PRINCIPII DE INSTRUIRE IN EDUCATIE FIZICA SI SPORT

CONSIDERATII GENERALE

Orice proces de practicare a exercitiilor fizice (bilateral, in mod special sau independent) trebuie sa aiba o eficienta maxima,mai ales in raport cu 'Investitiile' pe care le presupune. In scopul realizarii acestui obiectiv major, se impune ca organizarea si desfasurarea procesului respectiv sa se efectueze in concordanta cu anumite cerinte, norme, reguli, directive etc., pe care le impune obligatoriu- comanda sociala

Toate acestea considerate de unii specialisti -autori drept " teze fundamentale", iar de altii (tot specialisti autori) ca "principii".Oricum, tot filologii ne salveaza! Intre o norma, o regula, o cerinta obisnuita etc.si un principiu nu exista deosebiri? Sunt convins ca exista foarte multe deosebiri, dar au fost incluse in categoria de "principii" acele cerinte, norme, reguli cu un maxim grad de generalizare!

Aceste "principii" se respecta, nu se aplica (asa cum se afirma in foarte multe surse bibliografice de nespecialitate si specialitate). Pentru ca a venit vorba de sursele bibliografice de nespecialitate, nu pot sa ma abtin sa amintesc penibila disputa intre "Pedagogia educatiei fizice si sportului" si Teoria si metodica educatiei fizice si sportului" in privinta principiilor de instruire. Am crezut, la inceput, ca este ceva adevarat in "acuzatia" facuta de pedagogie, ca ceea ce face Teoria si Metodica este de fapt-o repetare, o "copiiere", un plagiat dupa Pedagogie. Acuzatiile, localizate-dupa cate cunosc-la nivelul fostului Institut de Educatie Fizica si Sport (actuala ANEFS), nu au nici untemei bibliografic scris. A fost doar demagogie si dorinta de dispute "publice" (atunci nu erau si "electorale")!

Exista doua principale categorii de principi: de instruire si educatie. De ambele categorii se ocupa, in sens de analiza si interpretare pe plan general, pedagogia. Deci, revenimm la ceea ce am afirmat in paragraful anterior! Metodica educatiei fizice si sportului revine cu informatii numai asupra principiilor de instruire din domeniu! Dece? Pentru ca instruirea la educatie fizica si sport are foarte multe "diferente specifice", fata de genul proxim, fenomen neintels de foarte multi factori care decid soarta acestui domeni, factori fara pregatire corespunzatoare de specialitate.

Educatia in general, are aceleasi principi, se realizeaza asemanator pentru toate activitatile umane. De aceea, nu are nici un rost ca "Teoria si Metodica" sa reia unele aspecte privind principiile de educatie, ceea ce nu a facut niciodata!

In literatura de specialitate intalnim si formularile "principii de invatamant" sau "principii didactice"! Normal, ar trebui sa intelegem ca formularile respective se refera atat la principiile de instruire, cat si la cele de educatie, deoarece procesul respectiv este "instructiv-educativ"! In realitate, insa adica in sursele bibliografice specifice, se fac referiri doar la principii de instruire.

In cele ce urmeaza voi face referiri doar la principiile clasice de instruire,

recunoscute si testate de toti specialistii-autori adevarati din domeniu. La unii specialisti autori apar tratate si alte principii de instruire cum ar fi ( principiul orientarii educative a procesului de educatie fizica si sport) la Ion Siclovan sau (principiul integrarii invatamantului cu cercetarea si productia) la pedagogul N.N.Ceausescu, desi consider ca acestea se "indeparteaza" de adevaratul proces de instruire:

1.PRINCIPIUL PARTICIPARII CONSTIENTE SI ACTIVE

Implica ,conform denumirii,doua laturi: participarea constienta si participarea activa a subiectilor

