Legatura structurala dintre vers si melodie

Legatura structurala dintre vers si melodie

Relatia vers-rand melodic, axa unitatii structurale dintre poezie si muzica

Cea mai importanta relatie, in jurul careia converg toate celelalte raporturi poetico-muzicale, este relatia vers-rand melodic. Aceste doua componente alcatuiesc, de fapt, in realitatea folclorica, o singura unitate inseparabila; distinctia dintre ele se face numai in notare si pentru a desprinde rolul fiecareia in structurarea si constituirea intregului. In primul rand, dimensiunea randului melodic si cea a versului coincid. Randul melodic se desfasoara pe trei picioare metrice cand corespunde unui vers de tipar tripodic, sau pe patru picioare metrice cand evolueaza pe un vers de tipar tetrapodic. Coincidenta cantitativa a versului melodic si randului melodic are la baza resorturi mai adanci; cele doua elemente se intrepatrund, pentru exprimarea aceluiasi continut. Din acest punct de vedere, asa cum am aratat anterior, versul reprezinta o sintagma, o unitate semantica distincta; dar si melodia care ii corespunde reprezinta tot o sintagma, o idee muzicala, o fraza muzicala, care in creatia orala coexista intr-o unitate inseparabila.

Am evidentiat legatura vers-rand melodic, in complexul relatiilor poezie-muzica, pentru ca, inauntrul si in afara acestei unitati, raporturile structurale au o oarecare mobilitate; in orice creatie insa, are loc o convergenta a principiilor de organizare, proprii atat muzicii cat si poeziei pentru constituirea cantecului vocal.

Izometria

O caracteristica a versului popular cantat este mentinerea aceluiasi tipar pe toata intinderea cantecului. Daca o piesa incepe intr-un tipar octosilabic, acesta se pastreaza pana la sfarsitul ei; asemenea si versul de tipar hexasilabic. Forma - catalectica sau acatalectica - de obicei, nu se mentine; de asemenea, configuratia finalurilor de vers sufera unele modificari, prin adaosurile sau contractiile silabice, care apar prin fuziunea vers - fraza muzicala. Pastrarea tiparului poate fi urmarita in toata creatia folclorica; " nu s-a observat ca cei doi metri populari se amesteca uneori' - afirma Constantin Brailoiu. Marele folclorist remarca si cazuri izolate, in care versul hexasilabic alterneaza cu celalalt tipar, prin adaugarea unui refren scurt, a carui durata nu depaseste durata cadrului metric initial, sau prin adaugarea, la genitivele feminine a unei silabe accentuate.

Rareori, in cantecul batranesc, versuri pe tipar hexasilabic (tripodie) se intercaleaza in mijlocul piesei pe tipar octosilabic (tetrapodie ).

Tetrapodie : "Da' Tudorel ce facea ?

Multa avere stringea' ( 7 silabe )

" Sarsanale

cu parale. Catirasi

cu galbenasi'.   ( 8 silabe)

Tripodie:

" Si turme de oi,

Herghelii de cai

Si cirezi de boi'. ( 5 silabe)

Tetrapodie: 

" Da' iei, frate, ce-mi facea

N-avea naiba ce-m lucra' ( 7 silabe )

O tehnica de versificatie proprie poeziei cantate romanesti a fost remarcata de Constantin Brailoiu in bocetele dintr-o parte a Olteniei nordice; cercetarile ulterioare au continuat observatiile sale, constatand ca aceasta 'tehnica' se intalneste si in Muntenia. Este vorba de proza "izometrizata', versificata; in bocetele din aceste zone ale tarii, pe tiparul cunoscut al versurilor (de obicei octosilabice), se asterne textul in proza. Iata numai un fragment dintr-un bocet cules recent in Oltenia de Nord - Vest, suficient pentru a ilustra fenomenul:

" Vasile , Vasile,   6 silabe

De cind ai plecat,   5 silabe

Pe-acasa n-ai mai venit'   7 silabe

0 silabe

Textul prozei, prin cantare, va avea 7+7+8+7, deci s-a izometrizat pe tiparul octosilabic specific versului. Odata cu incadrarea in tipar, principiul binar reglementeaza miscarea melodica a celulei prin sistemul accentuarii. Acomodarea textului se realizeaza prin anumite artificii: interjectii, completari etc.

