Mihail Ivanovici Glinka

Mihail  Ivanovici Glinka

Nascut in 1804, la Novospaskoe din distrinctul Smolensk, M.I.Glinka se bucura in copilarie de o instructie muzicala, invatand de mic pianul si vioara. Un rol important asupra formatiei sale l-a avut mica orchestra populara de la mosia unchiului sau. Acesti muzicanti l-au familiarizat cu intonatiile muzicale populare si cu posibilitatile expresive ale instrumentelor populare. La 14 ani este dat la "Pensionul fiilor de nobili" de pe langa "Institutul Pedagogic" din Petersburg, unde il cunoaste pe decembristul Kuchelbecker, "un inflacarat militant impotriva influentelor straine din viata literara" , si pe marele Puskin, care ii va influenta mult opera. Ia lectii de pian cu John Field, creatorul nocturnei si cu Charles Meyer. Dupa absolvirea scolii, intra ca functionar la " Ministerul Comunicatiilor", dar nu-si intrerupe preocuparile muzicale.

Avand o sanatate subreda tanarul Glinka renunta la slujba si pleaca in Italia (1830), unde urmareste cu asiduitate spectacolele de opera si unde ii cunoaste pe V. Bellini, G.Donizetti, Mendelssohn si pe Berlioz, aflati la Roma. "Sederea in Italia a fost pentru el o adevarata scoala. Fara ca arta italiana sa-l copleseasca, el adera la patosul melodiei vocale, respingand astfel stralucirea ei exterioara" . Dupa o sedere la Paris si Baden, in 1833 pleaca la Berlin, unde eruditul profesor si compozitor Siegfried Dehn il initiaza in domeniul armoniei si contrapunctului, asigurandu-i o baza tehnica si indemnandu-l sa incerce preocedee armonico-polifonice specifice muzicii ruse, adica sa realizeze un limbaj muzical national.

Intors in patrie, in anul 1834, scrie un Cvartet de coarde in spirit haydnian, un "Sextet" si un "Trio patetic" (pentru pian, clarinet si fagot). Dupa ce cunoaste cercul de artisti grupati in jurul poetului Jukovski, cerc frecventat de Puskin, Gogol, Kukolnik, Odoievski, se hotaraste sa scrie o opera.

Ziua de 9 decembrie 1836, data premierei operei sale "Ivan Susanin" pe scena Operei Imperiale, este ziua de nastere a operei nationale ruse. I-a schimbat titlul in "Viata pentru tar" pentru a capta bunavointa tarului si a cercurilor curtii.Succesul acestei opere patriotice, cu un continut eroic si o muzica nationala izvorata din seva populara, n-a putut inabusi meschinele critici ale nobililor, care nu erau dispusi sa asiste la scene din viata poporului.

Din anul 1840 dateaza muzica sa de scena de la Printul Holski de Kukolnik.Dupa doi ani se reprezinta cea de a doua sa opera, "Ruslan si Ludmila", opera basm pe un libret inspirit dupa Puskin. Desi s-a bucurat de mare succes tarul a parasit loja inaintea terminarii spectacolului, iar nobilimea a considerat audierea lucrarii o pedeapsa.

Cel mai important gen al creatiei sale este opera. In opera nationala "Ivan Susanin", foloseste o tema "din viata poporului "si realizeaza imagini muzicale cu un limbaj provenit din creatia populara. In opozitie cu opera eroica a lui Gluck si cea franceza , in opera "Ivan  Susanin" reda eroismul poporului prin puternice scene de masa.

Tot Glinka realizeaza prima incercare in domeniul simfonic, "Uvertura-fantezie" (1834) fiind o experienta in vederea constituirii unei simfonii pe teme ruse. Daca "Uvertura" este doar o incercare, fantezia simfonica "Kamarinskaia" -este prima lucrare autentic rusa.

In istoria muzicii, Glinka are meritul de a fi pus bazele scolii nationale ruse. El este "creatorul operei basm, al operei epice si legendare, al romantei ruse si al primei creatii simfonice ruse" . Ramane un important compozitor national, intrucat imbina tehnica muzicala europeana cu cantecul popular, caruia ii gaseste tesaturi armonico-polifonice adecvate.