Respectarea sa presupune indeplinirea urmatoarelor cerinte principale :

a)     Intelegerea corecta si aprofundata a obiectivelor specifice procesului de practicare a exercitiilor fizice. Subiectii trebuie sa fie constienti in privinta efectelor practicarii sistematice a exercitiilor fiziceasupra organismului propriu, dozarii precise a efortuluiin functie de particularitatile individuale si obiectivele urmarite, corelarii corecte intre stimuli si efecte, necesitatii unei succesiune de mijloace sau sisteme de actionare (chiar daca nu intodeauna acestea sunt si atracive) etc. Cu alte cuvinte, trebuie formata-la subiecti o motivatie puternica si corecta pentru prcticarea exercitiilor fizice conform unor norme sau reguli. Aceste norme sau reguli se refera inclusiv la pauzele dintre repetari (ca durata si continut), rolul conditiilor igienice si al factorilor naturali de calire a organismului, refacerea dupa efort etc.

b)     Intelegerea clara si memorarea actelor si actiunilor mtrice care se invata. Subiectii trebuie sa inteleaga mecanismul de baza al executiei actelor si

c)     actiunilor motrice care se insusesc,concomitent cu memorarea acestui mecanism. De aceea, este foarte important cum se transmite, ceea ce trebuie invatat, cum este programat materialul respectiv, cat de atractiv si accessibil estepentru subiecti si daca are si i se prezinta valente formative. Nu este suficient sa se execute bine un act sau actiune motrica, ci trebuie ca subiectii respectivi sa cunoasca cel putin fazele fundamentale de executie biomecanica (de exemplu "elan-bataie/desprindere-zbor si aterizare"pentru orice saritura) sa aleaga varianta sau solutia cea mai buna in raport de conditii si sa motiveze acasta alergare etc.

d)     Manifestarea unei atitudini responsabile a subiectilor pentru insusirea materialului predat. Foarte important este "activismul" subiectilor constiinciozitatea lor in executarea actelor si actiunelor motrice (dar o executie constienta,nu mecanica!) In acelasi sens, subiectii trebuie sa manifeste initiativa, sa aibe autonomie in alegerea unei solutii, sa adapteze la propriile particularitati ce se preda, sa aiba o atitudine critica-deci daca este cazul-fata de ceea ce se preda si cum se realizeaza predarea etc.

e)     Formarea capacitatii subiectilor de apreciere obiectiva a propriului randament. Este vorba de capacitatea de apreciere corecta a propriilor executii si rezultate, adica-de fapt-capacitatea de autoapreciere obiectiva. Propriile executii si rezultate nu trebuie nici supraapreciate dar nici subapreciate.In explicarea succeselor sau insucceselor nu trebuie sa se faca apel la argumente de ordin relativ subiectiv (calitatea arbitrajului,comportamentul spectatorilor,calitatea instalatiilor-materialelor-bazei sportive, lipsa de fayr-play din partea "adversarilor" etc.)

2. PRINCIPIUL INTUITIEI

In esenta el subliniaza rolul pe care il are primul sistem de semnalizare (adica teapta senzoriala) in cunasterea umana.

In educatie fizica si sport, indiferent de varsta subiectilor, acest principiu este fundamental. La varste mai mici rolul sau este si mai important, deoarece nu este, inca, bine "pusa la punct" treapta logica a cunoasterii si se " merge" prin compensare.

Intuitia presupune o cunoastere a realitatii cu ajutorul simturilor,

analizatorilor, receptorilor , organismului uman. Trebuie sa delimitam intuitia implicata de acest principiu fata de actiunea umana -cu mult suport psihic- de a ghici, de a "nimeri" o solutie optima pentru rezolvarea unor situatii sau de a prevedea desfasurarea unor evenimente individuale sau colective.

In educatie fizica si sport, indiferent se subsistemele acestora, principiul intuitiei presupune stimularea a cat mai multor analizatori, pentru a forma o imagine cat mai exacta despre ceea ce se invata. La subiectii normali, ca dezvoltare psiho-fizica, cel mai solicitant analizator este cel vizual. La subiectii cu deficiente vizuale este solicitat cel tactil. Evident ca in procesul de invatare motrica este solicitat cel mai mult si analizatorul auditiv. In aceste cazuri se trece dincolo de treapta senzoriala a cunoasterii umane, se trece la treapta logica, deoarece se foloseste limbajul specific celui de al doilea sistem de semnalizare. De aceea multi specialisti -autori din domeniu- cand vorbesc despre principiul intuitiei abordeaza-fara sa se faca precizarea necesara-si problema explicatiei sau a celorlalte procedee metodice de expunere verbala.

