Sheffield - pescuit

Cred ca acest stil de pescuit intruneste toate conditiile unei desavarsite sportivitati : o singura lanseta, fir subtire si foarte subtire, un singur ac, monturi fine si foarte fine…sanse egale in competitia pescar – peste. Ce va prevala ? Siretenia pestelui, sau maiestria pescarului ?
Pentru a-i ajuta pe cei care sunt la inceputul practicarii acestui stil sa vorbim la inceput despre materialele necesare.

Lanseta

Cele mai utilizate dimensiuni sunt 3,90 si 4,20 m. Gama in care sunt, insa, construite aceste lansete incepe la 3,60m si de opreste la 4,50 m. Principalele caracteristici ale lansetelor :
- trebuie sa fie foarte usoare (cca. 200 g), pentru a nu obosi bratul pescarului de-a lungul celor cateva ore de pescuit;
- sa aibe minimum 13 inele, cu mai mult de jumatate din ele pe tronsonul de varf;
- sa aibe o actiune progresiv parabolica, utila mai ales pescarilor incepatori ; acest tip de actiune ajuta in obosirea pestilor mai rasariti;
- actiunea optima se situeaza intre 5-25 g; desigur, exista si alte actiuni, mai mici, sau mai mari, dar acestea se adreseaza celor ce participa la competitii.
- sa fie construite din trei bucati; cele telescopice sufera la capitolul varf, care are 2-3 inele culisante, mai masive, care strica usor echilibrul; in plus au si o alta actiune;
- materialul sa fie grafit/carbon de buna calitate, care sa permita blankuri cat mai subtiri si mai rezistente;

Mulineta

In general se folosesc mulinete de mici dimensiuni, care insa trebuia sa aiba cateva caracteristici distincte :
- tamburul trebuie sa fie long cast, dar de o adancime mica, pentru a permite o infasurare corecta a 150 m de fir de 0,12-0,14; sigur pot fi folosite si mulinete cu alt tip de tambur, dar in acest caz se umple cat este necesar tamburul cu alt fir, dupa care se infasoara firul dorit;
- poate cel mai important lucru este frana : sensibilitatea ei este esentiala cand lucrezi cu fire atat de subtiri; cele cu frana pe fata sunt astfel mai indicate; nu ocoliti mulinetele cu frana de lupta ce permit reglajul rapid in functie de necesitati;
- toate componentele mulinetei ce intra in contact cu firul (buza tamburului si ghidajul pick-up-ului) sa fie in bune conditii pentru a nu-l degrada;
- raportul de recuperare sa fie de minim 6:1
- 3-4 rulmenti sunt suficienti; nu este obligatoriu infinit-antireversul;
- sa se armonizeze, din punct de vedere al greutatii cu lanseta;
- sa nu aibe vibratii, suparatoare de-a lungul celor cateva sute de lanseuri si recuperari din timpul unei partide de pescuit;

Firele
Dimensiunile cele mai utilizate de pescarii amatori sunt 0,12-0,16 mm. Pentru a putea realiza monturi fine, va sfatuiesc sa nu depasiti aceste dimensiuni. Cu cat firul este mai gros, vom fi nevoiti sa folosim plumbaje mai mari, pentru lanseuri de 20-30 m.
Cea mai importanta caracteristica a firului : sa fie scufundator. O sa vedeti de ce este atat de important acest lucru, atunci cand vom descrie modul in care se pescuieste. Alte caracteristici : lipsa memoriei, rezistenta buna la abraziune, elasticitate moderata. Rezistenta la nod nu este atat de importanta, pentru ca vom folosi doar noduri de ochet in monturi.
Lungimea firului pus pe tambur : minim 150 m. Veti intreba de ce atat de mult, cand noi pescuim in 20-30 de m ? Din cel putin 2 motive importante : primul este ca pe acesti 20-30 m folositi, firul se degradeaza mai repede si dupa un timp trebuie sa scapati de el; al doilea motiv este ca trebuie sa aveti suficient fir pentru un drill cu un peste de peste 1 kg; daca o platica de cca. 2 kg nu ne va crea probleme, nu acelasi lucru se va intampla cu un ciortan de aceiasi dimensiune, care va lua fir pana va obosi si vom reusi sa-l intoarcem. Tineti cont ca un fir de buna calitate, scufundator, de 0,12-0,14 mm are ca limita de rupere 1,3-1,5 kg, lucru care nu prea permite fortarea pestelui. Abia acum puteti aprecia cu adevarat calitatea franei unei mulinete !

