	Alpinism	Arta cultura	Diverse	Divertisment	Film	Fotografie
	Muzica	Pescuit	Sport

Sport

Index » hobby » Sport
» DESPRE ANTRENORIAT SI COMPETITIE

DESPRE ANTRENORIAT SI COMPETITIE

DESPRE ANTRENORIAT SI COMPETITIE

In conditiile in care numarul concursurilor a crescut la majoritatea ramurilor de sport si la toate nivelele, acestea au au capatat character de obiectiv pe de o parte si de forma de pregatire integrala pe de alta parte. Acest lucru impune desprinderea trasaturilor esentiale, modelarea si consemnarea lor intr-o strategie de desfasurare cat mai optima. Trebuie amintit faptul ca in conditiile cresterii numarului de concursuri, care se face pe intreg parcursul anului, nu mai putem vorbi despre sporturi sezoniere.

Aceasta realitate a determinat o regandire a intregului ansamblu de componente ale antrenamentului sportive si mai ales a procesului de esalonare si frecventa competitiilor ( densitatea competitionala ) si de asemenea a precizarii competitiilor de varf.

Antrenamentul sportiv este un proces complex programat si desfasurat in vederea cresterii performantelor. El nu poate fi conceput ca un conglomerat, ci ca un sistem de actiuni efectuate cu scopul de a obtine efecte precise, care cumulate duc la cresterea performantei.

Procesul de antrenament implica obiective finale ( realizate in competitii ), obiective intermediare, mijloace si metode utilizate in sistem, in timp ce competitia asigura manifestarea capacitatii de performanta

( functie principala ) in conditii de intrecere. Aceasta asigura valorificarea capacitatilor dezvoltate prin antrenament.

Intre antrenament, pe de o parte, si competitie, pe de alta parte, exista o intrepatrundere foarte stransa. Practic ele sunt un continuum: nu poate fi conceput antrenament fara competitie si invers, competitia si performanta fara pregatire adecvata.

Nivelul fara precedent atins de performantele sportive impune ca cele doua forme de organizare, prin obiectivele lor diferite, sa cuprinda doua activitati diferite : una de pregatire ( crestere - dezvoltare ) a performantei, numita in literatura de specialitate antrenoriat ( training ) si cea de a doua, coaching sau conducere eficienta in competitie.Intre cei care conduc aceste activitati, antrenorul si coach-ul se stabileste un dialog, ca parteneri contractuali.

Antrenamentul presupune dozarea corecta ( stiintifica ) a efortului pentru obtinerea supracompensarii maxime, iar coaching-ul presupune, in principal, asistenta psihologica si metodica acordata sportivilor, incat acestia sa transforme in performante superioare ceea ce au acumulat prin pregatire ( training ). Un coaching de succes presupune o strategie complexa realizata de un profesionist cu mult talent.

Arturo Hotz ( 1994 ) face o comparatie intre cele doua activitati si scoate in evidenta cu deosebire diferentele dintre acestea.

ANTRENAMENT	COACHING
Dirijare sistematica a unui proces complex de dezvoltare a performantei sportive	Dirijare sistematica inainte, in timpul si dupa competitie cu scopul valorificarii disponibilitatilor
1.a. Dezvoltarea ( cresterea ) treptata a capacitatii de performanta	1.b. Optimizarea pregatirii pentru realizarea in concurs a performantelor
2.a. Elaborarea si aplicarea unor variante de programe pentru dezvoltarea capacitatii de performanta	2.b.Elaborarea si aplicarea unor strategii care sa duca la succes in competitii.
3.a. Dezvoltarea increderii in fortele proprii.	3.b. Convingerea ca obiectivele propuse ( rezultatele asteptate ) pot fi realizate in concursuri.
4.a. Achizitionarea de deprinderi si cunostiinte si capacitatea de a le folosi in mod variat in functie de situatii.	4.b. Aplicarea deprinderilor si cunostintelor in conditii concrete de concurs.
5.a. Specializare si antrenare.	5.b. Stabilizare si stimulare.
6.a. Exersare continua segmentara si globala.	6.b. Utilizarea cu succes a celor invatate.
7.a. Stabilizare, automatizare a variantelor.	7.b. Aplicarea in situatii tipice si modificarea celor invatate in functie de situatiile concrete.
8.a. Crearea de rezerve energetice	8.b. Mobilizarea rezervelor
9.a. Descoperirea si corectarea greselilor.	9.b. Analiza competitiei, evidentierea partilor pozitive si a greselilor.
10.a. Discutarea cu sportivii a succeselor si esecurilor, luarea de decizii si masuri.	10.b. Formularea clara a obiectivelor.
11.a. Exigenta in realizarea programelor elaborate.	11.b. Impresionarea convingatoare, disciplina in realizarea sarcinilor.

In literatura de specialitate prin coach se intelege persoana care raspunde nemijlocit nemijlocit inainte, in timpul si dupa incheierea competitiei, de problemele psihologice si tactice. In centrul atentiei se afla valorificarea maxima a capacitatii de performanta a sportivilor.

