Giovanni Martinelli

Giovanni Martinelli :

S-a nascut la Montagnana (Padova), in Italia de nord in 22 octombrie 1895, desi nasterea sa este posibil sa fi avut loc mai de vreme. Era cel mai mare din cei 14 copii . Tatal lui era un priceput artizan care lucra in lemn. In copilarie si-a petrecut mult timp in atelierul tatalui sau, dar a gasit prilejul sa-si puna in valoare vocea la biserica din localitate. Astfel dragostea sa pentru muzica a luat avant. A cantat la clarinet, in orchestra orasului, si apoi a armatei, in timpul serviciului militar.

Tanarul era dotat cu o excelenta voce de tenor. A studiat canto cu maestrul Giuseppe Mandolini si a cantat rolul solo din "Stabat Mater" a lui Rossini, la 2 decembrie 1910. Datorita acestor rezultate pozitive, el si-a facut debutul real ca protagonist in opera "Ernani" la Teatro Dal Verme din Milano, la 29 decembrie 1910.

Cariera norocoasa si celebra a lui Martinelli, a pornit cu o auditie data la Casa Ricordi, unde Arturo Toscanini si Giacomo Puccini s-a intamplat sa fie de fata. Ei l-au ales sa cante rolul lui Dick Johnson din noua opera a lui Puccini "Fanciulla del West" a carei premiera europeana a avut loc la Teatrul Constanzi din Roma,.

Pe langa vocea sa prodigioasa , Martinelli era dotat cu o prezenta scenica de invidiat, datorita aspectului sau fizic. Inca de la botezul focului din Roma Martinelli a aparut pe scene din Europa si America , timp de peste cincizeci de ani.

El va fi amintit ca un tenor legendar si un mare interpret al rolurilor de opera, din repertoriul liric spinto-dramatic. Vocea sa avea caracteristici speciale, ajungand in acut la Re natural, ca atare fiind capabil sa interpreteze o mare gama de roluri inalte.

Glasul sau i-a permis sa cante in opere ca: Hughenotii de Meyerbeer, Wilhelm Tell de Rossini, Lucia de Lammermoor de Donizetti, dar si Otello de Verdi. Pentru rolul Edgardo din Lucia, a fost aclamat frenetic la Metropolitan, care a reprezentat si casa lui departe de tara, precum si la Teatrul Colon din Buenos Aires.

Vocea lui unica a ajuns sa fie rapid apreciata pe toate continentele, fiind ceruta de principalele teatre de opera, in special pentru marile productii din repertoriul italian, francez si german. El a interpretat acestec roluri si a aparut in nenumarate spectacole pe durata carierei sale foarte lungi.

La Metropolitan, unde a petrecut cel mai mult timp din cariera sa, a ocupat locul ramas liber dupa disparitia lui Caruso, Metropolitanul devenind pana la urma principala sala de opera unde a cantat 926 de spectacole, repertoriul sau cuprinzand peste 36 de titluri de opera, si unde si-a reinoit mereu contractul pe o perioada de 30 de ani consecutiv, record care nu a mai fost egalat, dar aparand cu regularitate si la Royal Opera House din Londra.

A excelat in principalele roluri spinto din Verdi si Puccini: Otello in rolul titular, Radames din Aida, Manrico din Tubadurul, Don Alvaro din Forta Destinului, Callaf din Turandot, si Dick Jonson din Fanciulla del West, care a fost rolul sau de cotitura la inceputul carierei. Deasemenbea a fost extraordinar in rolul lui Arnold din "Wilhelm Tell" a lui Rossini, Eliazar din "Ebreea" de Halevy , si Canio din Paiate de Leoncavallo.

Considerat in larga masura ca succesor al incomparabilului Caruso, ca tenor dramatic, Martinelli este inca admirat pentru tehnica sa excelenta, pentru frumosul sunet ca de trompeta al glasului, impresionantul control al respiratiei, eleganta frazarii si nobletea expresiei.

Multi critici il considera cel mai mare tenor verdian de la 1920 incoace, cand cariera de scena si de inregistrari a lui Caruso a fost intrerupta de boala. Martinelli s-a aflat in culmea realizarii sale artistice si vocale, in anii 20. El a aparut in unul din filmele "Vitaphone" prezentate la 6 august 1926 la Theater Warner din New-York City, impreuna cu rolul principal din filmul Don Juan al lui John Barrymore .

Martinelli a aparut in costum si machiat cantand "Vesti la giubba" din Paiate. Aria a fost filmata pe o scena cu sunet, proiectata sa reprezinte decorul din actul I al Paiatei de la Metropolitan.

A facut un mare numar de inregistrari, prin procedee acustice si electrice. Cele din anii 20, cuprind de multe ori si alti mari interpreti de la Metropolitan de la acea vreme, printre care soprana Rosa Ponselle (Melba), baritonii Giuseppe De Luca si Lawrence Tibbett si basul Ezio Pinza.

In viata particulara, Martinelli era considerat un "Play-boy" datorita manierelor sale incantatoare, si parulul sau leonin. A murit la New-York in 2 februarie 1969.