Plutele

Pentru acest stil plutele trebuie sa fie culisante, de tipul waggler. Inainte de a discuta despre ele, sa vorbim despre sistemul de notare : in general veti observa ceva de genul Xg+Zg (de exemplu 4+2 g). Prima cifra reprezinta lestul inglobat in pluta (pluta cantareste 4 g, de ex.), iar a doua cifra reprezinta cate grame trebuie sa punem pe fir pentru a echilibra pluta (in cazul nostru mai
trebuie sa adaugam pe fir inca 2 g de plumb).

Mai exista si alte tipuri de plute, a caror lest este format din mai multe inele, de grosimi si greutati diferite, ce se pot detasa independent una de alta. In aceste cazuri, in functie de conditiile de pescuit, ceea ce detasam de pe pluta, trebuie sa se regaseasca ca plumbaj pe fir.
Cateva lucruri de care trebuie sa tineti seama cand va achizitionati plutele :
- sa fie de calitate, “de firma” pentru a nu avea surpriza ca inscriptionarea de pe ele sa nu corespunda realitatii (am avut surpriza ca inlocuind o pluta cu alta, identica, echilibrarea sa nu corespunda; daca mai trebuie o alica, o pui, dar daca mai trebuie sa scoti ceva esti nevoit sa strici montura…);
- cumparati intotdeauna minim 2 plute identice ca greutate; acest lucru va fi util atunci cand trebuie sa schimbati rapid o pluta deteriorata, in timpul partidei de pescuit, fara sa refaceti montura;
- achizitionati, pe cat posibil, plute care sa aibe constanta cea de-a doua cifra inscriptionata (de ex. 2+2, 4+2, 6+2, etc); se poate intampla ca pe parcursul unei zile vantul sa se intansifice, sau sa-si schimbe directia; avand o pluta mai grea, va va ajuta la lanseuri, fara sa fiti nevoiti sa schimbati plumbajul;
- cautati, pe cat posibil sa cumparati plute a caror parte finala a antenei se poate detasa; puteti schimba astfel varful de o culoare, cu altul mai vizibil; in functie de luminozitate, rosul, galbenul sau negrul devin mai usor de urmarit;
- prelungirile antenelor trebuie sa fie tip pai (goale pe dinauntru) si fara sa fie astupate la capat, pentru a micsora flotabilitatea;
Atasarea plutelor pe fir se face prin intermediul unui conector. Acesta este un cilindru metalic, de portelan sau plastic mai dur, gaurit fin pe lungimea sa si de care este atasata o agrafa, sau o agrafa cu vartej. O alta modalitate este de a folosi agrafe cu vartej simple, de mici dimensiuni. In acest caz firul va fi trecut prin ochetul marginal al vartejului. Conectorul este insa de preferat.

Plumbajul

Personal prefer sa folosesc plumbi culisanti, pentru echilibrarea grosiera si plumbi despicati

pentru cea de finete. Nu uitati sa tineti cont si de conectori, agrafe si alte materiale metalice, care cantareasc si ele cateva subdiviziuni de gram. Deci, sa presupunem ca trebuie sa adaugati
2g pentru echilibrarea plutei; puneti pe fir un plumb culisant de 1,5 g si verificati echilibrarea plutei; adaugati, daca mai este necesar, mici alice despicate, pana cand ajungeti ca pluta sa stea deasupra atat cat doriti.
Folositi numai plumb moale, atat cel culisant, cat si alicele despicate. Nu strangeti tare alicele pe fir, ci numai cat sa stea si sa nu cada, altfel riscati sa degradati firul si sa aveti necazuri la un peste mai rasarit.

