Versiuni ale modelului cultural american

VERSIUNI ALE MODELULUI CULTURAL AMERICAN

Modelul cultural american poate fi considerat hegemonic si in acelasi timp marginalizat. Foarte mediatizat, modelul in cauza suporta presiunea modernitatii si mondenitatii culturale, care erodeaza prin exportul de imagine, de valorile culturale propriu-zise. Imaginea culturala americana este probabil cel mai vandut produs cultural, in aceasta existand de fapt o performanta a societatii moderne americane de a face fata provocarilor modernitatii. Perceptia asupra unei Americi (de Nord) culturale este in constructie, deoarece inca mai predomina interpretarea conform careia Statele Unite nu sunt decat o copie culturala a Europei iluministe si liberale. Este desul de dificil ca la noi in tara, dar si in alte parti ale lumii sa existe un consens in privinta modelului cultural american. Privit ca model al democratiei, ori ca „jandarm al lumii“, acest model suscita cele mai contradictorii interpretari, subsumabile unei dichotomii pe care lumea democratica si ne-democratica, liberala, si arutocratica le comporta. Se poate spune ca unele surse considera acest model ca promotor al unui imperialism cultural, so alte surse il privesc ca adevaratul consstructor al lumii postmoderne. Nu este aici locul sa detaliem teoriile pro si contr care au fundamentat si fundamenteaza in continuare interesul aproape unanim pentru cunoasterea acestui model cultural. Aceasta cunoastere nu mai trebuie motivata, activata si prin forta imprejurarilor trebuie sa tinem seama de structura influenta a acestui model. Am spus prin forta imprejurarilor, pentru ca circumstantele actuale sunt in mod marcat cele ale unei lumi globalizate, si asa cum aratat in alt loc, procesul de globalizare este cel care directioneaza performantele unui model cultural. Modelul cultural american este si cel mai mediatizat pentru ca si-a asigurat performanta in aproape toate domeniile, excelenta unor standarde. Dar tocmai pentru ca el cunoaste cea mai ampla extensiune, este cu atat mai mult expus unor distosiuni care sa pot sa il indeparteze de la tezele pe care este cladit, adica sa nu mai corespunda cu angajamentul teoretic care il face dsitinct fata de alte modele. Consideram, din punctul nostru de vedere, ca particularitatea modelului cultural american consta in legatura dintre ceea ce baza sa ideala pretinde si praxis-ul vietii sociale, aceasta congruenta dintre idealismul unei lumi ce se caracterizeaza prin imanenta si politicile care pun in viata reala o reforma continua, o optimizare ca politica nationala, daca putem spune astfel. In aceasta scurta prezentare a modelului cultural american, suntem nevoiti sa comprimam cateva trasaturi principale, pe care le privim ca esentiale pentru determinarea specificului acestui model. Doua sunt acestea : modernitatea modelului american, chestiunea hegemonismului si a marginalizarii sale.

Modernitatea modelului cultural american consta in felul in care chestiunea secularizarii poate fi analizata. Pornind de la un model teocratic, societatea americana a dezvoltat un model democratic modern, diferit de cel clasic atenian ori roman. Procesul de democratizare al societatii americane nu poate fi inteles fara impactul cultural european, cel al traditiei liberale clasice, fara dezvoltarile ce decurg din acestea, cea mai importanta fiind combinatia dintre revolutia religioasa, protestantismul, revolutia politica, constitutionalismul american, si cea industriala. America de Nord poate fi privita ca singura tara in care revolutia a reusit practic, fara sa conduca ulterior la o distatura personala, ori de grup. Revolutia nu a fost un mijloc violent pentru realizarea unor scopuri de putere ale unui grup dominant. De asemenea, sa retinem ca revolutia americana a fost facuta pentru a pastra libertatea indivizilor, si nu pentru a o obtine, ceea ce a reprezentat un atuu fata de alte revolutii. Secularizarea societatii americane nu este completa, aceasta societate fiind in continuare profund legata de traditii religioase, nu de una,ci de mai multe, ceea ce poate explica succesul multicularitatii, si a ideii separarii puterilor in stat, al genezei natiunii civice, a trans-nationalitatii. Secularizarea societatii americane nu a avansat spre o excluderea totala a religiosului, care se regaseste vital in multe din punctele nervoase ale societatii americane. In aceeeasi idee, religiozitatea americana fata de sport, politica, justitie reprezinta alte moduri ale secularizarii (Cristopher Lasch). In aceeasi perspectiva a modernitatii, optimizarea ocupa un loc principal in conturarea modelului cultural american, facandu-l un model prin excelenta reformist, dar aceasta tendinta spre reforma trebuie inteleasa ca initiativa a societatii civile, spre deosebire de pilda de cel romanesc in care reforma ramane privilegiul puterii. Normalizarea este un proces prin care societatea americana s-a distins de asemenea fata de alte societati. Nu este un fapt lipsit de importanta sa ne amintim ca formarea societatii americane a insemnat excluderea brutala a unei poulatii native, si exploatarea prin institutia sclaviei a unei alte populatii mixate tribal, aduse cu forta de pe continentul african. Normalizarea a constat de asemenea in cultura Vestului si a frontierei, care dupa legendara teza a lui Turner a insemnat chiar procesul de americanizare a Americii de Nord. Normalizarea a insemnat de-tensionarea situatiilor conflictuale etnico-rasiale, dar de asemenea crearea altora ca de pilda prin ceea ce mondenitatea asa numitei ,religii laice“ americane ( Robert Bellah), a instituit prin „political correctness“.

Hegemonismul cultural american ca si conditia marginalitatii culturale americane sunt cele doua fatete ale aceleasi probleme, aceea de a supralicita ori sublicita un model cultural performant, creator de excelenta moderna, adica de noutate prin inovarea tehnologiei culturale propriu-zise. Hegemonismul american s-a instalat vizibil dupa cel de al doilea razboi mondial, constand in capacitatea societatii americane de a arbitra conflicte internationale, de a duce mai departe temeiurile doctrinei Monroe. Hegemonismul american nu s-a manifestat doar prin prezenta economica si militara, ci si prin ceea ce s-a numit stilulul de viata american, pragmatic, adica orientat spre actiune si capitalizare simbolica. Capitalizarea simbolica a capatat astfel o deschidere spre idealul fiecarui cetatean, dar spre deosebire de alte momente ale societatii liberale europene, capitalizarea simbolica a modelului american a pus in miscare forta mobilitatii sociale americane, care a interesat nu doar pe cetatenii americani, ci pe toti cetatenii lumii care se considera liberi. Modelul culturii americane face din doua deziderate filosofice iluministe, din problema fericirii si a libertatii o problema a dreptului fiecarui individ modern. Marginalitatea unui asemenea model cultural poate fi privita si din perspectuva singularitatii unei asemenea societati. America de Nord este Atlantida moderna, o insula a noutatii, un centru radiant al experimentalismului modern si postmodern. Fragilitatea oricarei democratii puternice nu este un paradox. Evenimentele care au inceput cu 11 septembrie 2001, vorbesc despre o noua interpretare care se poate acorda hegemonismului si marginalitatii americane.