Aptitudinile psihomotrice necesare practicarii gimnasticii artistice

APTITUDINILE PSIHOMOTRICE NECESARE PRACTICARII GIMNASTICII ARTISTICE

Practicarea gimnasticii artistice de performanta in concordanta cu stilul propriu domeniului si cerintele actuale solicita aptitudini deosebite din partea celor care doresc sa obtina performante mari. Acestea sunt:

capacitatea coordinativa (indemanarea);

viteza;

forta;

mobilitate articulara si suplete musculara;

rezistenta

1. Capacitatea coordinativa

Capacitatea coordinativa desemneaza generic un complex de calitati preponderent psiho-motrice, care presupun capacitatea de a invata rapid miscari noi, adaptarea rapida si eficienta la conditii variate, specifice activitatii, prin restructurarea fondului motric existent (Dragnea A, Bota A., 1999). Multi autori folosesc termenul de indemanare care apare ca un termen restrictiv in raport cu complexitatea manifestarii acestor calitati.

Elementele componente ale capacitatii coordinative (dupa Blume, citat Manno, R, 1996) sunt:

capacitatea de combinare si cuplare a miscarilor ce include si coordonarea segmentara;

capacitatea de orientare spatio-temporala;

capacitatea de diferentiere chinestezica;

capacitatea de echilibru;

capacitatea de reactie motrica;

capacitatea de transformare a miscarii;

simtul ritmului.

Factorii care conditioneaza capacitatea coordinativa sunt:

nivelul de dezvoltare a celorlalte aptitudini motrice (viteza, forta, rezistenta);

volumul si complexitatea deprinderilor motrice stapanite de gimnast;

calitatea analizatorilor si calitatea transmiterii nervoase si inervatiei musculare etc.

Formele de manifestarea capacitatii coordinative sunt:

generale - ce apar ca rezultat al unei instruiri polivalente si se manifesta in diferite domenii de activitate;

specifice - ce apar ca rezultat al specializarii in gimnastica.

Capacitatea coordinativa este in mare masura dependenta de randamentul analizatorilor ce influenteaza in mod direct procesul de ghidare si de regularizare a actelor gestuale. Acesti analizatori coopereaza intre ei si se completeaza (analizatorii: statico-dinamic, chinestezic, tactil si optic).

Componentele psihomotricitatii implicate in gimnastica artistica

Pentru activitatea motrica, psihicul indeplineste functii cognitive, motivationale si reglatorii, iar psihomotricitatea ne apare atat ca atitudine, cat si ca functie complexa de reglare a comportamentului individual.

Componentele psihomotricitatii sunt (Epuran M., Horghidan V., 1996):

schema corporala;

coordonarea dinamica, statica- echilibrarea, perceptiv-motirca;

lateralitatea;

rapiditatea miscarilor;

ideomotricitatea.

2. Viteza este o calitate motrica puternic conditionata genetic, bazandu-se pe suportul (zestrea) ereditar existent al gimnastului.

Factorii care conditioneaza viteza sunt (biologici, biomecanici si psihologici):

mobilitatea proceselor fundamentale (excitatie si inhibitie);

viteza de conducere a influxului nervos;

lungimea segmentelor ce intra in miscare, mobilitatea articulara si elasticitatea musculara;

capacitatea de coordonare a grupelor musculare (forta musculara) etc.

Formele de manifestare ale vitezei sunt:

viteza de executie;

viteza de repetitie sau frecventa miscarilor;

viteza de deplasare;

viteza de reactie.

3. Forta este o capacitate motrica care are un coeficient de heritabilitate (ereditate) de 0,80, adica ea este mai putin conditionata genetic si se poate dezvolta destul de mult printr-un proces de antrenament adecvat.

Factorii care conditioneaza forta sunt:

capacitatea de concentrare a proceselor nervoase;,,

grosimea, lungimea, unghiul de actiune si numarul fibrelor musculare care participa la contractie;

cantitatea de resurse energetice pe care le contine muschiul si enzimele care favorizeaza arderea (ATP si CP) etc.

Formele de manifestare a fortei apar datorita existentei mai multor criterii de clasificare unanim acceptate de specialisti. Acestea sunt :

a) in functie de participarea grupelor musculare:

forta generala;

forta specifica (speciala).

b) in functie de caracterul contractiei musculare:

forta statica sau izometrica;

forta dinamica sau izotonica: de tip invingere, de tip cedare si forta mixta sau auxotona

c) dupa capacitatea de efort (in relatie cu puterea individului):

forta absoluta;

forta relativa

d) in functie de modul in care se combina:

- forta in regim de viteza;

- forta in regim de rezistenta;

- forta in regim de indemanare.