Carligele

Alegeti cu grija dimensiunea, forma si mai ales calitatea carligelor cu care pescuiti. Trebuie sa tineti cont si de momeala pe care o folositi. In general, folosindu-se preponderent larve de libelula si viermusi, carligele trebuie sa fie subtiri. Acestea, in functie de producator, au o elasticitate diferita. Cautati ace care se deformeaza mai greu, pentru ca o data dezdoit si indoit la
loc puteti sa-l aruncati.

De asemenea, calitatea varfului cat si marimea contraspinului sunt importante pentru a nu degrada momeala. Sunt carlige care sunt acoperite cu materiale de protectie, in special cele colorate in rosu. Dupa cateva utilizari, stratul protector din zona varfului dispare, iar acesta isi pierde agerimea.
Carligul il legati cu nailon de aceiasi grosime ca linia. La capatul forfacului faceti o bucla cu un nod simplu. Acest lucru, va slabi usor rezistenta firului, iar daca va ceda, va ceda de la nod si nu pierdeti montura.
Legatura dintre forfac si linie eu o fac prin intermediul unui vartej simplu, de dimensiune minima. La capatul dinspre montura se va face un nod de ochet,pentru o buna rezistenta (nu uitati sa umeziti nodul inainte de a-l strange), iar la celalalt capat se face un lat cu bucla forfacului. Acest montaj permite o schimbare rapida a carligelor. Daca vizati peste mare si nu doriti sa aveti surprize de rezistenta, puteti lega forfacul tot cu nod de ochet. Montura va avea o rezistenta sporita, insa veti pierde timp la eventuala inlocuire a carligului.

Alte materiale :

Mai aveti nevoie de noduri opritoare, care se pun pe fir si limiteaza cursa plutei, bobite de silicon, varnisuri de silicon cu diametru foarte mic, margele de plastic de 1-2 mm diametru.

Toate acestea si folosirea lor le von discuta atunci cand descriem alcatuirea monturii. Nodurile opritoare trebuie sa fie din ata cat mai subtire si de o culoare usor de observat. Tineti cont ca diametrul inelelor de varf al lansetei este foarte mic. Puteti sa pescuiti in ape adanci, de 4 sau
mai multi metri, iar nodul opritor de sus trebuie sa treaca usor prin inele, altfel puteti avea neplaceri la lansare.
Sa nu uitam prastia de nadit, foarte folositoare pentru aruncarea bilelor de nada cu precizie si fara efort.

Montura

Atunci cand ai toate materialele necesare, alcatuirea monturii nu dureaza mai mult de cateva minute. Etapele sunt urmatoarele (incepand dinspre varful lansetei, sau de sus in jos, spre carlig):
- se trece firul prin inelele lansetei; se scoate suficient fir pentru a ne putea permite sa lucram usor;
- se introduce pe fir primul nod opritor (cel care va determina adancimea la care va sta pluta);
- se introduce conectorul pentru pluta; la cele metalice veti observa ca un capat are o suprafata concava; aceasta ajuta la alunecarea pe fir si se monteaza spre varf sau in sus;
- se introduce o bobita de silicon, sau un varnis subtire, sau o margica de plastic;
- urmeaza nodul opritor inferior, cel care limiteaza cursa inferioara a plutei;
- plumbul culisant de gramajul dorit, pentru echilibrarea plutei;
- alta bobita de silicon, varnis, sau margica, cu rol de a proteza nodul de actiunea plumbului culisant;
- se face un nod de ochet la un capat al vartejului simplu.
Nodurile opritoare se strang doar partial, pana la fixarea adancimii la care pescuim. Cursa plutei, intre cele doua noduri nu trebuie sa fie mai mare de 1 m, chiar mai mica, daca adancimea este sub 2 m. In aceste cazuri se poate merge pana la suprimarea completa a cursei plutei, realizand o montura cu pluta fixa. Dezavantajul acesteia este solicitarea mai mare a firului in zona fixa, la intepare. Dupa ce am stabilit adancimea apei si fixam cursa plutei, nodul opritor inferior se strange ferm, pentru fixare. De multe ori, pentru fixarea acestuia este necesara si o mica alica de plumb. Este nodul cel mai solicitat, la intepare, mai ales cand se pescuieste in apa mai mica de 2 m. Nodul opritor superior se strange mai putin, deoarece poate fi necesara o ajustare ulterioara a adancimii la care pescuim. Dupa ce totul a fost pus la punct se taie capetele nodurilor opritorare la o distanta de 2-3 mm de nod.