Cum reiese din tabelul prezentat coaching-ul trebuie sa realizeze:

consolidarea comportamentului sportivului care promite un succes;

realizarea unui comportament in functie de particularitatile bio-psihologice ale sportivului;

realizarea unor surprize ca premiere mondiale ( gimnastica, patinaj artistic, jocuri sportive, etc. ).

Responsabilitatile coach-ului.

cunoasterea perfecta a obiectivelor pentru o anumita competitie si pe cele intermediare realizarii acestora;

stabilirea si realizarea practica a nivelului eforturilor specifice pe care trebuie sa le realizeze sportivul inainte si in timpul competitiei;

cunoasterea profunda a particularitatilor sportivilor, mai ales a celor psihologice si de personalitate;

elaborarea de solutii sau variante posibile pentr modul in care sportivul percepe si se acomodeaza pe parcursul competitiei;

dinamica intereselor in diferite momente de tip premergatoare concursului si in timpul acestuia;

evitarea dificultatilor generate de conflicte latente;

sperantele sociale, ale diferitelor grupuri sau personalitati fata de obiectivele de realizat in competitii.

Un spatiu special in preocuparile coach-ului trebuie sa-l ocupe presa, analizele, criticile, sugestiile, statisticile facute de ziaristi, analisti, cunoscatori temeinici ai unei ramuri de sport. O imagine nefavorabila in presa constituie , cel mai des , premisele unei demisii. Coach-ul de succes este capabil sa gaseasca explicatii plauzibile ( pe baza de analiza lucida ) la succes sau la esec, sa evite raspunsurile standard, etc.

Asumarea raspunderii, in caz de nereusita, de catre coach este o datorie de onoare.

Profilul profesional al coach-ului

In primul rand un coach de succes trebuie sa fie un foarte bun psiholog. Consideram ca din punct de vedere profesional, un coach este caracterizat de urmatoarele aspecte :

Competenta profesionala de exceptie si pregatire psihologica superioara, care depaseste cu mult nivelul comun;

Coach-ul trebuie sa constientizeze pe deplin raspunderea care ii revine in realizarea obiectivelor competitionale;

Puterea de convingere este esentiala in ansamblul calitatilor unui coach si cel mai bun mijloc este puterea exemplului;

Capacitatea de a modifica din mers ( in competitie ) comportamentul sportivilor ( calmarea, impulsionarea, schimbarea tacticii ), care poate inclina balanta victoriei in favoarea propriilor sportivi;

Trebuie sa fie modest, retinut, in ceea ce priveste propria activitate si rezultatele realizate;

Sa manifeste solicitudine fata de problemele sportivilor si a altor persoane cu care vine in relatii profesionale;

Sa dispuna de o mare rezistenta psihica;

Trebuie sa fie loaial si corect, sa nu manifeste subiectivism;

Nu trebuie sa indrume prin lozinci ci prin date concrete.

Functiile competitiilor sportive

Competitia este un fenomen caracteristic fiintei umane, nascut din dorinta naturala de intrecere. De altfel intrecerea este fenomenul care sta la baza intregii ierarhizari sociale producand satisfactii sau dezamagiri in functie de reusita sau nereusita.

Competitia este o continuare fireasca a antrenamentului. Ea reprezinta o sinteza a diferitelor forme de organizare specifice unei activitati,care scoate in evidenta, pe baza unor reguli, rezultatele obtinute si ierarhizarea acestora.

Competitia sportiva este o forma de organizare a intrecerii intre sportivii de diferite categorii, ce are ca obiectiv compararea rezultatelor si stabilirea ierarhiilor.

Competitia are urmatoarele functii :

functia de valorificare a capacitatii de performanta;

functia de pregatire psihologica si favorizare a integrarii sociale;

functia culturala;

functia economica;

functia politica.

Clasificarea competitiilor

Desi exista mai multe criterii de clasificare a competitiilor, consideram ca cel mai realist criteriu este constituit de obiectivele urmarite. Dupa acest gen competitiile se impart in competitii pentru barbati, femei, mixte, individuale sau pe echipe. Dupa obiective acestea sunt : a) campionate; b) competitii cu caracter formativ ( de dezvoltare ); c) cupe; d) competitii cu regulamente consacrate sau special elaborate

( sportul pentru toti ).

Campionatele sunt competitii ce se organizeaza pentru stabilirea campionilor la diferite categorii de varste si nivele de pregatire, categorii de greutate si ramuri de sport.

Competitiile cu caracter formativ ( de dezvoltare ) cuprind toate tipurile de intreceri ce au ca obiective principale: pregatirea integrala, verificarea, selectia si angrenarea in activitatea complexa.

Cupele sunt intreceri organizate in cele mai diferite variante, pentru toate categoriile de clasificare sportiva.

Competitiile organizate in cadrul sportului pentru toti se pot desfasura pe baza regulamentelor oficiale existente pentru fiecare ramura de sport sau pe baza unor regulamente elaborate special pentro o anumita categorie de varsta,profesionala, etc.

Genurile de competitii pot fi:

individuale;

pe echipe.

Tipurile de competitii:

campionate;

competitii formative ( amicale, de verificare, scoala, etc. )

cupe.

Formele de organizare pot fi:

cu aditionare de puncte;

turneu;

eliminatoriu;

de calificare.