4. Mobilitatea articulara si supletea musculara

Atat mobilitatea articulara, cat si supletea musculara sunt mult solicitate in gimnastica artistica si perfectibile in acelasi timp.

Factorii care conditioneaza mobilitatea sunt de natura anatomica si neuro-fizilogica (Macovei S., 1997):

a)     din punct de vedere anatomic sunt:

tipul si forma suprafetelor articulare;

capacitatea de intindere a muschilor, tendoanelor, ligamentelor si capsulelor articulare.

b)     Alti factori:

Varsta - evolueaza invers proportional cu varsta;

Sex - este mai mare la fete decat la baieti;

Starea de incalzire a aparatului locomotor;

Oboseala psihica si fizica etc.

Formele de manifestare a mobilitatii:

a)     dupa specificul activitatii motrice:

mobilitate generala;

mobilitate specifica.

b)     dupa tipul de forta determinata:

mobilitate activa;

mobilitate pasiva;

mobilitate mixta

mobilitatea activa poate fi:

statica;

dinamica.

Rezistenta este "capacitatea organismului de a face fata oboselii fizice, provocata de activitatea musculara (Harre, D., 1973), permitand efectuarea unor eforturi cu o durata relativ lunga si o intensitate relativ mare.

Factorii care conditioneaza rezistenta sunt:

stabilitatea proceselor nervoase fundamentale;

capacitatea de rezistenta si tipul de fibre musculare cuprinse in activitate;

calitatea metabolismului si resursele energetice ale organismului etc.

Formele de manifestare a rezistentei sunt:

I. dupa ponderea participarii grupelor musculare:

rezistenta generala;

rezistenta specifica: locala si regionala

II. in functie de resursele energetice si durata efortului:

rezistenta anaeroba;

rezestenta aeroba;

rezistenta mixta.

c) in functie de modul de combinare cu alte calitati motrice:

rezistenta in regim de forta;

rezistenta in regim de detenta;

rezistenta in regim de viteza.

Procesele psihice senzoriale implicate in gimnastica

Procesele psihice elementare prin care se semnalizeaza separat insusirile concrete ale obiectelor si fenomenelor se realizeaza prin senzatii - imagini primare.

In executarea exercitiilor de gimnastica, dar si mai ales a combinatiilor complexe sunt implicate o serie de senzatii, dupa cum urmeaza: senzatii vizuale, senzatii auditive, senzatii dermice, senzatii chinestezice si senzatii de echilibru si orientare in spatiu.

In realitate aceste senzatii nu se manifesta separat, fiind foarte strans legate intre ele, ceea ce i-au determinat pe specialisti sa vorbeasca despre o sensibilitate complexa, denumita "proprioceptivitate".

Considerat ca proces psihic al cunoasterii senzoriale complexe, perceptia contribuie la insusirea in totalitate ale obiectelor si fenomenelor, realizate prin colaborare mai multor analizatori. Perceptiile sunt de mai multe tipuri: perceptii spatiale, perceptii temporale.

Perceptia miscarilor include atat elemente spatiale cat si temporale. Prin ea se formeaza ceea ce in gimnastica se numeste "realizarea bazelor generale ale miscarilor".

Precizia si corectitudinea executiei, cerinta fundamentala in gimnastica, se formeaza pe baza datelor perceptive anterioare si de imaginea pe care si-o formeaza sportiva despre elementul respectiv, de reprezentarile ideomotorii. Dinamica formarii reprezentarii miscarii (Epuran, M., 1996), ne indica fazele evolutiei, la reprezentarea unei miscari in forma primei executii, la reprezentare miscarii corespunzatoare executiei corecte si apoi a executiei cu maiestrie.

Valoarea deosebita a performantelor in gimnastica artistica s-au datorat si procesului de selectie si pregatire a copiilor, selectia constituind fundamentul sau temelia pe care se sprijina performanta. Ea este un proces obligatoriu, evolutiv, continuu, de depistare, de alegere si triere a viitoarelor talente dupa anumite criterii, probe si norme de control bine stabilite.

Selectia se poate face in doua moduri: empiric sau stiintific.