Nada & Momeala

Reprezinta factori importanti, responsabili in buna masura de succesul unei partide de pescuit. Daca despre momeala nu sunt foarte multe de spus, putand folosi absolut orice, in functie de sezon si de pestele pe care il avem in vedere, in ceea ce priveste nada lucrurile nu sunt chiar foarte simple.

Compozitia unei nade trebuie sa contina ingredienti de buna calitate, precum si toate principiile necesare hranirii pestilor : glucide, proteine si grasimi. Sa amintim cateva caracteristici :
- granulatia va fi in functie de marimea pestilor pe care ii vizam : cu cat pestii sunt mai mari, granulatia trebuie sa fie mai mare;
- culoarea este si ea importanta; daca vrem sa pescuim platica, nada trebuie sa fie inchisa la culoare; daca pescuim babusca, oblete, mai bune rezultate va avea o nada galbena, ce produce un nor fin la contactul cu apa; in general se poate afirma ca o nada deschisa la culoare atrage in special pestii mai mari, cei mici ezitand sa se hraneasca intr-o zona unde pot fi mai usor vazuti de rapitori;
- adezivitatea : sunt specii, mai ales cele care se hranesc pe fundul apei, care pot fi tinute mai usor in zona, de bile de nada ce se desfac mai greu; alti pesti, care se hranesc intre ape vor fi adusi mai usor de nade care produc un nor, la contactul cu apa;
- aromele si atractantii : acum sunt pe piata o mare gama de arome si atractanti, pentru toate buzunarele; este bine ca atunci cand pregatim o partida de pescuit, aromele pulbere sa fie amestecate cu nada cu cateva zile inainte, pentru a patrunde mai bine in ea; atentie la dozajul atractantilor : respectati indicatiile producatorului; pentru solutii este bine sa aveti o pompa spray, in care sa faceti dilutia necesara de atractant cu apa din balta in care pescuiti;