Pentru stimularea principalilor analizatori, specifici treptei I de semnalizare umana se folosesc cele trei modalitati clasice de instruire in acest sens:

a)     Demonstratia/demonstarea celor ce urmeaza a fi insusite;

b)     Prezentarea unor materiale (planse,schite,diapozitive,filme,casete video etc.care redau imaginea celor ce trebuie invatate;

c)     Observarea executiei altor subiecti,din acelasi grup sau din alte grupuri;observarea dirijata tematic;

Pentru respectarea acestui principiu al intuitiei trebuie respectate cel putin urmatoarele doau cerinte:

a)     Urmarirea celor prezentate (prin demonstratie/demonstrare sau prin materiale "intuitive") sa fie posibila, la nivel optimal, tuturor subiectilor cu care se desfasoara activitatea (conditie care se refera si la plasamentul celui care face demonstaratia sau la cel al materialelor intuitive)

b)     Sa nu fie folosite abuziv modalitatile prin care se stimuleaza primul sistem de semnalizare, fiindca in acest fel se impedica abstractizarea si generalizarea -procese ale gandirii foarte importante in educatie fizica si sport.

3.PRINCIPIUL ACCESIBILITATII

Subliniaza necesitatea desfasurarii activitatilor de practicare a exercitiilor fizice in functie si de particularitatile (varsta,sex si nivel de pregatire). Daca activitatile respective s ar putea desfasura cu fiecare subiect in parte (practic posibil dar nerentabil pentru sistemul nostru organizatoric si financiar), accesibilitatea ar putea merge pana la individualizare sau "personalizare". Cu alte cuvinte,I ndividualizarea/personalizarea reprezinta faza superioara a accesibilitatii si nu un principiu de sine statator(cum il prezinta multi specialisti-autori in probleme de antrenamentsportiv!

Accesibilitatea nu inseamna a fi impuse cerinte de continut si metodico organizatorice la nivelul posibilitatilor minime ale subiectilor.Cerintele impuse trebuie sa I solicite pe subiecti,sa i determine sa impuna un efort, sa "munceasca" pentru rezolvarea diverselor situatii din procesul de instruire sau din activitatea competitional-sportiva.

Conform acestui principiu, sunt necesare urmatoarele actiuni ale celui care conduce instruirea sau ale celui ce se 'autoinstruieste' (in activitatea independenta)

selectionarea cu atentie a stimulilor, a exercitiilor fizice cu precadere;

stabilirea unei dozari corespunzatoare a efortului fizic;

folosirea unor reglatori metodici pentru a accelera procesul de insusire a unor acte si actiuni motrice de catre subiecti;

adaptarea metodelor si procedeelor metodice de instruire si educatie la nivelul de intelegere si dezvoltare psiho-motrica a subiectilor;

diferentierea evaluarii randamentului subiectilor.

Pentru respectarea acestui principiu se impun urmatoarele cerinte:

Necesitatea cunoasterii permanente a subiectilor cuprinsi in procesul de practicare a exercitiilor fizice;

Stabilirea unui ritm adecvat de lucru, in functie de reactia subiectilor la stimuli;

Necesitatea cunoasterii si aplicrii celor trei reguli clasice ale practicii didactice, care se regasesc si in cazul altor principii de instruire:

a)     trecerea de la usor la greu, in care functioneaza prioritar criteriul fortei necesare pentru efectuarea actelor si actiunilor motrice;

b)     trecerea de la simplu la complex, in care functioneaza prioritar criteriul indemanrii necesare pentru efectuarea actelor si actiunilor motrice;

c)     trecerea de la cunoscut la necunoscut, adica de la elementele deja insusite la altele noi, care sa se bazeze-ca mecanisme de executie-pe cele deja insusite.

4.PRINCIPIUL SISTEMATIZARII SI CONTINUITATII

Este principiul cu cea mai mare importanta mai ales pentru elaborarea corecta si eficienta a documentelor necesare de planificare/programare si de evidenta ale activitatilor de educatie fizica si sport.

Sistematizarea si continuitatea reprezinta-in fond- conditiile principale pentru asigurarea reusitei in programarea stimulilor, indiferent particularitatile subiectilor sau de alte variabile de ordin material, spatial sau temporal.

