Mastile: Zanni, Arlecchino, Brighella, Pulcinella, Pantalone

Mastile: Zanni, Arlecchino, Brighella, Pulcinella, Pantalone

Rictusurile vechilor marionete atesta si astazi o modalitatea de a reda grotescul asa cum o fac mastile. Roberto Leydi, autor al unei carti despre acest subiect, remarca ca atitudinile, gestica si mimica prezenta in masti isi au originea directa in miscarile marionetelor. O masca, de altfel singulara prin remarcabila sa structura, constituie opera unui mare sculptor de masti traditionale, Sartori de Padova. Rictusul grotesc este specific atalanilor, una din formelele farsei din perioada romanilor. Se gasesc de altfel imagini similare pe vasele datate din sec. al IV-lea, care povestesc scene de comedie din Aristophane. Masca indeplineste deopotriva un joc magic si religios si evident ca ne duce cu gandul la cadrul ei natural- carnavalul. In ceea ce priveste masca lui Zanni, aceasta are putina legatura cu sclavul plautian, sau cu servitorul din comedia erudita, mai ales in primii treizeci-patruzeci de ani ai activitatii sale, pana cand va veni in contact cu civilizatia franceza, capatand printre altele denumirea de Arlecchino, cu care va intra in italiana vorbita. Fondul acesteia ramane original, provine din traditia creata de cantastorie, de montimbanco, saltimbancul care a incercat diferite variatii umoristice in piete, si datorita succesului lor, le-a repetat, intrand apoi in trupe si pe scena. Pandolfi de altfel sustine ca nu vom putea afla cu precizie punctul istoric de imbinare a exhibitiei solo cu aceea in ansamblu, dar putem sa deslusim nucleul comediei de improvizatie. Textele existente fac distinctia intre conditia de salahor si aceea de servitor. Caracterul lui Zanni ni se infatiseaza destul de uniform: lenes, cu pofte nestapanite, in realitate inclinat catre placerile mesei, obraznic, necioplit si totodata viclean. Definitia cea mai izbutita a lui Zanni se gaseste la mastile Arlecchino si Brighella, si la cele derivate sau asemanatoare precum Pulcinella. Zagna este transpunerea feminina a lui Zanni, insa femeia- considerata inca subiect de perditie- alaturi de gratia ei innascuta o impiedicau adesea ca actrita sa realizeze caracterizarea grotesca ceruta de unele personaje. Zanni cel grosolan, poate de-a dreptul bestial la origine, aduce cu sine sinteza unei tipologii rustice prin gesturi violente, prin vigoare si naturalete, fara a se integra totusi intr-o societate superioara. Acesta va deveni un Arlecchino vesel si zapacit, ingenuu capabil de idei neprevazute. Originea numelui este direct legata de traditia diavolilor-bufoni, si prea putin demna de luat in seama ramane ipoteza, potrivit careia se stabileste o legatura cu traditia mimica clasica, in care Hercule - de unde Herculinus- aparea ca personaj comic, dupa cum este dificila si stabilirea trecerii de la mimul francez la cel italian. Elementele mimice si vorbirea accentueaza caracterizarea tipului. Pe masura ce costumatia arlechinului devine mai usoara, dobandind o semnificatie stilistica, limbajul trece de la notele rustice ale dialectului bergamasc la melodicitatea celui venetian, in timp ce gesturile si mimica, la inceput stangace si necioplite, ajung uneori distinse si gratioase. Masca lui Arlecchino ne este de altfel infatisata in cele mai variate atitudini, agila, acrobatica , plina de temperament si miscare, trecandu-se subtil de la intentia strict comica si satirica la arabescurile plastice si finisate ale unui balet.

Masca lui Brighella poate fi socotita relativ mai tarzie decat aceea a lui Arlecchino, diferenta insa consta ca prima sfarseste prin a se contura intr-o forma artistica de expresie mult mai complexa. In timp ce Arlecchino ramane servitorul prost care intalneste in calea sa de incurca-lume mai mult pacoste decat recunostinta, Brighella este mult mai abil, capabil sa domine prin agerimea sa. Numele insusi deriva de la < briga> (incurcatura), precum si acela de Trufaldino, provenit din <trufa> (inselaciune). Faima lui Brighella este amplu documentata in Franta incepand din a doua jumatate a sec. al XVII-lea.

Nasterea personajului Pantalone este strans legata de traditia batranilor in comedie si totodata acesta va fi prima masca cu o functie istorica precisa, ca reprezentant al unei burghezii active. Caracterul Mastii oscileaza in permanenta intre seriozitate si gluma. Cateodata unul din aspecte predomina asupra celuilalt, accentuand semnificatia reprezentatiei, de aceea tenta comica latina in aceasta materie se transfera cu trasaturi strict analoge in comedia erudita.