- umidificarea nadei se face in mod treptat : se adauga la inceput o cantitate de apa (tot din balta); se amesteca bine cu nada, dupa care se lasa cca. 10 minute, pentru ca sa se umecteze si granulele mai mari; se umezeste apoi, pana la consistenta finala pe care dorim sa o dam, folosind pompa spray cu solutia de atractant; in functie de vreme (vant, cald, etc) va fi nevoie sa mai umezim nada din cand in cand;
- o nada de buna calitate, in care am adaugat aroma si atractantul potrivit poate sa fie de multe ori suficienta pentru o partida reusita; experienta ne-a invatat insa ca adaugand si o oarecare cantitate de momeala animala , rezultatele vor fi superioare;
- momeala se va adauga in nada gata de utilizare, dupa ce a fost umectata complet; tineti cont ca nada va deshidrata orice momeala animala, deci puneti doar cat folositi in urmatoarele 10-15 minute; ce puteti adauga : larve de libelule, rame tocate, viermusi, viermusi deja inchistati; momeala dupa ce se adauga, se amesteca superficial cu nada; se fac bulgari de marimea unei mingi de tenis (10-15 buc) cu care se face nadirea grea, la inceputul partidei; din timp in timp, in functie de frecventa trasaturilor, se mai pot arunca cu prastia sau cu mana, bulgari cat o nuca,cam 5-6 bucati o data;
- in nada mai pot fi adaugate : seminte de canepa prajite, uruiala de grau, orz, secara, porumb, boabe de porumb din conserva (cu tot cu zeama), pelete, sfaramaturi de boilis; cantitatile pe care le adaugam nu trebuie sa schimbe adezivitatea nadei.
Iata reteta pe care o folosesc eu si care contine ingrediente la indemana oricui. Ingredientele, daca nu sunt sfaramate gata, se pot da prin masina de tocat sau prin rasnita de cafea. Reteta : 1 parte biscuiti dulci; 1 parte biscuiti simpli; 1 parte pesmet de graham sau paine neagra (facut in casa); 1 parte seminte de floare, prajite si tocate; 1 parte grau dat prin rasnita de cafea; 1 parte concentrate de pui; 1 parte tarate de grau; ½ kg graunte sfaramate (grau, secara, porumb). La toate acestea eu adaug : 100 g Aromix Brasem pulbere, 2 linguri de aroma capsuni pulbere, o cana de pelete de 5 mm si 8 plicuri de zahar vanilat. Toate aceste ingrediente le amestec bine si le pun in pungi de plastic sigilate. La masura care o folosesc eu, reteta cantareste 2,5-2,7 kg, suficienta pentru o partida de pescuit. Mai trebuie doar ca pe malul apei sa adaugati atractantul lichid. Nada care rezulta dupa umezire va fi pastoasa, putand ingloba foarte bine momeala adaugata. Nu se va dizolva decat treptat, pe fundul apei. Daca doriti o nada care sa se destrame mai repede, inlocuiti masura de biscuiti simpli cu inca o masura de concentrat de pui.

Organizarea locului unde pescuim

Daca ne organizam si avem totul la indemana, acest stil de pescuit este o placere si poate fi efectuat de pe scaun, fara sa ne ridicam deloc.
Scaunul sa fie pozitionat pe o suprafata orizontala, pentru stabilitate. In drapta se vor aranja suportii lansetei. Se vor folosi 2 suporti, unul in “V” anterior si unul in “U”, posterior, pentru manerul lansetei. Inaltimea acestora se va regla astfel incat lanseta sa formeze un unghi spre apa (mai mare sau mai mic in functie de forma malului), iar varful ei sa fie scufundat cca. 15 cm. Este bine ca prin pozitionare, locul de prindere a mulinetei sa fie in dreptul genunchiului.
Tot in partea dreapta a scaunului, langa el trebuie sa se gaseasca cutia ce contine materialele de schimb : carlige legate, plute, plumbi, conectori, etc. Tot in acea zona pozitionati moneala.
Spre partea stanga si in fata vor fi pozitionate juvelnicul si minciogul. Juvelnicul trebuie sa fie suficient de mare (in lungime si in diametru), pentru a permite un acces usor si comod, dar si sa stea in apa suficient de mult pentru a pastra pestii in conditii optime. Minciogul pentru sheffield este oarecum aparte : usor, de cca 3 m lungime, fara o deschidere prea mare si cu o plasa cat mai deasa, ecologica. Lungimea poate exagerata a acestuia este dictata de lungimea lansetei. Aducerea acesteia in pozitie verticala, la scoaterea unui peste solicita foarte mult blancul zonei de varf. Dupa cum stiti pescarul rupe lanseta, nu pestele, de aceea pentru a evita acest lucru, va trebui sa utilizam aceste mincioage lungi, scotand pestele cat mai departe de mal.

Nada poate sta intre picioarele pescarului, impreuna cu o prastie
Celelalte lucruri, care nu ne sunt de trebuinta imediata le vom pozitiona in spatele scunului, pentru a nu ne incomoda.