Pentru respectarea acestui principiu sunt necesare urmatoarele cerinte:

a)     Materialul de invatat/insusit trebuie sa fie grupat, ordonat si programat in concordanta cu logica interna pe care o impune fiecare componenta sau subcomponenta a modeluliui de educatie fizica si sport.

b)     Intodeauna materialul nou predat trebuie sa se sprijine pe cel insusit de subiecti in activitatile anterioaresi sa pregateasca pe cel ce va fi predat in activitatea care urmeaza. In consecinta, programarea materialului de invatat trebuie sa se realizeze pe "cicluri sau sisteme tematice" continue, fara intreruperi cu abordarea altor teme.

c)     Continutul procesului de instruire trebuie sa fie programat/planificat incat sa asigure o legatura logica nu numai intre lectiile sau altor forme de organizare a practicarii exercitiilor fizice, ci si intre etapele de pregatire

(trimestre,semestre,sezoane etc.) sau intre anii de pregatire,

ciclurile de invatamant etc., in ordinea lor crescanda

d)     Participarea ritmica a subiectilor la procesul de instruire si educatie. Intreruperile,deci absentele de la procesul de pregatire, produc perturbari, in insusirea materialului predat, ramaneri in urma greu de recuperat si uneori stari de suprasolicitare nebenefice pentru organismul subiectiilor.

5. PRINCIPIUL LEGARII INSTRUIRII DE CERINTELE ACTIVITATII PRACTICE

Acest principiu mai este denumit, in multe lucrari de specialitate si principiul "modelarii". El subliniaza faptul de a nu treansforma instruirea in scop in sine, adica de a nu insusii subiectii unele elemente de continut doar de dragul instruirii. Tot ce se insuseste ar trebui valorificat in viata,in activitati curentesau sportiv competitionale. Deprinderile si priceperile motrice care se invata /insusesc trebuie sa fie transferabile in activitati practice de timp liber sau special organizate, sa aiba valoare practica, sa poata fi folosite ori de cate ori este nevoie. De aceea, in educatie fizica si sport, indiferent de subsistem,una din cele mai importante componente a modelului structuraleste

"capacitateade generalizare", deci de aplicare in conditii variate, de multe ori neprevazute,a ceea ce a fost insusit in procesul de instruire. Aceasta capacitate

de generalizare se dezvolta prin metode euristice de instruire, folosindu se ca principale

mijloace jocurile sportive bilaterale,traseele sau parcursurile aplicative, stafetele,

unele jocuri de miscare/dinamice etc.

6. PRINCIPIUL INSUSIRII TEMEINICE

Se mai numeste ,in literatura de specialitate, si principiul insusirii "durabile sau al durabilitatii". Respectarea acestui principiu este,logic si conditionata de modul in care sunt respectate toate celelalte principii de instruire.Temeinicia este prima cerinta a comenzii sociale si fata de educatie fizica si sport, dar ea se bazeaza pe accesibilitate, sistematizare, continuitate, participare constienta siactiva generalizare etc.

In respectarea acestui principiu au devenit clasice urmatoarele trei cerinte :

a)     Asigurarea unui numar suficient de repetari a actelor si actiunilo motrice,atat in fiecare activitate corecta (lectie,sedinta de pregatire etc.) dar si in timp,adica intr o succesiune "mare" de activitati concrete! Numai printr un numar mare de repetari se pot realiza obiectivele stabilite pe cele trei planuriprincipale in educatie fizica si sport: dezvoltarea fizica/corporala,calitatile motrice si deprinderile si/sau priceperile motrice.

b)     Intr o scurta perioada de timp sa nu se programeze si sa se incarce insusirea unui volum prea mare din materialul de invatat. Deci,este preferabil sa se insuseasca bine putine elemente de continut, decat sa se incarce insusirea mai multor elemente, care nu poate fi facuta temeinic din cauza perioadei scurte de timp.

Pentru cunoasterea permanenta a nivelului de insusire a materialului predat, deci-indirect- si a calitatii predarii, trebuie ca in mod ritmic sa se faca verificarea pregatirii subiectilor prin probe de control, inclusiv concursuri sau competitii sportive.