Selectia empirica criteriile ce se adopta sunt nesigure desi operatiunea este efectuata de catre persoane care au experienta. Acestea se refera la: aspectul fizic, impresiile culese in diferite ocazii, consideratii bazate pe informatii neverificate, recomandari de la diferite persoane.

Selectia stiintifica impune o analiza obiectiva a concordantei dintre caracteristicile si posibilitatile de ordin fizic, psihic, informational al persoanei ce urmeaza a fi selectionata.

3.2. Criteriile sectiei in gimnastica artistica

Selectia este un proces organizat, sistematic, cu legitati exacte, care reprezinta prologul antrenamentului sportiv contemporan (Dragan, I., 1994). Acest proces mai este denumit de unii autori "identificarea talentelor" si are la baza anumite criterii care au fost sistematizate de diferiti autori si cercetatori (Avramoff, 1982) astfel:

criterii medico-bilogice;

criterii psihologice;

criterii medico-pedagogice.

I. Criterii medico-bilogice se refera la:

starea de sanatate;

aspectul somatic (depistarea deficientelor sau deformatiilor fizice);

aspectul antropometric (modelul antropometric al gimnastilor-) Grigore, V., 2001;

nivelul calitatilor motrice (testarea calitatilor: simtul echilibrului, orientarea in spatiu, coordnarea miscarilor etc.);

adaptabilitatea la efort (capacitatea de efort aerob si anaerob, indici cardio-vasculari, respiratori, endocrinometabolici, neuromusculari si neuropsihici);

II. Criteriile psihologice

Specialistii domeniului au in vedere acele criterii psihologice care selecteaza valorile in gimnastica:

echilibru emotional;

perseverenta, rezistenta la stres;

atentie;

vointa si curaj.

III. Criteriile medico-pedagogice

Aceste criterii sunt aplicate dupa selectia initiala si se refera concret la obtinerea clasificarilor sportive elaborate de FRG prin programa de clasificare.

Tot in cadrul acestor criterii sunt incluse si trecerea probelor si normelor de control periodic care ne dau o apreciere de ansamblu, dar nu semnificativa in ceea ce priveste prognosticul performantei.

3.3. Etapele selectiei

Procesul de selectie necesita forme organizatorice adecvate desfasurarii unei munci sustinute si sistematice, constituind unul din factorii care determina valoarea performantelor.

Pentru o mai buna intelegere a intregului proces de selectie si mai mult din punct de vedere didactic, acestea poate avea mai multe etape, ce cuprinde mai multe faze:

Etapa I - selectia initiala, corespunde primului contact al copilului cu gimnastica si antrenamentul in acest sport. Sarcinile acestei etape sunt:

descoperirea copiilor cu aptitudini deosebite pentru gimnastica;

constituirea grupelor de lucru pe baza selectiei;

asigurarea unei pregatiri fizice, tehnice, artistice, psihice de baza prin insusirea tehnicii elementelor acrobatice.

asigurarea bazelor generale ale miscarii prin insusirea corecta a pozitiilor si miscarilor de baza la aparate.

Aceasta etapa cuprinde mai multe faze:

prima faza care urmareste examinarea vizuala a copiilor de catre antrenor si eliminarea de la inceput a celor care nu corespund, apoi are loc un control medical etc.

faza a doua - are loc testarea copiilor prin trecerea probelor de motricitate generala si aptitudini specifice.

faza a treia - are loc definitivarea selectiei initiale, copii sunt organizati in grupe si supusi unei pregatiri sistematice timp de 6-12 luni, cu cate 3 antrenamente pe saptamana.

Durata etapei I este de 2-3 ani la fete si 3-4 ani la baieti si se incheie odata cu obtinerea categoriei a IV-a (mica/micul gimnast).

Rezultatele deosebite obtinute pe plan mondial atesta preocuparea antrenorilor, cercetatorilor, cat si a celorlalti specialisti al domeniului, pentru stabilirea unui model de selectie optim pentru gimnasti. Acesta cuprinde urmatoarele coordonate (Grigore V., 2001):

gimnastii sunt de talie mica/medie;

subponderali / normoponderali;

anvengura mai mare decat talia sau egala cu ea;

diametru biacromial mai mare decat cel bitrohanterian;

bazin ingust;

membre inferioare lungi - labele picioarelor mari;

bolta plantara inalta;

muschi de forma alungita;

coloana vertebrala fara deficiente;

centru de greutate mai ridicat.

