrivite, corespunzand indeaproape cu pozitia sfintitilor slujitori in timpul slujbelor pe solee.

Candelele, cand este posibil, sunt expozabile, la randul lor, in pozitie fireasca de atarnare, ceea ce le confera atat lor, cat si spatiului muzeal, aerul de noblete si de inaltare sufleteasca dinlauntrul bisericii.

Sublinierea ambiantei specifice colectiilor muzeale bisericesti se poate realiza si prin asigurarea unui fundal sonor de muzica bisericeasca in timpul programului de vizitare.

E. EVITAREA UNIFORMIZARII EXPOZITIONALE A COLECTIILOR

MUZEALE BISERICESTI

Cai si forme de diversificare:

specificul pieselor fiecarei colectii in parte;

specificul arhitectonic al fiecarui spatiu muzeal;

specificul mobilierului muzeal ( vitrine, panouri);

o       specificul gamei de mobilier muzeal de la fiecare obiectiv;

o       specificul dimensiunilor tipurilor de mobilier muzeal din aceeasi gama;

o       specificul dispunerii mobilierului muzeal in spatiul de expunere.

specificul conceptiei de organizare generala a expunerii;

specificul sistemului de etalare la pereti si in vitrine;

specificul covoarelor si a mochetelor, pe care nu le recomandam din cauza ca faciliteaza acumularile de praf, al draperiilor si jaluzelelor folosite in salile de expunere;

- specificul sistemului si efectelor de iluminat;

- specificul altor elemente de muzeotehnica.