Melodia isi impune propria organizare, pentru ca tiparul ei este anterior procesului creatiei respective; este un aspect al fixarii elementelor subiective, improvizatorice in cadrul traditiei.

Fractionarea

Versul popular romanesc cantat se divide asa cum am vazut, in picioare metrice binare, in cadrul fiecarui picior (constituit din durate egale sau inegale) prima silaba fiind, de regula, accentuata, in timpul cantarii, unele accente metrice primesc intaritori determinate de desfasurarea melodica(inaltimi si durate diferite, repetarea aceluiasi motiv, schimbarea directiei melodice). Apar astfel si alte cateva structuri (" suprastructuri' cum le numeste, Gheorghe Ciobanu ), care iau nastere prin pastrarea sau prin intarirea numai a unora dintre accentele metrice existente.

Si poezia romaneasca populara prezinta o fractionare a versurilor, aceasta producandu-se prin rima interioara :

Rupse vita.

de rodita (4 + 4 )

sau

Lae,

bucalae. (2 + 4 )

sau

Caloiene, lene (4 + 2 )

Rimele interioare se intalnesc in toate genurile folclorice, cu precadere in colinde, unde rimele exterioare sunt mai rare; de altfel, cercetarile au stabilit ca rima propriu-zisa exterioara apare mai tarziu in poezia populara, iar la unele popoare nu se manifesta decat in chip exceptional (grecii, albanezii, inantichitate la elini si latini). Absenta ei trecea neobservata, din pricina ca melodia invesmanta in culorile ei silabele versului.

Cezura care apare prin fractionarea versului, din poezia propriu-zisa - cu exceptia unor cantece si jocuri de copii - nu influenteaza structura liniei melodice. Numai extrem de rar fractionarea prin rima interioara poate sa coincida cu impartirea in "suprastructuri' a randului melodic.

In cantarea acestui vers, cezura nu va fi dupa trei, ci dupa patru silabe; cele doua formule se pastreaza in starea initiala, versul cantat romanesc neimpartindu-se decat binar : Leu le -gat si-n -/ ve-ri - gat(u)

Ultima silaba din primul emistih devine anacruza pentru cel de-al doilea emistih.

Dupa unii cercetatori, suprastructurile (unitatile metrico-ritmice superioare piciorului elementar) cele mai frecvente in folclorul romanesc sunt cele care au accente mai importante pe silabele 1,5.

Fractionarile pot fi si de durata inegala:

. vers octosilabic - 2+2+4 , 2+4+2 , 4+2+2 , 2+6 , 6+2;

. vers hexasilabic - 2+4 , 4+2.

Uneori insa accentele picioarelor metrice sunt egale, omogenitatii metrice corespunzandu-i omogenitatea ritmica (partea introductiva din unele doine).

In strigaturile melodizate din Oas se impune un accent intarit pe silaba a treia, iar in strigaturile si melodiile vocale de dans din Bihor apar accente pe silabele a 2-a, a 4-a, a 6-a sau pe a 2-a, a 4-a, a 7-a.

In folclorul muzical romanesc nu intalnim structuri ale versului propriu-zis cantat (exceptand refrenul neregulat al colindelor), care sa aiba la baza gruparea ternara; rareori, o anumita succesiune a duratelor colindului (cand acesta e insotit de duba).

Gruparile ternare sunt insa frecvente in folclorul popoarelor vecine. Fata de folclorul popoarelor vecine, cantecul romanesc prezinta numai doua tipuri de vers, iar structura gruparilor componente este numai binara; consecinta nu este limitarea fondului de structuri constitutive, intrucat, asa cum am vazut, in interiorul versului si randului melodic este posibila o mare varietate de combinatii. Preferinta pentru anumite tipare ale unor versuri de mica intindere, precum si pentru structura numai binara a formulelor este urmarea unei indelungi perioade de slefuire, care a facut posibile, atat marea stabilitate, cat si infinita varietate ce se manifesta in cadrul unor legi proprii de organizare a cantecului nostru popular.