Pentru practicarea gimnasticii artistice sunt stabilite urmatoarele contraindicatii somatice:

disproportia segmentelor;

deformari ale coloanei vertebrale;

abdomen proeminant;

bazin lat - picioare in valg sau var - picior plat;

strat adipos pronuntat;

articulatii in hiperextensie;

copii foarte inalti.

Pentru testarea initiala si aprecierea nivelului de dezvoltare a unor calitati necesare practicarii gimnasticii artistice se foloseste un sistem de probe si norme de control. Acestea cuprind probe pentru motricitate generala :

alergare 20 m cu start din picioare (sec.);

saritura in lungime de pe loc (cm);

atarnat la bara fixa, mentinere cu mainile indoite, barbia deasupra barbiei (sec.);

ridicari de trunchi din culcat dorsal in asezat, cu mainile la ceafa, genunchii indoiti si varfurile fixate sub scara fixa - pentru forta abdominala (nr. repetari in 30 sec.);

mobilitate coxofemurala in plan anterior, stand cu varfuri la marginea bancii - trunchiul se indoaie inainte, brate si genunchi intinsi (cm).

Performantele realizate sunt transformate in puncte, conform unor tabele standardizate. La cele 5 probe, viitorii gimnasti trebuie realizeze cel putin 300 puncte, pentru a fi admisi la probele specifice., aceste sunt:

podul de jos, din culcat dorsal, cu bratele si picioarele intinse. Se masoara distanta de la varful degetelor la calcaie (40 cm - satisfacator);

sfoara inainte, cu piciorul drept si stang si sfoara laterala. Se masoara in cm distanta de la sol la bazin;

forta bratelor (indoiri si intinderi de brate- flotari si indoiri si intinderi de brate- tractiuni - nr. repetari corecte);

forta abdominala, atarnat cu spatele la scara fixa ridicarea picioarelor la orizontala- nr. repetari;

forta spatelui, din culcat inainte pe lada de gimnastica, cu picioarele atarnand ridicarea picioarelor in extensie peste orizontala (nr.repetari corecte);

simtul echilibrului - pe barna inalta - mers pe varfuri, cu bratele lateral. Se inregistreaza timpul de deplasare, pe toata lungimea barnei;

coordonare - se explica si se demonstreaza o singura data un exercitiu liber o structura in 8 timpi. Aprecierea se face prin note de la 1-10 puncte.

Simtul ritmului - reproducerea prin batai din palme a unei secvente ritmice. Se apreciaza cu note de la 1 la 10 puncte.

Se mai pot fi folosite si alte probe privind viteza de reactie (proba riglei), mobilitatea coloanei vertebrale in plan sagital, frontal forta picioarelor.

Etapa a II-a - cuprinde copii initiati in practicarea gimnasticii artistice, fiind etapa de baza a specializarii sportive si are ca sarcini:

dezvoltarea fizica armonioasa a organismului gimnastului;

dezvoltarea capacitatii de efort specifica varstei;

invatarea si perfectionarea elementelor cuprinse in programa de clasificare si in codul de punctaj;

imbunatatirea pregatirii artistice;

participarea la competitii nationale

Durata acestei etape este de 2-3 ani la fete si 3-4 ani la baieti, fiind etapa marilor acumulari si pregatire superioare si obtinerea categoriei a III-a de clasificare.

Etapa a III-a - corespunde selectiei finale si pregatirii sportivilor consacrati, este etapa perfectionarii maiestriei sportive si are ca sarcini:

dezvoltarea la nivel superior a calitatilor motrice;

perfectionarea elementelor tehnice de mare dificultate, precum si exercitiilor liber alese;

perfectionarea pregatirii psihologice pentru a aborda cu siguranta participarea in concursurile de anvergura.

Aceasta etapa dureaza la obtinerea categoriei de "maestru" (14-15 ani fete si 17-18 ani) si selectionarea in loturile nationale.

Specificand etapele selectiei, pregatirea gimnastilor se deruleaza pe mai multe stadii determinate de varsta si de disponibilitatile generale de adaptare a organismului (pregatirea stagiala Dragnea a., Mate, S., 2002- stadiul I, II, II si IV).

Pe langa probele de motricitate generala si aptitudini specifice, corespunzatoare etapei a I, pentru celelalte etape se folosesc si elemente tehnice de baza, corespunzatoare nivelului de pregatire.