Cum pescuim

Inainte de a ne aseza “tabara”, trebuie sa sondam apa, pentru a ne da seama de existenta unui prag, sau a unor structuri pe fundul apei, precum si distanta de la mal pana la acestea. Daca la un pescuit clasic cu 3-4 lansete avem posibilitatea de a pescui la mai multe zeci de metri de mal, in stilul sheffield distanta optima este de 15-30 m si. Peste 30 de m devine incomod, obositor pentru ochi, scazind mult precizia lanseurilor.
Deci : am ales locul, ne-am instalat, am preparat nada, am facut montura pentru una sau mai multe lansete (de rezerva), am fixat adancimea si distanta la care pescuim, am reglat frana mulinetei; facem 10-15 bile mari de nada pe care le aruncam la punct fix, in jurul plutei.
Daca cunoastem balta, vom sti cu ce momeala incepem. Ca regula generala, este bine ca in carlig sa se gaseasca aceiasi momeala care se gaseste in nada, sau combinatii ale acesteia.
Intotdeauna lanseurile vor fi pe directia zonei nadite, dar mai departe cu 4-5 m. Dupa ce montura a ajuns in apa, scufundam varful lansetei cca. 15 cm sub apa, dupa care mulinam rapid de cateva ori. Acest lucru este important, fiind definitoriu pentru acest stil de pescuit. Mulinarea cu varful scufundat, va intinde firul, va aduce pluta deasupra locului nadit si datorita faptului ca firul folosit este scufundator, il va feri pe acesta de actiunea vantului sau a diferitilor curenti de la suprafata apei. Avand firul intins, intepatura este mai rapida, rateurile fiind mai putine.
Datorita faptului ca plumbajul principal, cel culisant se va situa la 2-3 cm deasupra fundului, iar forfacul impreuna cu acul si momeala va stationa pe substrat, majoritatea miscarilor plutei care semnalizeaza prezenta unui peste vor fi pe verticala. Deci pluta se va ridica, in momentul in care pestele pleaca cu momeala. Alte miscari de semnalizare pot fi : ridicarea si inclinarea plutei, plecarea plutei intr-o directie, sau chiar scufundarea brusca. Desigur fiecare peste are cate o trasatura specifica.
In momentul cand vrem sa intepam, miscarea pe care trebuie sa o facem nu va fi in nici un caz violenta. Va fi rapida, de la ridicarea lansetei din apa, pana la un unghi de cca. 30 de grade, dupa care miscarea poate continua, mai lina, pana cand ne vom da seama daca avem un peste sau nu. Ganditiva la lungimea uneltei cu care pescuiti. In general, toata miscarea se va opri atunci cand lanseta ajunge pe verticala. Daca firul a fost corect intins, atunci cand am scos primii 3-4 m de fir din apa, pestele este deja intepat.
Aveti rabdare cu pestii pe care ii scoateti. Tratati-i in mod egal pe toti, indiferent de marimea acestora. Scoateti cu minciogul orice peste care depaseste 200 g si cat mai departe de mal. Nu ezitati, in cazul unui peste mai rasarit sa mai slabiti putin frana mulinetei, atunci cand acesta se apropie de mal (in special in cazul in care ati intepat un ten sau un ciortan).
In cazul in care pestele ia fir imediat dupa intepare, cautati sa contracarati prin calm valul de adrenalina si lasati-l sa plece, cautand in acest timp sa va pozitionati cat mai bine pentru drilul care va urma. Aplicati o presiune usoara si constanta, cu unul din degete, direct pe tambur, pentru a incerca sa obositi pestele si sa-l determinati sa se intoarca. In momentul in care l-ati intors aduceti-l catre voi prin miscari line de pompare si mulinare, controland in permanenta tensiunea din fir. Daca aveti impresia ca frana este prea stransa, sau prea slaba puteti sa o reglati, dar nu dintr-o data ci in mod progresiv. Aveti grija ca firul sa nu se incurce pe varful lansetei sau pe mulineta, lucru care poate duce la pierderea pestelui. Acest lucru se poate evita tinand firul in permanenta intins si fiind in permanenta in contact cu pestele.

…lucru pe care vi-l dorim si dumneavoastra…